Dacă nu aveţi obiceiul să vă uitaţi zilnic în calendar, aveţi grijă că mâine este…1 Aprilie Ziua păcălelilor. Va fi ca de fiecare dată un nou prilej pentru cei şugubeţi să se amuze pe seama altora, mai puţin vigilenţi la feste. Numai că, atenţie, să nu ne hlizim prea tare de păcăliţi, întrucât fiecare dintre noi poate deveni, la o adică,  eroul unei întâmplări identice.

   Deci  cine râde la urmă…  

 Reguli  nescrise  ale  farselor

  Este bine să reţinem că  farsele trebuie să fie nevinovate şi  hazoase în acelaşi timp, fără  să  jignească persoana vizată.  Lumea din  jur trebuie să aibă un motiv  bun  de  râs, inclusiv… „victima”  dacă are simţul umorului. De regulă, mulţi se cam supără în asemenea împrejurări – mai ales femeile –  şi îi poartă pică autorului, promiţând ca anul viitor să se…„răzbune”.

Evident, trebuie evitate în mod categoric, fiindcă nu fac nimănui plăcere, acele  aşa-zis „glume” nesărate, deplasate,  care  îi pun într-o situaţie penibilă pe cei  vizaţi. Nu mai vorbim de  poantele  răsuflate, cu aluzii vulgare  sau  aşa-zisele „plase” ce i se trag cuiva, de regulă  persoanelor mai credule, naive, de bună credinţă.

„Poisson  d’Avril”

Cercetând  sorgintea acestui obicei amuzant,  am ajuns  unde nu ne-am fi aşteptat: în domeniul…piscicol !?  Da, fiindcă pe timpuri  inocenţilor, distraţilor, celor cu „capul în nori”  li se prindeau pe spate  ori de turul pantalonilor cu un ac de gămălie câte o figurină din hârtie reprezentând un peşte. De  aici  a provenit expresia „Poisson  d’Avril” legată de 1 Prier.

 Tradiţia s-a păstrat până în prezent, mai cu seamă în ţările francofone, existând moda trimiterii unor felicitări ce înfăţişează peşti. De asemenea,  se oferă mici cadouri, prăjituri, bomboane având  formă cunoscută a unui biban.

   În unele ţări rânduiala şugubeaţă poartă numele de „Ziua naivilor”, a „Nebunilor”, a „Cucului” şi aşa mai departe, dar esenţa a rămas aceeaşi.

Obicei amuzant

Întrebându-ne retoric  de unde a provenit  acest obicei, am mai aflat că prima versiune a unei farse tragicomice i-ar fi aparţinut involuntar  lui… Tata Noe pe timpul Potopului, fiind legată de  trimiterea unui porumbel să găsească  uscatul, care dus a fost…

Cea mai plauzibilă  rămâne varianta la care se fac mereu referiri, ce-l vizează pe Regele Franţei, Carol al IX-lea. Acesta a dispus  în  1564   schimbarea  datei de sărbătorire a Anului Nou. Adică să fie  pe  1 ianuarie,  în loc de 1 aprilie, cum era până atunci. Însă  nu toţi supuşii  s-au  obişnuit imediat cu noutatea, unii – numiţi şi „Nebunii lui april” –  păstrând datina străveche. Ei au mai considerat o vreme că Anul Nou începea tot pe 1 aprilie, făcându-şi  ca atare daruri şi petrecând cum se cuvine la intrarea într-un alt an.  Ca atare, au fost luaţi în derâdere de restul comunităţii, făcându-li-se felurite  şicane şi farse.

Lumea se amuza teribil pe seama acestor gură-cască, astfel că  obiceiul tachinării a prins, răspândindu-se treptat şi în ţările vecine. Apoi s-a întins  în întreaga Europă, iar mai târziu pe tot Globul.

