Pe micuţa Elena Istrate am auzit-o cântând pentru prima oară cu ocazia Zilei Naţionale a României în anul 2010, ocazie cu care am remarcat că, prin modul impecabil de interpretare a unui cântec patriotic, a reuşit să „smulgă” lacrimi din ochii celor prezenţi. La acel moment am stat de vorbă cu părinţii ei, cărora le-am propus să facem un material despre talentul Elenei, talent pe care ni l-a demonstrat, nouă celor din redacţia Mesagerul de Covasna, şi la finalul ultimilor doi ani, când, toţi membrii familiei Istrate – Elena, Maria, Mirela şi Cornel, ne-au umplut sufletele de bucurie prin colindele sfinte pe care au ţinut, cu tot dinadinsul, să ni le cânte, în ajun de sărbători, dar şi prin costumele populare pe care le purtau. Şi iată că, duminică, Mirela şi Cornel Istrate, părinţii Elenei şi Mariei, şi-au rupt un pic din timpul lor pentru a sta de vorbă despre dragostea pentru cântec a tuturor membrilor familiei, despre talentul fetelor lor, dar mai ales al Elenei.
De unde dragostea pentru folclor ?
Mirela Istrate: Cred că o moştenesc de la părinţii mei, eu provenind dintr-o familie de ţărani, din satul Arini, comuna Măieruş, judeţul Braşov. Întotdeauna în casa noastră s-a cântat şi, de asemenea, nu am lipsit nici de la balurile care se făceau în sat la noi, unde, trebuia să ştim neapărat să dansăm Ardeleana dar şi celelate dansuri româneşti.
Cornel Istrate: Eu o moştenesc pe mama mea care, încă de când era mică şi mergea cu oile la păscut, împreună cu sora ei, a doinit foarte frumos. Dintre fraţii mei eu sunt singurul care moşteneşte dragostea pentru folclor. Aceasta a crescut în timp, dar mai ales după ce m-am căsătorit cu Mirela, în anul 1997. Ea provenind dintr-o familie mai credincioasă, am mers la biserică la Arini în fiecare duminică, şi la sărbători. Aici am cântat în strană aproape 10 ani, până ne-am mutat la Sfântu Gheorghe, după care am început să cânt la biserica din Vâlcele, unde sunt cântăreţ şi în prezent, împreună cu Elena.
În familia noastră încă de la început s-a înfiripat dragostea pentru folclor, şi mai ales pentru cel patriotic. Iar după ce s-a născut Elena, care acum are 12 ani, şi mai apoi Maria care este elevă în clasa I, am încercat să le insuflăm şi lor această dragoste.
În casă ascultăm muzică populară, la televizor şi la radio, astfel că au început şi ele să îndrăgească această muzică.
Când a început Elena să studieze muzica?
Mirela Istrate: Când ne-am mutat în Sfântu Gheorghe, în 2008, am înscris-o la Şcoala Populară de Artă, secţia canto popular, la domnul profesor Szilagy Zsolt. Acesta a testa-o şi ne-a spus că are aptitudini, şi încă de atunci, deşi era cea mai mică cursantă, domnul profesor ne-a asigurat că, prin calităţile vocale pe care le are, Elena va avea un viitor strălucit în muzica populară. A mers un an ca începătoare şi apoi încă trei ani de canto popular, iar în prezent este absolventă a Şcolii Poplulare de Artă din Sfântu Gheorghe.
Între timp am înscris-o şi la Ansamblul de dansuri de la Măieruş, ca solistă. Spre norocul nostru, prin intermediul unei persoane de la ansamblu am reuşit să ajungem la Palatul Copiilor, la Braşov, la dl. profesor Petrişor Varga – foarte cunoscut atât în ţară cât şi peste hotare. Acesta a asculta-o şi ne-a spus că merită să investim în talentul Elenei, dar este nevoie de foarte multă muncă. Astfel am început să facem naveta la Braşov, odată sau de două ori pe săptămână, pentru repetiţii. Însă efortul Elenei, dar şi al nostru, a fost răsplătit, deoarece cu cei de la Palatul Copiilor din Braşov a participat la foarte multe spectacole. Din anul 2009 face parte din Grupul „Crai Nou” de la Palatul Copiilor, cu care a fost în Germania şi în Olanda, în anul 2010. Este adevărat că noi am suportat cheltuielile de transport, dar a meritat , iar Elena a venit acasă foarte încântată de primele ei turnee, în străinătate.
Totodată face parte şi din Ansambul de la Dumbrăviţa, judeţul Braşov, unde este îndrumată de doamna Elena Guşeilă.
Putem spune că, la doar 12 ani, Elena este o mică vedetă!
Mirela Istrate: Da, având în vedere că acum doi ani Elena a participat la concursul „M-am născut cu stea în frunte”, realizat la Etno TV, unde a reuşit să ajungă până în finală. Între timp a avut apariţii şi la televiziunea Favorit dar şi la TVS şi Nova TV Braşov, cu ansamblul de la Dumbrăviţa. Chiar la sfârşitul anului trecut, doamna Elena Guşeilă, care a fost invitată să participe la ziua binecunoscutei interprete de muzică populară, Elena Merişoreanu, la Etno Tv, a ţinut neapărat să o ducă şi pe Elena. Deşi a fost singurul copil care a interpretat melodii de muzică populară, a făcut o impresie foarte bună. Doamna Elena Guşeilă chiar a afirmat, la un moment dat, că Ansamblul de Dumbrăviţa „a crescut” mult şi datorită prestaţiei artistice a Elenei, pe care o duce peste tot pe unde este invitată. Iar noi nu putem decât să-i mulţumim, pentru acest lucru.
