Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Acceptând ideea că universul este dual, și că în univers există diverse energii, trebuie să acceptăm și faptul că unele dintre aceste energii sunt benefice organismului uman, iar altele sunt malefice.
Existența și influența energiilor negative și pozitive asupra organismului omenesc sunt percepute ca un fenomen între mit și realitate, între atac și apărare împotriva acestora.
Viața noastră actuală se desfășoară într-un ritm din ce în ce mai alert și într-o „aglomerație” de organisme de o diversitate impresionantă, încât vrem-nu vrem depindem unii de alții și suferim influențele energetice asupra noastră, atât cele ale mediului înconjurător, cât și ale ființelor conlocuitoare.
Trăind într-un ritm trepidant, ne întâlnim zi de zi cu nenumărate situații în care nervii oamenilor sunt încordați la maxim și adesea izbucnesc scandaluri soldate cu victime. Dar cum acestea vor avea efecte negative, se naște dușmănia, ura și răzbunarea, care vor măcina ființele umane, aruncându-le într-un război psihologic, nu de puține ori perpetuat de-a lungul mai multor generații. Chiar și actele de terorism, care în ultimii ani s-au transformat într-un fel de „război modern” între comunități și țări, nu sunt altceva decât efectele unor cauze care au dus la emanarea energiilor negative ce se răsfrâng asupra oamenilor și neamurilor.
Dar aceasta se întâmplă la scară planetară. Noi vom reveni la un câmp de influență limitat, la relațiile interumane dintr-un anumit spațiu geografic, dar care au și un caracter generalizator la nivel global, deoarece energiile pozitive sau negative au influență asupra tuturor organismelor viețuitoare pe globul pământesc, și nu numai….
Ca în fiecare comunitate mai mare sau popor, și la români există o mulțime de superstiții, tradiții sau obiceiuri care reflectă influențele amintite, și mai ales în mediul rural, mai conservator. Vom încerca în continuare să argumentăm prin câteva exemple.
Printre practicile emanatoare de energii malefice putem aminti: blestemul, deochiul, farmecele, vrăjile etc., la care putem adăuga și fenomenul așa-zis „paranormal” poltergeist. Nu vom detalia cele enunțate, deoarece cititorii au destule cunoștințe despre ele, ci vom insista asupra influenței nefaste asupra noastră, și mai ales asupra celor cu un psihic mai influențabil.
De-a lungul timpului s-au spus multe despre puterea blestemului și oricât de „moderni” sau neîncrezători ori atei am fi noi, trebuie să recunoaștem că un dram de adevăr există totuși în această practică, întrucât cuvântul este și el o formă de energie și, asociat unui gând rău, el poate transmite energia negativă celui căruia îi este adresat. Pentru detalii facem trimitere la un autor din domeniul Spiritual, Volodea Ciorici, care într-o foarte interesantă lucrare: „Energii Malefice – Căi de apărare, Energii Benefice – Căi de acumulare” (sursa: www.slideshare.net) tratează pe larg acest subiect. Referitor la efectul energiilor negative, autorul spune: „Energiile malefice influențează starea de sănătate a omului, care se înrăutățește brusc, fără cauze obiective”, „cu cât devine mai grea viața, cu atât mai puțină bunătate găsim la semenii noștri – iar pornirea de a face rău are deseori efecte directe asupra vieții și sănătății noastre”. În cartea sa, Volodea Ciorici se referă și la „căi de apărare” împotriva energiilor malefice, afirmând că „Biserica este o imensă sursă de energie” (n.r. benefică), care, prin puterea rugăciunii contracarează unele efecte negative provocate de „atacurile psihice”. Desigur, există și alte practici de apărare transmise din generație în generație, cum ar fi purtarea talismanelor sau descântecul. De aceea recomandăm această carte, care merită citită de către cei interesați de detaliile temei în discuție. Noi ne vom opri puțin asupra unui obicei străvechi, descântecul, ca practică de îndepărtare a răului.
În copilărie am avut ocazia să cunosc pe cineva la casa căruia din când în când venea câte un om, dar mai ales femei, cu rugămintea de a i se descânta. Și după descântec niciodată n-a venit cineva să spună că nu a fost mulțumit. Noi nu știm dacă într-adevăr acel descântec a avut efect, dar scena respectivă, ca și o parte din versuri, mi-au rămas în memorie. Mai recent, interesându-mă de această practică, am aflat din altă sursă incantația și detaliile, pe care le vom reproduce aici pentru curiozitatea cititorilor, probabil că obiceiul s-a păstrat și în zilele noastre în unele zone geografice, și mai ales în mediul rural:
„ -Unde mergeți voi moroi,
Unde mergeți voi strigoi?
-Noi ne ducem la…………..
Să-l (s-o) spintecăm,
Sângele din el (ea) să-l bem.
-Voi acolo nu vă duceți!
Mergeți pe cărare,
Pe cărare, pe drumul cel mare,
Unde cocoș negru nu umblă,
Pasărea neagră nu cântă,
Că pe voi acolo vă așteaptă
Cu mesele așternute,
Cu paharele umplute.
(Nume) să rămână mândru (ă) și curat (ă),
Ca bunul Dumnezeu ce (l)-o dat (-o),
Ca bunul Dumnezeu ce o (l)-o făcut (-o)
În ceasul ce s-o născut.
Descântecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu”.
(„Când se face descântecul, prima dată trebuie să pui apă într-o cană și să stingi în ea 9 cărbuni sau chibrituri arse și când le-ai făcut pe astea, începi descântecul cu un cuțit cu vârful băgat în cană, și pe tot timpul descântecului să faci cu cuțitul semnul crucii. După ce se termină descântecul, se dă la persoana pentru care s-a făcut să bea câte o înghițitură, de trei ori, dar se învârte puțin cana, ca să nu se bea din același loc, apoi se aruncă apa din cană peste casă, aruncând apa din față spre spate, adică peste cap.”)
Chiar dacă din punct de vedere științific nu se acceptă efectul descântecului, din punct de vedere psihologic, credem că practica descrisă a funcționat, mai ales în trecut, pentru că ea se bazează pe credință, deoarece omul căruia „i se descântă” crede cu tărie în puterea vindecării, și noi știm din zicerea populară că „credința poate să mute și munții din loc”, la propriu și la figurat.
Acesta este doar un exemplu, dintre multele, despre modul în care oamenii generațiilor anterioare, neputându-și explica anumite fenomene, încercau instinctiv să se apere de energiile malefice, apelând și la credința în divinitate, în speranța de a fi ajutați să stopeze sau să alunge răul.
Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să creadă sau să nu creadă în existența acestor energii și să se apere prin credință, știință și atitudine de răul care cuprinde lumea, o lume care n-a învățat suficient din nenorocirile trecutului, și care e mereu pe cale de război și (auto)distrugere. Fie ca Dumnezeu să dea mai multă minte oamenilor!
Mihai Trifoi
