O strofă din cunoscuta de acum poezie Îndemn la luptă, semnată Radu Gyr, este motto al albumului Oprește-te! de Georgeta Popescu, apărut la Ploiești, Karta-Grafic, în 2016. Se cuvine să redăm strofa amintită: „Înfrânt nu ești atunci când sângeri, / Nici ochii când în lacrimi ți-s…/ Adevăratele înfrângeri / Sunt renunțările la vis!”.
Visul autoarei Georgeta Popescu a fost de a scrie poezie și de a picta, apoi de a realiza un album cu poeziile și picturile sale. Cu apariția albumului pe care-l am în față, se pare că visul s-a împlinit.
Titlul albumului este direct și imperativ: Oprește-te! În cuvântul de început, autoarea citează o strofă: „Oprește-te și-ascultă! / Ascultă șoapta ceții… / Oprește-te și-nvață! / Învață tâlcul vieții…” din poezia cu același titlu cu volumul, mărturisind că versurile citate „definesc atitudinea pe care ar trebui să o avem în fața naturii, pentru a-i înțelege și aprofunda măreția, tainele și rostul ei în viața noastră”. Spus clar, explicit. Cu toate acestea autoarea afirmă în continuare că poeziile domniei sale dezvoltă „un mesaj existențial” ce evidențiază adevăruri fundamentale. Această preocuoare / frământare este evidentă: „Mă privesc și nu mă văd …/ Sunt pierdută în tăcere…/ Cum pot oare să prevăd / Ale vieții mari mistere?” (Cei aleși).
Volumul la care facem referire este totuși un album, nu o carte de poezie. Sau este și un și alta deoarece cuprinde poezie și pictură! Poezii și tablouri, care au același autor, Georgeta Popescu.
Caracteristica de bază este modul tradițional de a scrie poezie și de a picta. Frapează dexteritatea autoarei în alcătuirea versurilor cu rimă împerecheată ce transmite sentimente umane legate de copilăria petrecută la Cisnădie, de frumusețile naturii și legătura acesteia cu omul. Tonul este mobilizator, optimist, îndemnând la descoperirea întru lumină a iubirii: „Oprește-te și-ajută / Când poți să faci un bine, / Căci Dumnezeu nu uită! / Oprește-te și-ajută! / (…) De n-ai aflat minunea / Ce vieții îi dă har, / Ai luminat genunea, / Și nu e în zadar!” (Oprește-te); „Toți lăstarii prind putere, moare tot ce e uscat, / Și vibrează-ntreaga fire… cu pădurea e părtașă” (Pădurea)
Sentimentul tristeții îmbogățește fantezia: „Ca ploaia primăverii, te-ai răsfirat în zare…/ Izvor de perle ude din ochi mi-a susurat… / N-ai cum să știi acum cât sufletul mă doare / Și-n câtă-nvolburare tristețea m-a-necat…” (Tristețea).
Unele versuri notează declarații și notații directe ale unui semen trecut prin greutățile vieții dar care își înfrumusețează sufletul gândind la copilărie: „Când eram copil, acasă, am participat și eu…/ Și în suflet am dorința să mă-ntorc, să retrăiesc / Obiceiuri și tradiții, să le simt la apogeu!…/ Sî le afle-ntreaga lume!…Doamne! Cât le prețuiesc!” (Trenulețul de săniuțe); „Acum știu că viața-i darul / Ce ni-l face Dumnezeu” (Suflet nenăscut).
Exclamațiile și interogațiile retorice dau un anume sens transmiterii emoțiilor. Unele versuri de tip mobilizator amintesc de creațiile literare ale pașoptiștilor români. Așa este poezia România-mamă către Basarabia: „Din trupul meu te-am plămădit! / Șuvoi de viață-a curs la sân / Ca să te cresc, cu dor mocnit, / Cu lapte de român. / (…)// Și-atâta jale a adus / În țara ta, cel crud stăpân, / Ce te-a atras și te-a sedus, / Să uiți că ești român. // De atâta dor, popor pierdut, / Îmi geme trupul meu bătrân! / Da-ntind o mână peste Prut, / La fratele român.”
De ce album cu dublu mesaj artistic? Avem în vedere structura alcătuită echilibrat din picturi realizate în ulei pe pânză (canvas) alăturate poeziilor cu tematică similară. Deschizând albumul, cititorul privește simultan, în pagina din stânga, tabloul, iar în pagina din dreapta poezia-pereche, astfel încât are posibilitatea de a vizualiza și de a citi concomitent mesajul transmis. Practic, este același mesaj transmis artistic prin modalități de expresie diferite. Numim câteva titluri de tablouri: Apus de soare, Pădure însorită de toamnă, Pădure de mesteceni, Magnolii, Cetatea Cisnădioara – dinspre lac, Prima îmbrățișare, În luminiș, Pe gânduri, Cireșul și bunica, Dans de cocori, Tunel de pomi însoriți.
Prin pictură și poezie, Georgeta Popescu a împărtășit prietenilor, cu încredere și dragoste, frânturi din sufletul său. Fără sfială, în ultima poezie din volum, intitulată Prietenilor mei, mărturisește bucuria prieteniei: „Dar singură, nicicând, nu am planat în cuget! / Mereu câte-o lucire m-a însoțit din umbră… / Buchet de licurici am adunat în suflet, / ce-au luminat simțirea, când clipa era sumbră. // Mi-ați oferit, total, sclipiri de perle albe…/ Mi-am șlefuit iubirea în aură de înger…/ Vă mulțumesc, prieteni cu inimile calde, / Cu voi, la rău și bine, a meritat să sânger!”. Frumos … „toți lăsăm o dâră în țesătura lumii… / Din fapte petrecute sădim câte-o amintire”, dar important este că „trăit-am prin iubire” (Vremea).
Dorim succes în continuare pictoriței și poetei Georgeta Popescu, sperând că ne vom mai întâlni în paginile cărților.
Luminița Cornea