Este adevărat că apariţiile la televiziune au ajutat-o pe Elena să avanseze foarte mult în cariera sa, dar şi în modul de interpretare. Noi am făcut efortul financiar şi am cumpărat o cameră video cu care am înregistrat fiecare spectacol sau concurs la care a participat Elena. Apoi, acasă, ea a urmărit „prestaţia artistică” şi a avut posibilitatea să-şi dea seama unde a greşit, cu ce nu este mulţumită şi unde trebuie să mai lucreze. Acest lucru a ajutat-o foarte mult la îmbunătăţirea apariţiile scenice.
Să înţeleg că are şi câştiguri materiale de pe urma acestor concursuri?
Mirela Istrate: Elena are camera plină cu diplomele pe care le-a câştigat, de-a lungul anilor, însă, pentru participarea la fiecare concurs sau pentru apariţiile TV noi trebuie să plătim, şi nu invers. Orice paricipare la TV, orice concurs este contra cost, iar noi plătim 200-250 lei doar pentru interpretarea unei piesei, depinde de televiziune.
Foarte multă lume nu ştie că aşa stau lucrurile, dar dacă nu apari şi la televiziune lumea nu are de unde să te ştie. Pentru cultivarea talentului ei facem sacrificii, dar, spre bucuria noastră, avem parte şi de sprijin financiar din partea părinţilor de la Măieruş şi de la Iarăş. În prezent încercăm să căutăm şi sponsori care să-i ofere sprijin financiar Elenei, oricât de mic ar fi, pentru ca ea să-şi poate duce mai departe talentul şi dorinţa de a cânta.
Ce piese interpretează Elena?
Mirela Istrate: Piesele pe care le cântă sunt împrumutate de la Mariana Anghel, marea artistă din Ţara Haţegului, şi de la Gabriela Tuţă, din zona Sibiu. Elena poate participa la unele concursuri, interpretând aceste piese, numai cu acordul celor două interprete. Avem acest acord, dar numai până la o anumită vârstă, după care Elena trebuie să se apuce să-şi culeagă singură piesele de folclor. Spre bucuria noastră, doamna Elena Guşeilă de la Ansamblul din Dâmbrăviţa i-a compus trei melodii. Una dintre melodii a fost înregistrată, iar acum de sărbători a prins foarte bine la public, în spectacolele pe care le-a susţinut. Şi asta datorită faptului că versurile melodiei „vorbesc” despre familia noastră , şi despre „darul” Elenei de a cânta:
„Maică măculiţa mea,
Tu într-una te rugai,
Să-ţi dea Dumnezeu o fată,
Să cânte la lumea toată!
Dumnezeu te-a asculta,
Şi o fată El ţi-a dat,
Cu glas de privighetoare,
Şi de ea eşti mândră tare.
Şi cu tata mă mândresc,
Căci glasul i-l moştenesc…”
Cu celelate două melodii trebuie să mergem în studio, să fie înregistrate, pentru a se auzi bine. Încet, încet, dacă vom găsi sprijin financiar, şi din parte unor sponsori, ne dorim să îi facem Elenei şi un CD.
În cei doi ani când aţi venit cu colindul, aţi fost îmbrăcaţi, toţi patru, în costume populare autentice. De unde le aveţi?
Cornel Istrate: Eu şi fetele ne-am axat pe costume populare din zona Făgăraşului. Primul costum al Elenei l-am împrumutat de la ansamblul de la Măieruş, şi îl avem şi în prezent. Pentru ea am achiziţionat un costum de la Făgăraş, format din catrinţe, fustă, laibăr şi ie populară. Ghetele sunt încă de împrumut şi am primit unele şi de la doamna Elena Guşeilă. Deoarece face parte din ansamblul de la Dumbrăviţa, unde costumul specific este cu alb-negru, i-am făcut Elenei un costum de Dumbrăviţa, la o doamnă care se ocupă cu acest lucru. Elena şi Maria au costume autentice şi de Dumbrăviţa, şi de Făgăraş, a căror achiziţie a fost destul de costisitoare…
Am vrut să achiziţionăm costume populare şi din zona Rupea, dar încă nu am reuşit, din lipsă de bani. Am fost la o femeie mai în vârstă, la Braşov, care are costume populare de Rupea, foarte frumoase, vechi de peste 50 de ani, dar foarte bine întreţinute. Avea trei costume întregi, în trei modele. Ea nu ne-a zis nici un preţ, noi i-am oferit o sumă. Urma să ne mai auzim, dar din cauză că nu am avut bani am considerat că nu avem de ce să o mai deranjăm.
Mirela Istrate: Costumul pe care îl port eu îl am de la o mătuşă de la Prejmer. Cu privire la costumele fetelor, Maria ia ce nu-i mai este bun Elenei. Însă, timpul trece şi fetele cresc, iar costumele populare care acum li se potrivesc, peste câţiva ani vor fi mici. Şi-atunci, avem iarăşi nevoie de bani să cumpărăm altele pe măsură.
Eu vă doresc să reuşiţi să găsiţi oameni cu bani, dar mai ales cu suflet, care să vă sprijine să susţineţi financiar talentului Elenei, şi mai apoi al Mariei, care nu merită să fie irosite, doar din lipsa sursei de finanţare.
Maria Graur
