Foto – Silviu Ipătioaei- M.D.C
Odată cu temperarea furtunii alegerilor, cu aflarea rezultatelor care separă perdanţii de învingători, lucrurile păreau a se îndrepta într-o direcţie bună, dar cum cei care au pierdut puterea şi privilegiile ei nu vor nici în ruptul capului să-şi recunoască înfrângerea, de fapt din propria vină, şi încearcă pe toate căile să se agaţe şi de un pai ca să-şi impună voinţa, încât pentru ei „orice-ai face, nu e bine”, şi astfel se tergiversează lucrurile în defavoarea Ţării, care aşteaptă să fie condusă de un Guvern constituit şi legitim. Şi ce dacă nu e „guvernul meu”?! Important este, credem noi, să fie Guvernul Ţării, adică „guvernul nostru”, al tuturor.
Dacă o ţinem tot aşa, în prag de sărbători, fără guvern constituit şi instalat şi fără buget, cine va avea de pierdut, oare nu noi toţi? Continuând acest joc inutil de-a „Cine va fi premierul”, tindem să devenim nu doar ţinta ironiilor, ci un popor de clevetitori şi cârcotaşi pe care nu-i mulţumeşte nimeni şi nimic. Aceasta nu este o afirmaţie gratuită. Privind astăzi câteva titluri apărute la ştirile Mediafax, avem o imagine a modului de a gândi şi acţiona al unora dintre liderii politici, cu referire la propunerea de premier în persoana doamnei Sevil Shhaideh:
Nicuşor Dan: „Shhaideh e din gaşca Mazăre-Constantinescu”. Iertată fie-ne remarca, stimate domnule lider de partid, dar cuvântul ofensator „gaşcă” nu vă onorează când îl lansaţi la adresa unui prim-ministru, şi mai ales când acesta este o femeie. Era mai bine să meditaţi puţin şi să vă controlaţi limbajul înainte de a vorbi, căci limbajul vă trădează caracterul şi intenţiile. Ceea ce faceţi Dumneavoastră este la fel cu a ucide pruncul înainte de a se naşte.
Raluca Turcan, noul lider PNL, pe care o felicităm pentru înalta funcţie politică, dar care lucru nu ne împiedică să-i reproducem cuvintele despre premierul propus de PSD-ALDE: „Arată obsesia de control a lui Dragnea”. Aici ne miră faptul că o doamnă atât de drăguţă, în loc să-şi felicite viitoarea „colegă”, o şi vede într-o lumină proastă, de simplă „supusă” pe care probabil vreun uriaş păianjen negru o va privi mereu din umbră, astfel că ea nu va avea curajul să facă nimic de la sine, ci doar la „telecomandă”. Să păstrăm remarcile răutăcioase pentru mai târziu, pentru că acum e prea devreme. Cel puţin dna Gabriela Firea, primarul Capitalei, a avut decenţa s-o felicite sincer pe dna Sevil Shhaideh pentru propunerea de premier. Şi chiar ar trebui şi Dumneavoastră să vă exprimaţi satisfacţia că România s-ar putea să aibă un premier femeie, ceea ce ar fi, de fapt, o „premieră”.
Kelemen Hunor, liderul UDMR: „Sevil Shhaideh. O propunere interesantă de premier/ Trebuie să învăţ şi eu să pronunţ numele”. Foarte adevărat, cu observaţia că, dacă va fi să fie, trebuie să învăţăm cu toţii să-i pronunţăm numele. De fapt, dl Kelemen Hunor exprimă un punct de vedere echilibrat, fără nuanţă ofensatoare. În urma semnării acordului de colaborare cu coaliţia PSD-ALDE, s-a convenit ca UDMR să păstreze posturile ocupate de reprezentanţii săi în ministere, deci n-ar avea motiv de nemulţumire.
Acum, cu un preşedinte german, un prim-ministru tătar şi cu minorităţile reprezentate în structurile oficiale ale statului, cine mai are curajul să spună că în România nu sunt respectate drepturile minorităţilor?! Ba mai mult de atât, în acelaşi timp poporul nostru a dat dovadă de acelaşi respect şi faţă de celelalte confesiuni decât cea majoritară, în acest fel fiind respectate în mod egal drepturile fiecărui cetăţean, indiferent de sex, etnie sau religie. Totuşi nu trebuie să uităm că în afară de drepturi, avem şi îndatoriri, pe care la rându-ne trebuie să le respectăm, pentru ca viaţa să se desfăşoare în mod normal în ţară. Celor mereu nemulţumiţi, care şi-ar dori întotdeauna altceva decât ce este, le spunem să pună mai cu efort umărul la propăşirea ţării, pentru ca astfel nemulţumirea lor să se topească-n vânt şi să trăim cu toţii în pace.
Să sperăm doar că preşedintele ţării va avea înţelepciunea să accepte numirea premierului propus de alianţa politică câştigătoare şi lucrurile să intre pe făgaşul lor obişnuit, altfel oamenii, în loc să se bucure de sfintele sărbători, vor începe să înjure şi să blesteme pe la toate colţurile, ceea ce n-ar fi deloc frumos. Mai bine să ne liniştim spiritele, să ne bucurăm cu toţii de un Crăciun de poveste, uitând de Crăciunul însângerat de altădată, şi să ne urăm din inimă: „Sărbători fericite!” şi „La mulţi ani!”
Mihai Trifoi
