Printre ultimele ştiri televizate se numără şi cea referitoare la „boala mâinilor murdare” sau dacă vreţi „boala mizeriei” şi, am zice noi, a mizeriei de orice fel.
Foto – Silviu Ipătioaei- M.D.C
„Mizeria” este definită ca o stare. Conform dicţionarului, mizeria este o „stare de extremă sărăcie, situaţie jalnică; stare de neputinţă, de slăbiciune, de suferinţă; aspect exterior care denotă o mare sărăcie, murdărie, dezordine; ceea ce face viaţa incomodă, plină de suferinţă, de tristeţe”. Am redat aici câteva din sensurile acestui cuvânt, cuprinse în Noul dicţionar universal al limbii române.
Dar înainte ca această stare de mizerie să existe în realitate în viaţa oamenilor, ea există de fapt în mentalul lor, căci oricât de sărac ar fi cineva, dacă ar vrea, ar păstra curăţenia şi ordinea, şi s-ar zbate pe toate căile pentru a scăpa de mizerie, numai că cei mai mulţi oameni aflaţi în această stare încep să se obişnuiască cu ea şi e greu să le schimbi obiceiul, dacă ei nu vor.
Revenind la ştirea din introducere, în care se spune că la un spital dintr-o anume localitate au fost internaţi 40 de copii romi cu hepatită, iar rudele acestora au început să facă scandal şi chiar să agreseze cadrele medicale, trebuie să facem câteva observaţii. Se mai spune că această boală, numită şi „boala mâinilor murdare”, se datorează în primul rând mizeriei în care trăiesc aceşti oameni. Noi ne întrebăm însă ce-i opreşte pe ei, chiar dacă trăiesc în mizerie, să se spele mai des pe mâini? Oare nu prostul obicei? Oare nu proasta educaţie în familie? Oare nu faptul că ei, în general, sunt refractari la educaţie, preferând să trăiască în acel mediu generator de rău, unde se educă unii pe alţii în acelaşi stil? Nu vorbim aici de romii care trăiesc în palate şi care au dobândit averi pe căi numai de ei ştiute, şi care acum se îmbracă în aur şi se plimbă în limuzine de lux, ci despre marea masă a romilor care îşi duc traiul de pe o zi pe alta şi trăiesc…în condiţii mizerabile. Desigur, aici societatea civilă şi Statul trebuie să aibă un rol aparte, pentru a-i ajuta să iasă din această stare. Dar în acelaşi timp este necesar ca ei înşişi să se dovedească mai atenţi şi mai interesaţi de propria lor viaţă. Nu ajunge doar să ceri şi să aştepţi de la alţii de pomană, trebui şi tu să pui mâna şi să faci, să faci ceva ca viaţa ta să se schimbe în bine. Dacă toată vara stai cu burta la soare şi nu te gândeşti că va urma o altă iarnă, păţeşti ca şi personajul din cunoscuta fabulă „Greierele şi furnica”…
Natura ne-a făcut cu de toate, printre care cu cap, cu mâini şi cu picioare, dar depinde de fiecare cum le foloseşte pentru a-şi duce traiul zilnic pe pământ. Din păcate, unii au ori capul ori picioarele ori mâinile prea leneşe, iar acestora nu e nevoie să le pui totul dinainte de-a gata, pentru că ei vor aştepta să le bagi şi în gură. Sigur că Societatea, respectiv Guvernul, nu-i poate abandona pur şi simplu, însă trebuie „să-i educe”, să-i educe cum să-şi folosească „uneltele” dăruite de natură pentru a-şi câştiga existenţa în mod cinstit. Să-i înveţe şi cum trebuie să se spele pe mâini şi să păstreze ordinea şi curăţenia în jurul lor, pentru a nu se îmbolnăvi.
Există însă în societatea românească şi un alt fel de „boală a mâinilor murdare”, de care suferă cei care îşi vâră mâinile, şi chiar prea adânc, în avutul statului sau al semenilor lor. Deşi aceştia nu se îmbolnăvesc de hepatită, şi ei trebuie educaţi sau reeducaţi, deoarece de avizi ce sunt uită unde să se oprească, şi când sunt „prinşi cu ocaua mică” nu mai ştiu cum „să se spele pe mâini”. Da, aceştia nu se îmbolnăvesc de hepatită, dar sunt şi ei trataţi, însă în alt mod, de periculoasa boală „a mâinilor murdare”, căci dacă ei şi-ar fi folosit capul şi mâinile în mod normal şi cinstit, ar fi rămas destui bani în vistieria statului şi pentru educarea celor dintâi, fără ca Guvernul să fie nevoit a împrumuta bani de la alţii pentru „tratarea” sărăciei şi mizeriei.
Oameni buni, mai ales cei care dau buluc la spitalele şi tribunalele ţării, spălaţi-vă bine pe mâini, ca să nu ajungeţi acolo, pentru că în condiţiile actuale nici aceste „adăposturi” nu vă vor putea trata în mod mulţumitor. Şi vorba ceea: „Unde nu-i cap, vai de picioare”! Păstraţi curăţenia şi ordinea nu doar în jurul vostru, ci şi în sufletul şi mintea voastră!
Mihai Trifoi
