– spune Sergiu Nedelea, fost preşedinte al Federaţiei Naţionale a Somelierilor din România
» Prezent la sfârşitul săptămânii trecute la Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi”, din Sfântu Gheorghe, la invitaţia profesoarei Carmen Tordai, Sergiu Nedelea, fost preşedinte al Federaţiei Naţionale a Somelierilor din România, a ţinut un „regal al vinului”. Timp de două zile, maestrul somelier a împărtăşit elevilor şcolii parte din tainele vinului. Despre această întâlnire şi despre meseria de somelier, ne-a spus mai multe chiar maestrul.
– Este prima oară când acceptaţi o astfel de propunere, (de a susţine cursuri elevilor)?
– Nu, nu este prima dată, am mai avut câteva experienţe, dar este adevărat, erau în cadrul unor proiecte cu finanţare europeană. De fapt, partea aceasta didactică, să-i spun aşa, se întâmplă destul de des, pentru că eu mă ocup de formarea profesională a ospătarilor, a somelierilor şi mai puţin a bucătarilor. Şi, aş putea spune că face parte integrantă din celelalte ocupaţii ale mele.
– Cum vi s-au părut aceşti copii?
– Receptivi. Sincer, câteodată punem şabloane. Spunem că e provincie, acolo departe, şi poate că nu sunt interesaţi. Dar, de multe ori avem să constatăm că nu este aşa. Există interes şi, mai ales, apetit aş putea spune, pentru nou, pentru cunoştinţe noi. Este adevărat că partea aceasta, legată de vin şi de gastronomie în general, necesită un cumul mare de cunoştinţe, dar ele pot fi asimilate, încetul cu încetul. Noi inseminăm informaţiile, cultura, ştiinţa, ei sunt datori să o acumuleze pentru a deveni buni profesionişti.
– Deci, să înţelegem că recomandările unui somelier, nu se opresc la vinuri?
– Nu, bineînţeles. Somelierul este cel care face achiziţia vinurilor, în special pentru un restaurant şi nu numai, condiţionează vinurile, le păstrează, are o competenţă destul de aplicată pe ceea ce înseamnă asocierea vinurilor cu preparatele culinare, dar se ocupă în general de „răsfăţul” clientului. Adică, îi poate oferi şi o băutură aperitivă care se potriveşte cu preparatul culinar ales, cu meniul; la sfârşitul mesei îl poate răsfăţa, să spunem, cu un distilat, de obicei distilate pe bază de vin, cognac, brandy. Bineînţeles îi poate pregăti şi o ţigară, un trabuc, tot pentru răsfăţ. Există specializare şi pe apele minerale, vorbim aici de apele cu gaz şi fără gaz. Campioana mondială pe ape minerale, este chiar o româncă (…).
– Chiar doream să vă întreb dacă există şi femei somelier, pentru că mi se pare o meserie mai mult pentru bărbaţi…
– Da, şi este interesant că, dacă în general întâlneam bărbaţii de peste 40 de ani, care se remarcau în zona aceasta, acum avem foarte mulţi tineri. Şi sunt şi foarte multe fete care s-au gândit chiar să facă o carieră în acest domeniu. Din ultimele generaţii pe care le-am avut acum formate, tot pe un curs cu finanţare europeană, ponderea feminină este chiar destul de importantă: aş spune chiar 60%. Şi asta este bine. Să nu uităm că femeile sunt mult mai sensibile la ceea ce înseamnă arome, mirosuri în general. Pot distinge mult mai uşor anumite nuanţe. A degusta, a înţelege un vin nu este doar în apanajul bărbaţilor, este practic, aş spune, nu o meserie, cât o vocaţie, o chemare în zona aceasta….
– Totuşi, există un tipar al unui bun somelier?
Trebuie să fie în primul rând sănătos, adică să aibă simţurile dezvoltate, şi mai ales să aibă acel apetit despre care vorbeam mai devreme, de a acumula cunoştinţe. Să fii un bun somelier, pe lângă ceea ce înveţi în şcoală (din păcate nu avem mari şcoli de somelieri în România, sunt doar nişte cursuri de specializare care, de regulă, durează între 170 şi 240 de ore), trebuie să fii un autodidact ca să acumulezi cunoştinţe. Şi este clar, cunoştinţe, o bună intuiţie, o bună folosire a simţurilor, acea analiză senzorială pentru a înţelege produsele pe care le prezinţi, sunt câteva elemente de bază care definesc un somelier.
– În final, vă rog să ne spuneţi, ce trebuie să ştim noi, ca simpli consumatori, atunci când cumpărăm un vin?
– Sunt multe de spus aici. Este clar că un vin de calitate nu poate fi un vin foarte, foarte ieftin. Sunt, bineînţeles, diferite mărci de vinuri. Acum este o adevărată abundenţă, vorbim despre piaţa internaţională. La un moment dat, după 2007, vorbeam de un Tsunami de etichete (…) Este clar că nu putem să avem aşteptări când vedem un aşa-zis vin, care este îmbuteliat nu într-o butelie de sticlă, este pus într-un pet şi costă cât costă… un vin de calitate, în România, la ora acesta în magazine, înseamnă 3, 5, 10 euro (…) În restaurante, de obicei aceste preţuri se dublează. Un vin de restaurant, în mod normal, calitativ, costă undeva de la 10 euro în sus, pentru că un vin în restaurant nu înseamnă doar marfa propriu-zisă, vinul propriu- zis, înseamnă şi serviciile adiacente servirii acelui vin.
– Vă mulțumim și vă mai așteptăm în orașul nostru!
A consemnat Ana Alina Costache
