Introducere
Ultimele cercetări ale oamenilor de știință canadieni au demonstrat că creierul uman poate funcționa un timp și după moartea clinică, ceea ce ridică noi semne de întrebare.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Se știe că creierul uman, ascuns în craniu pentru a fi protejat, și ajutat de sistemul nervos, „controlează numeroase funcții ale organismului ca bătăile inimii, mersul și alergarea, generarea de gânduri și emoții”. El „funcționează ca un sistem central complex la un nivel superior, ce coordonează comportamentul organismului, în funcție de informațiile primite” (Sursa: Wikipedia).
Acest supercalculator biologic al omului este de o complexitate deosebită și oricât l-au studiat cercetătorii, încă nu i-au descoperit toate secretele. Complexitatea lui este impresionantă: „Într-un creier uman există între 85 și 100 de miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni” (Wikipedia), însă ceea ce ni se pare foarte interesant e faptul că creierul funcționează pe bază de electricitate, banala energie care, prin simpla apăsare a unui buton, face lumină în casele noastre.
Într-un articol apărut pe internet în 02.25.2012, sursa descoperă.ro, cu titlul „Ce s-ar întâmpla dacă cineva ar atinge creierul? 15 lucruri pe care nu le știai”, semnat de Corina Vârlan, putem găsi câteva informații menite a ne trezi curiozitatea; dintre cele 15, noi am selectat trei, după cum urmează: „6. Când înveți ceva nou, structura creierului se modifică; 9. Cu electricitatea produsă de creierul tău, circa 10-23 de wați, ai putea aprinde un bec; 14. Creierul resimte respingerea socială ca pe o durere fizică”.
Așadar, acum am aflat că creierul nostru este pus în mișcare de electricitate, dar oare știm ce este cu adevărat electricitatea, în afară de obișnuita definiție din dicționar: „mărime scalară care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul lui un câmp în care se mișcă electronii sau de a fi acționat când se află în câmpul altui corp”, respectiv „sarcină electrică” (cf. Noului dicționar universal al limbii române, ediția a doua din 2007)?
De aceea, înainte de a trece mai departe cu explicarea acestui fenomen, considerăm necesar să aducem în discuție alte două noțiuni: 1. biocurent (activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor, cf. sursei: DEX’09); 2. unde cerebrale (manifestări electrice ale activității creierului).
Referitor la undele cerebrale, sursa netmedic.ro ne aduce unele detalii suplimentare: „Creierul uman produce în permanență impulsuri electrice, numite unde cerebrale, care se pot măsura după amplitudine și frecvență”.
Din aceeași sursă mai aflăm că undele cerebrale, prin combinația lor permanentă, produc stări mentale sau stări de conștiință, emoționale și spirituale sau chiar stări de luciditate extraordinară (de revelație sau iluminare, de extaz sau transă profundă, numite non-fizice) care stimulează creativitatea sau răvășesc memoria în căutarea unor amintiri ascunse.
Sursa heartfulness.ro, într-un articol semnat de Sorin Roșca, sub titlul „Meditația și undele cerebrale”, postat pe internet în 22 februarie 2017, ne pune la dispoziție alte lămuriri despre „efectul meditației asupra creierului”, prezentând anumite „tipare de gândire” generate de cele patru tipuri de unde cerebrale: beta, alfa, teta (gr.theta) și delta.
Fără a intra în detaliile științifice ale articolului, vom selecta doar unele informații esențiale, după cum urmează: În timp ce undele cerebrale beta corespund tiparului „minte ocupată”, undele alfa produc stări de conștiință mai profundă, undele theta corespund nivelelor de experiență vizionară, creativă și intuitivă, iar undele delta aduc un nivel de echilibru „dincolo de minte”, în care cei care meditează experimentează ceea ce este numit „conștiință unificată” (unitate cu toate lucrurile), dar cum aici deja intrăm în alt domeniu, apropiindu-ne de spiritualitate, vom încheia acest comentariu introductiv, pentru a trece la tema propriu-zisă, însoțiți de scriitorul și filozoful danez Martinus, care va prezenta viziunea sa cosmologică despre legătura dintre electricitate și spirit.
Mihai Trifoi
