Știm cu toții că termenul „estetică” definește o „știință care studiază arta, precum și condițiile frumosului din natură și din artă” (Noul dicționar universal al limbii române, ediția a doua, 2007). Ca adjectiv, cuvântul „estetic” intră în asociere cu alte cuvinte pentru a forma structuri noi, cum ar fi de exemplu „chirurgie estetică”, cunoscută și sub denumirea de „chirurgie plastică” (mai ales a feței).
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Până aici toate bune, însă când se trece la partea practică deja vorbim despre „operație estetică”, în sensul de „intervenție chirurgicală destinată înlăturării unui defect al aspectului exterior” (aceeași sursă) pentru a oferi vederii o înfățișare plăcută, frumoasă. Menită a impresiona pe cei din jur.
Așa au apărut specialiștii în estetică, esteticienii, mai ales în domeniul artei, dar mai recent și tot mai frecvent și în domeniul medicinii, unde chirurgia plastică tinde să devină o ramură aparte a medicinii moderne. Dacă la început aceasta s-a ivit ca o necesitate pentru „repararea” victimelor unor accidente sau a defectelor congenitale, în ultimele decenii chirurgia plastică are toate șansele să fie percepută nu ca o necesitate stringentă, ci ca un „moft” al tinerelor VIP-uri, în special femei. Din dorința de a arăta cât mai bine și mai atractive sau sexy, unele doamne cu bani mulți, nemulțumite de imaginea lor, dau fuga la esteticieni care, mai mult sau mai puțin pricepuți, pentru o sumă substanțială le ciopârțesc în toate chipurile, după dorință, încât atunci când acestea ies din „cabinetele groazei” nici că le mai recunoști. Deunăzi un asemenea specimen se plângea la un post de televiziune că după o astfel de operație îi căzuse o parte din buză, și deci cerea despăgubiri de la chirurgul estetician care i-a „mutilat” fața. Dar, să ne ierte Dumnezeu pentru gândul păcătos, oare atunci când n-ai fost mulțumit cu darurile naturii și vrei neapărat să concurezi cu voia divinității, și cu bună știință îți supui chipul sau trupul unei deformări incerte, aceasta nu seamănă a prostie?! Și uite-așa nu puține sunt doamnele sau domnișoarele care, supuse fiind unor multiple operații, în loc să devină mai frumoase au rămas desfigurate pe viață, căci un lucru stricat cu greu se mai poate repara pentru a deveni ca nou.
Și ar fi de dorit ca tinerele fete, tentate să urmeze exemplul „modelelor” televizate, cu trupul bombastic și buzele umflate, sau al promisiunilor „fără cusur” ale reclamelor, să se gândească de două ori înainte de a face pasul decisiv al intenției, și să se mulțumească cu cele dăruite de Dumnezeu pe cale naturală, căci până la urmă, după cum spune vorba din bătrâni, „Nemulțumitului i se ia și darul”.
Omul rămâne mereu o ființă nemulțumită; dacă are un milion, vrea două, dacă are un miliard, vrea nouă, dacă are putere, se crede Dumnezeu. Dar fericit este cel care se mulțumește cu cele dăruite și nu râvnește nici la măriri, nici la faimă peste măsură, nici la bunul altuia, căci lăcomia, invidia și hoția ne deformează caracterul, și mai înainte de a ne „repara” trupul ar trebui să ne „reparăm” mintea, numai că pentru aceasta încă nu sunt destui… esteticieni, așa că prostia are toate șansele să prolifereze…
Mihai Trifoi
