Nedeia mocănească, tradiţionala sărbătoare a românilor din Covasna-Voineşti, a atras duminică, în Valea Zânelor, câteva sute de persoane, interesate să vadă obiceiurile şi tradiţiile localnicilor, crescători de oi din tată în fiu.
Nedeia mocănească are loc în fiecare an în preajma zilei Sfântului Ilie şi reconstituie vremurile când ciobanii coborau de la munte, unde aveau stânile cu oi, pentru a-şi alege viitoarele neveste.
Flăcăii aduceau cu ei „daruri de dragoste”, de regulă „păpuşi” de caş, presate în nişte matriţe din lemn cu capul în formă de cruce, ornamentate cu diferite modele sculptate.
„Această sărbătoare are origini îndepărtate, nici bunicii şi nici bunicii bunicilor noştri nu mai ştiu când a fost făcută prima dată. În jurul Sântiliei, ciobanii coborau de la stână să îşi aleagă viitoarea soţie şi aduceau cu ei o păpuşă de caş pe care o făceau cu multă migală acolo sus, la stână, pe care o dăruiau viitoarei soţii. Dăruind păpuşa îşi arătau sentimentele faţă de ea şi dorinţa de a o cere în căsătorie. Drept răspuns, fata îi dăruia un fir de busuioc, dacă era de acord, după care urmau horele de Sântilie, un fel de baluri pe vremea aceea. Fata era invitată în horă, iar dacă accepta era din nou un pas bun făcut spre căsătorie. Se chefuia două-trei zile, depinde cum pica sfârşitul de săptămână”, a declarat pentru AGERPRES Florin Balea, unul dintre organizatori.
Potrivit acestuia, de multe ori nunta era aranjată dinainte de către părinţi, care se înţelegeau la zestre, dar obiceiul acesta s-a pierdut, iar tinerii îşi pot lua aleasa inimii după bunul plac.
„Să ştiţi că multe dintre tradiţiile pe care le vedeţi aici se păstrează, în general, la toate nunţile româneşti din zonă. Şi la nunta mea şi la nunţile prietenilor mei. Încercăm încercăm să respectăm majoritatea acestor tradiţii”, a mai spus Florin Balea.
Conform tradiţiei, alaiul de nuntă, cu cai şi căruţe împodobite, a pornit duminică dimineaţă din faţa Bisericii din Voineşti spre Casa Nedeii din Valea Zânelor, în curtea căreia au fost aşezate mese cu feţe albe şi ştergare ţesute pentru cei mai vârstnici şi cei mai importanţi dintre invitaţi. Toţi nuntaşii şi turiştii care au venit la nuntă au fost cinstiţi de gazde cu cozonac şi au putut vedea ritualurile de nuntă – cerutul miresei, bărbieritul mirelui, hora miresei, ruperea colacului, descălţatul naşilor, trânta voinicilor şi ridicatul bolovanului.
Potrivit vornicului, fiecare moment are o semnificaţie şi un rost aparte – spre exemplu, dacă mireasa scoate mai „iute” opinca naşului din picior atunci înseamnă că femeia va avea ultimul cuvânt în casă, dacă paiele aprinse aruncate la picioarele tinerilor însurăţei în timp ce dansează se sting repede înseamnă că nu vor avea certuri în familie, iar ruperea colacului deasupra capului miresei şi împărţirea lui în patru zări e de bun augur pentru viitorii părinţi, existând credinţa că vor avea urmaşi sănătoşi, viguroşi şi, desigur, mocani.
„De obicei mireasa câştigă întotdeauna acest concurs (…) Sunt foarte multe obiceiuri frumoase (…), iar cuplurile de miri sunt alese, de regulă, dintre cele care urmează să se căsătorească în viitor. La final s-au anunţat darurile pe care tinerii însurăţei le primesc de la socri şi naşi. Pe vremuri, aşa se obişnuia – cu cât era neamul mai mare, cu atât darul de nuntă era mai substanţial. Cum aţi auzit, socrul mare a dăruit o sută de oi din rasa ţigaie, care se creşte aici la noi, iar socrul mic o sută de hectare de pământ din cel mai bun şi cel mai roditor. Naşii au promis că le botează toţi copiii cu care îi va binecuvânta Dumnezeu, iar soacrelor le rămâne să-i crească cât timp părinţii sunt ocupaţi cu alte munci”, a declarat Ioan Luca, vicepreşedintele Asociaţiei cultural-creştine „Justinian Teculescu” din Covasna.
În târgul Sântiliei a fost reconstituită şi o stână tradiţională, cu oi, berbeci, măgari şi câini ciobăneşti, iar oaspeţii au fost poftiţi să guste caş, urdă, pastramă de oaie, tochitură, jintiţă şi tradiţionalul bulz copt pe jar. Cei care au dorit şi-au putut cumpăra opinci, costume populare, curele, chimire, căciuli sau cojoace pentru iarnă.
Printre invitaţi s-a numărat şi primarul oraşului-staţiune Covasna, Gyerő József, care le-a spus „nuntaşilor” că „retrăirea datinilor populare contribuie la întărirea sentimentului de apartenenţă la o anumită colectivitate”, dar, în acelaşi timp, oferă un bun prilej de cunoaştere, acceptare şi respect reciproc între diferite comunităţi sociale şi poate fi o ‘punte de întâlnire între culturi şi popoare’.
„Frumoasă mireasă, voinicule mire, dragi socri mari şi mici, dragi nănaşi, doamne gătite dinadins ca niciodată, feţi frumoşi cu păr de aur, fecioare cu rochii lungi ţesute în flori, feciori veniţi călări, oaspeţi rari (…), alai ales (…) permiteţi-mi ca în numele Primăriei şi Consiliului local să vă urez bun venit în oraşul Covasna (…) Aici şi acum, în poiana Nedeii din Voineşti Covasna prinde viaţă atmosfera de poezie şi basm descrise cu deosebit har literar şi cuvinte alese de poetul nepereche Mihai Eminescu şi poetul ţărănimii George Coşbuc în poemele, binecunoscute de noi toţi, ‘Călin – file de poveste’ şi ‘Nunta Zamfirei’. Citând şi parafrazând versurile acestor capodopere ale literaturii româneşti, vă invit, doamnelor şi domnilor, să vă aşezaţi la masă, cum vi-s anii, cum vi-i rangul, aici în poiana din Valea Ilenei Cosânzene (…) Stimat auditoriu, cultura, arta, folclorul, tradiţiile, obiceiurile şi datinile, ca forme de exprimare a spiritului şi sensibilităţii colective, sunt comorile cele mai de seamă ale fiecărui popor”, a spus, printre altele, primarul staţiunii Covasna.
Petrecerea a continuat cu dans, muzică şi voie bună până spre apus, iar oaspeţii şi-au luat rămas bun cu promisiunea că se vor revedea anul viitor în Poiana Nedeii din Valea Zânelor, la o altă nuntă mocănească. AGERPRES
