Date privind reţeaua unităţilor comerciale şi industriale din oraşele Tg. Secuiesc şi Sf. Gheorghe, în anul 1924 (I)
În anul 1924, Banca Naţională a României a adresat Prefectului jud. Treiscaune o adresă prin care formula următoarea solicitare: “În dorinţa de a contribui cu toţii cât mai mult la ridicarea ţării noastre, atât pe teren economic, industrial şi financiar, vă rog să binevoiţi a face o expunere a situaţiei oraşului şi judeţului Dv., atât din punct de vedere commercial şi economic, cât şi din punct de vedere al afacerilor ce s-ar putea încheia.”
Prefectura a comunicat Băncii Naţionale răspunsurile primite de la primăriile oraşelor Tg. Secuiesc şi Sf. Gheorghe, după cum urmează:
“În oraşul Tg. Secuiesc industria şi comerţul sunt bine reprezentate, deşi nu în toate ramurile lor. În deosebi prelucrarea pieilor brute de către argăsitori şi cojocari, apoi prelucrate în ghete şi cisme de către ciobotari şi pantofari, hamuri etc. formează izvorul de cîştig la 6% din meseriaşi. De sine înţeles că această industrie este lipsită de instalaţiuni cu maşini, ceea ce face să se exercite ca meserie casnică. Din acest motiv prevederea (aprovizionarea – n.n.) argăsitorilor, cojocarilor, pantofarilor şi ciubotarilor cu instrumente moderne, eventual cu instalaţii mecanice, ar fi de dorit.
Tot asemenea este bine dezvoltată şi industria meseriaşilor tâmplari. Se lucrează în ateliere mici, cu mâna, de la mobile simple ţărăneşti, până la cele mai elegante mobile de saloane. Aceste mobile sunt căutate chiar de locuitorii din oraşele vecine cu noi. Prin instalări de maşini, s-ar putea da acestei ramure industriale un avânt frumos şi puternic. Numărul atelierelor de rotărie este îndestulător. Faţă de numărul locuitorilor, măcelarii sunt în număr bine reprezentat, ducându-se carnea chiar la Braşov şi de către locuitorii comunelor vecine.
Este îngrozitor numărul mare al crâşmarilor. Sunt aproape la 80 de crâşme. S-a luat deja măsuri de reducere a numărului crâşmelor insalubre, de către dl prim medic judeţean. Avem două mori sistematice, din care doar una funcţionează. Este suficient. Avem o uzină electrică, proprietatea oraşului, modernă şi corespunzătoare cerinţelor.
Comerţul este peste tot bine dezvoltat în oraş. Sunt circa 60 de prăvălii, în care se găsesc mărfuri de toate soiurile, atât pentru trebuinţele casnice, economice, cât şi ca îmbrăcăminte, şi mai puţin mecanice. Mărfurile se importă aproape toate. În oraş avem următoarele fabrici: două ateliere pentru turnătorie de aramă, fabrică de săpun pentru rufe, două fabrici de bere, opt fabrici de spirt, o fabrică pentru rafinarea spirtului şi de lichior, două fabrici de oţet, o fabrică de cherestea şi una de ciment.
În economia agricolă, nefiind proprietăţi mari, se lucrează destul de intensiv. Economia de vite este îndestulătoare. Fabricanţii de spirt îngraşă vitele pentru tăiere cu borhot, având şi pământ cultivabil, pe care îl îngraşă bine. Toate produsele fabricilor şi ale meseriaşilor se vând, în majoritate, locuitorilor din oraş şi comunelor din plasa Tg. Secuiesc. Afară de perfecţionarea industriei prin instalaţiuni mecanice, alte îmbunătăţiri nu se reclamă, neputând concura cu fabricile şi industria oraşului Braşov, care este în apropiere şi mărfurile se aduc de acolo.”
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
