Dacă nu aveţi obiceiul să vă uitaţi zilnic în calendar, aveţi grijă că mâine este…1 Aprilie – Ziua păcălelilor. Va fi ca de fiecare dată un nou prilej pentru cei şugubeţi să se amuze pe seama altora, mai puţin vigilenţi la feste. Numai că, atenţie, să nu ne hlizim prea tare de păcăliţi, întrucât fiecare dintre noi poate deveni, la o adică, eroul unei întâmplări identice.
Deci cine râde la urmă…
Reguli nescrise ale farselor
Este bine să reţinem că farsele trebuie să fie nevinovate şi hazoase în acelaşi timp, fără să jignească persoana vizată. Lumea din jur trebuie să aibă un motiv bun de râs, inclusiv… „victima” dacă are simţul umorului. De regulă, mulţi se cam supără în asemenea împrejurări – mai ales femeile – şi îi poartă pică autorului, promiţând ca anul viitor să se…„răzbune”.
Evident, trebuie evitate în mod categoric, fiindcă nu fac nimănui plăcere, acele aşa-zis „glume” nesărate, deplasate, care îi pun într-o situaţie penibilă pe cei vizaţi. Nu mai vorbim de poantele răsuflate, cu aluzii vulgare sau aşa-zisele „plase” ce i se trag cuiva, de regulă persoanelor mai credule, naive, de bună credinţă.
„Poisson d’Avril”
Cercetând sorgintea acestui obicei amuzant, am ajuns unde nu ne-am fi aşteptat: în domeniul…piscicol !? Da, fiindcă pe timpuri inocenţilor, distraţilor, celor cu „capul în nori” li se prindeau pe spate ori de turul pantalonilor cu un ac de gămălie câte o figurină din hârtie reprezentând un peşte. De aici a provenit expresia „Poisson d’Avril” legată de 1 Prier.
Tradiţia s-a păstrat până în prezent, mai cu seamă în ţările francofone, existând moda trimiterii unor felicitări ce înfăţişează peşti. De asemenea, se oferă mici cadouri, prăjituri, bomboane având formă cunoscută a unui biban.
În unele ţări rânduiala şugubeaţă poartă numele de „Ziua naivilor”, a „Nebunilor”, a „Cucului” şi aşa mai departe, dar esenţa a rămas aceeaşi.
Obicei amuzant
Întrebându-ne retoric de unde a provenit acest obicei, am mai aflat că prima versiune a unei farse tragicomice i-ar fi aparţinut involuntar lui… Tata Noe pe timpul Potopului, fiind legată de trimiterea unui porumbel să găsească uscatul, care dus a fost…
Cea mai plauzibilă rămâne varianta 
la care se fac mereu referiri, ce-l vizează pe Regele Franţei, Carol al IX-lea. Acesta a dispus în 1564 schimbarea datei de sărbătorire a Anului Nou. Adică să fie pe 1 ianuarie, în loc de 1 aprilie, cum era până atunci. Însă nu toţi supuşii s-au obişnuit imediat cu noutatea, unii – numiţi şi „Nebunii lui april” – păstrând datina străveche. Ei au mai considerat o vreme că Anul Nou începea tot pe 1 aprilie, făcându-şi ca atare daruri şi petrecând cum se cuvine la intrarea într-un alt an. Ca atare, au fost luaţi în derâdere de restul comunităţii, făcându-li-se felurite şicane şi farse.
Lumea se amuza teribil pe seama acestor gură-cască, astfel că obiceiul tachinării a prins, răspândindu-se treptat şi în ţările vecine. Apoi s-a întins în întreaga Europă, iar mai târziu pe tot Globul.
Superstiții de tot felul
Tradiţia românească grăieşte că păcălelile trebuie făcute nu mai târziu de miezul zilei, altminteri ele pot aduce ghinion autorului. Eseistul Ion Noni, originar din Araci, ne-a prezentat o lucrare axată pe eresuri româneşti, în care un capitol întreg este dedicat datinilor şi superstiţiilor din prima zi a lunii lui Prier. Aşa am aflat că pe 1 aprilie, de Ziua păcălelilor, oamenii satului încercau în fel şi chip să se ferească de glumele vecinilor, a cunoscuţilor, dar şi de ghinioane.
Se ştie că există felurite ritualuri ale superstiţioşilor. Unii se feresc pe stradă de pisica neagră, alţii nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă, au prin buzunare mici obiecte, amulete de culoare roşie spre a nu fi deochiaţi, se supără când le apare în faţă cineva cu o găleată goală, fapt ce alungă norocul etc.
În această zi trebuie evitate jocurile de noroc, cred vicioşii.
Sărbătoarea păsărilor
Puţină lume ştie că data de 1 aprilie este dedicată, de asemenea, ocrotirii …înaripatelor văzduhului, cu toate că încă din 1902 s-a semnat, la Paris, Convenţia pentru Protecţia Păsărilor. Mai nou s-a emis o Directivă europeană (79/409/CCE) care reglementează asigurarea, prezervarea şi reabilitarea unor suprafeţe suficiente de habitat pentru păsările sălbatice. Directiva a fost introdusă şi în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor cerului reprezintă o frumoasă tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993, la iniţiativa Societăţii Române de Ornitologie. Aşadar, pe 1 aprilie se cinsteşte şi Ziua Mondială a Păsărilor.
Ştiri… „bombă”
Dar să revenim la păcăleli. Cert este că mai ales copiii, adolescenţii, tinerii se dau în vânt să facă o poznă, o ghiduşie, să le joace un renghi nevinovat colegilor, părinţilor, celor mari. Dacă şotiile sunt reuşite şi nu jignesc, nimeni nu se supără.
În ultimii ani nu doar cei apropiaţi, amicii, cunoştinţele se ţin de asemenea poante, ci şi mass-media se ia la întrecere în privinţa lansării de ştiri false, teribiliste. Presa scrisă, cea audovizuală din ţară şi străinătate lansează de 1 aprilie felurite „bombe” , ştiri gogonate, menite să-i inducă în eroare pe naivi, pe cititorii, ascultătorii, telespectatorii care au uitat că este, totuşi, o Zi a păcălelilor.
Bunăoară, o televiziune olandeză a anunţat, cu ani în urmă, că „Turnul din Pisa s-a… prăbuşit”, iar anumite publicaţii din Asia au titrat vestea incredibilă că „Bill Gates a fost …asasinat”!!!
Nu facem un top al păcălelilor internaţionale, dar merită să precizăm că pe primul loc se află farsa jucată de o instituţie serioasă (Primăria din Köln, Germania) cetăţenilor care practicau jogging în parcul central. Gardienii i-au oprit pe alergători, spunându-le pe un ton serios că vor fi amendaţi dacă nu respectă o hotărâre locală abia intrată în vigoare: anume, că viteza de alergare trebuie să fie exact de …şase km/h! Motivul? O altă dinamică a mişcării ar deranja veveriţele din jur aflate în perioada împerecherii!!! Iar nemţii, oameni serioşi, au vrut să ştie de unde să-şi procure „vitezometre portabile”…
O primăvară însorită !
Vedeţi să nu cădeţi şi dumneavostră, dragi cititori, în vreo capcană, sâmbătă, devenind eroii vreunei farse. În ceea ce ne priveşte, tot ce am scris mai sus este adevărat.
Să aveţi, aşadar, o primăvară însorită şi fără…feste!
Horia C. Deliu
