Cam aşa strigau oamenii pe la vechile curţi regale din Europa, când era ales un nou rege. Azi puten striga şi noi: Trăiască Preşedintele nou ales!
. .
Ei da! După o campanie electorală aproape violentă, „zarurile au fost aruncate” şi poporul (mai mult sau mai puţin manipulat) a hotărât câştigătorul. Nu putem decât să apreciem onestitatea adversarului perdant, care şi-a recunoscut cavalereşte înfrângerea şi l-a felicitat pe învingător. Şi, de asemenea, să apreciem cuvintele sale: „Poporul întotdeauna are dreptate!” (Am adăuga noi, chiar şi atunci când nu i se dă…).
Dar e bine să ne reţină atenţia şi primele cuvinte ale învingătorului: „Bravo, români, aţi fost nişte eroi! Românii au ieşit în stradă pentru a-şi câştiga dreptul la vot!” sau aproximativ acestea au fost printre primele cuvinte adresate publicului după anunţarea victoriei. Foarte frumos spus. Totuşi ne-am fi aşteptat ca aceste cuvinte („Românii au ieşit în stradă pentru a-şi câştiga dreptul la vot”) să sune altfel, căci românii au avut întotdeauna dreptul la vot. Noi ne aşteptam ca învingătorul să rostească un adevăr mai frumos, adică: „Românii au ieşit în stradă pentru a-şi câştiga dreptul la o viaţă mai bună!”, căci până la urmă acesta este scopul votului, dar probabil că pentru câştigător a contat numai votul. Dar nu putem condamna pe nimeni; şi învinsul şi învingătorul au luptat cu toate armele şi au făcut tot posibilul să reuşească, însă acum „turnirul” s-a încheiat (sperăm) şi lucrurile ar trebui să reintre pe făgaşul normal.
Până la urmă nu contează neapărat persoana noului preşedinte ales cât ceea ce acesta va fi capabil să facă pentru România, pentru ca noi să trăim mai bine şi să nu rămânem mereu în coada Europei. Şi va trebui să îi acordăm nu numai şansa de a ne demonstra aceasta, dar şi sprijinul. Şi dacă poporul „întotdeauna are dreptate”, atunci poporul va avea ce-a ales!
Inevitabil vor urma mari schimbări şi anii 2015-2016 vor fi ani la fel de zbuciumaţi ca şi 2014, dar nu ne rămâne decât să vedem ce va urma.
Din toată această „poveste electorală”, şi mai ales din rezultatul ei, a reieşit şi un lucru bun. Minorităţile conlocuitoare au avut acelaşi drept ca şi românii să-şi aleagă candidaţii proprii, nu numai pentru guvernare, dar şi pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Şi chiar dacă n-a câştigat un maghiar, ci un german, acest lucru este o dovadă incontestabilă că în România democraţia funcţionează. Şi tocmai de aceea, cei obişnuiţi să se plângă mereu pe la toate cancelariile Europei că minorităţile în România sunt persecutate şi n-au drepturi, poate vor înţelege măcar acum că acţiunile lor au fost greşite şi defăimătoare, şi că trebuie să punem cu toţii umărul să construim o ţară nouă, în care fiecare să-şi găsească locul şi să se simtă bine. Nu cerând mereu mult şi oferind puţin se rezolvă lucrurile, şi nici împărţind din nou Ţara în „cnezate” şi „ducate” vom reuşi să ne dezvoltăm şi să scăpăm de sărăcie, corupţie, violenţă şi atitudini anacronice, ci dăruind ce avem mai bun în noi pentru asigurarea prosperităţii întregului popor, indiferent de etnie, religie sau alţi factori. Visul şi scopul nostru al tuturor ar trebui să fie lupta pentru mai bine. Şi dacă preşedintele ales se va pune în slujba acestui vis, îşi va câştiga respectul cuvenit, iar dacă nu tot poporul îl va da jos. Trebuie să recunoaştem cu toţii că acesta a avut o ascensiune fulminantă, dar şi faptul că după fiecare vârf de munte urmează o altă vale, astfel că lucrurile se reglează de la sine, după cum urci poţi să şi cobori. Pentru noi, oamenii de rând, contează să fim conduşi/guvernaţi bine şi să avem o viaţă prosperă şi liniştită, aşa cum au şi alte popoare europene mai evoluate.
Aşadar, nu ne rămâne decât să-i urăm bun-venit noului Preşedinte, şi mult succes, căci succesul lui va fi şi succesul nostru!
Mihai Trifoi