Superstiții de tot felul

Tradiţia românească grăieşte că păcălelile trebuie făcute nu mai târziu de miezul zilei, altminteri ele pot aduce ghinion  autorului.  Eseistul  Ion Noni, originar din Araci, ne-a prezentat o lucrare axată pe eresuri româneşti, în care un capitol întreg este  dedicat datinilor şi superstiţiilor din prima zi a lunii  lui Prier. Aşa am aflat că pe 1 aprilie, de Ziua păcălelilor, oamenii satului încercau în fel şi chip să se ferească de glumele vecinilor, a cunoscuţilor, dar şi de  ghinioane.

Se ştie că există felurite  ritualuri  ale  superstiţioşilor. Unii se feresc pe stradă  de pisica neagră, alţii nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă, au prin buzunare  mici obiecte, amulete de culoare roşie spre a nu fi deochiaţi, se supără când le apare în faţă  cineva cu o găleată  goală, fapt ce alungă norocul  etc.

În această zi trebuie evitate jocurile de noroc, cred vicioşii.

Sărbătoarea  păsărilor

Puţină lume ştie că data de 1 aprilie este dedicată, de asemenea, ocrotirii …înaripatelor  văzduhului, cu toate că încă din 1902  s-a semnat, la Paris, Convenţia pentru Protecţia Pă­sărilor.   Mai nou s-a emis o Directivă  europeană (79/409/CCE) care reglementează asigurarea, prezervarea şi reabilitarea unor suprafeţe  suficiente de habitat pentru păsările sălbatice. Direc­tiva a fost introdusă şi  în legislaţia românească prin Legea 462/2001.

Cinstirea înaripatelor cerului reprezintă o  frumoasă tradiţie românească ce datează  după Primul Război Mondial, fiind reînviată în  anul 1993, la iniţiativa Societăţii Române de Ornitologie. Aşadar, pe 1 aprilie se cinsteşte şi Ziua Mondială a Păsărilor.

Ştiri… „bombă”

Dar să revenim la păcăleli.  Cert este că mai ales copiii, adolescenţii, tinerii se dau în vânt să facă  o poznă, o ghiduşie,  să le joace un renghi nevinovat colegilor, părinţilor, celor mari. Dacă şotiile  sunt reuşite şi nu jignesc, nimeni nu se supără.

În ultimii ani nu doar cei apropiaţi, amicii, cunoştinţele se ţin de asemenea poante, ci şi mass-media se ia la întrecere în privinţa lansării de ştiri false, teribiliste.  Presa scrisă, cea audovizuală din ţară şi străinătate  lansează de 1 aprilie  felurite „bombe” , ştiri gogonate, menite să-i inducă în eroare pe naivi, pe cititorii, ascultătorii, telespectatorii care au uitat că este, totuşi, o Zi a păcălelilor.

Bunăoară, o televiziune olandeză a anunţat, cu ani  în urmă,  că „Turnul din Pisa s-a… prăbuşit”, iar  anumite publicaţii din Asia au titrat vestea  incredibilă că „Bill Gates a fost …asasinat”!!!

Nu  facem  un top al păcălelilor internaţionale, dar merită să precizăm că pe primul loc  se află farsa jucată de o instituţie serioasă (Primăria din Köln, Germania) cetăţenilor care practicau jogging în parcul central. Gardienii i-au oprit pe alergători, spunându-le pe un ton serios că vor fi amendaţi dacă nu respectă  o hotărâre locală abia intrată în vigoare: anume, că viteza de alergare trebuie să fie exact de …şase  km/h! Motivul? O altă dinamică a mişcării  ar deranja veveriţele din jur aflate în perioada împerecherii!!! Iar nemţii, oameni serioşi, au vrut să ştie de unde să-şi procure „vitezometre portabile”…

O primăvară  însorită !

Vedeţi să nu cădeţi  şi dumneavostră, dragi cititori,  în vreo capcană, sâmbătă, devenind eroii vreunei farse.  În ceea ce ne priveşte, tot ce am scris mai sus este adevărat.

Să aveţi, aşadar, o primăvară însorită şi fără…feste!

Horia C. Deliu

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail