Luni seara s-a mai întors o filă a „Poveştii din Ajun”, o filă care va rămâne, pentru multă vreme, în sufletele a peste 600 de covăsneni care au umplut, până la refuz, interiorul Bisericii Romano-Catolică Krisztus Kiraly din Sfântu Gheorghe, pentru a-l asculta pe cel mai mare Maestru al naiului din lume, Gheorghe Zamfir.
Timp de aproape două ore, Maestrul a susţinut un spectacol extraordinar, împreună cu prietenul său, Maestrul Gheorghe Palcu, care a interpretat o serie de colinde în română şi maghiară.
Păşind pentru prima dată la noi oraş, maeştrii Gheorghe Zamfir şi Gheorghe Palcu mărturiseau luni: „Noi aici, categoric ne vom simţi extraordinar, pentru că aici este Sfântu Gheorghe, patronul numelui nostru”.
Gheorghe Zamfir, „prima fiinţă care a plâns cu naiul”
Evenimentul a început la ora 19, avându-l ca amfitrion pe Prof. Univ. Dr. Miltiade Nenoiu, Preşedintele Uniunii Muzicienilor Interpreţi din România. În prezentarea pe care i-a făcut-o Marelui Maestru al naiului, acesta a spus: „Marele Gheorghe Zamfir- unicul Gheorghe Zamfir. Viaţa acestui om este plină de sacrificii, slujind muzica, muzica de aici, de peste tot, muzica veche, muzica nouă şi folclorul românesc. Gheorghe Zamfir nu este doar un folclorist, nu este doar naist, ci cântă extraordinar la pian, cântă cu vocea, cântă la acordeon, şi toată fiinţa lui cântă. Este un sunet continuu, iar pentru asta Gheorghe Zamfir a învăţat mult, a trudit mult, a călătorit mult, a cântat peste tot, în toată lumea, unde a fost primit în toate palatele princiare (…) Gheorghe Zamfir este şi pictor, este şi scriitor. Are câteva volume de poezii. Este un om multiplu. Şi este cu totul deosebit. Este prima fiinţă care a plâns cu naiul. Sunetele sale sunt „hieroglife” sonore şi desemnează tot ceea ce noi, oamenii, nu putem desemna, indiferent cât de deştepţi sau cât de sensibili am fi. Sunetul este singurul cuprinzător, deodată, a toate”.
Un concert extraordinar
Luni seara, din naiurile lui Gheorghe Zamfir sunetul, muzica, au curs lin şi furtunos, peste suflete tuturor celor prezenţi la concert: copii, tineri, femei, bărbaţi, români, maghiari. „Doina de jale” a lăsat fără suflare întreg auditoriul şi a adus lacrimi – de durere, de bucurie – în ochii multora. Trilurile „Ciocârliei” s-au înâlţat în văzduh iar colindele precum „O ce veste minutată” „Domn, Domn să-nălţăm”, „Colindăm iarna”, „ O brad frumos”, au adus mai aproape de fiecare spectator magia Sărbătorii Naşterii Mântuitorului.
O singură dorinţă de la poporul său…
Gheorghe Zamfir – un om unic, un om complet, care şi-a dedicat întreaga viaţă muzicii, şi prin aceasta a luminat sufletele oamenilor din toată lumea, fără a cere nimic în schimb. Şi totuşi, sufletul maestrului este, încă, încărcat de o mare mâhnire, pe care Prof. Miltiade Nenoiu a făcut-o cunoscută publicului din Sfântu Gheorghe, prin următoare istorisire: „La un moment dat am fost vecini în cartierul Cotroceni (…) Îl vizitam şi îi admiram atât discurile de aur, nenumărate, discurile de platină, de asemenea nenumărate, şi medaliile care erau într-o vitrină. M-a întrebat odată: „Ce observi, Mihai?” şi am început să îi înşir medaliile. Şi îmi spune: „Nu, n-ai observat ceva. N-am nicio medalie din ţara mea”.
Purtând în suflet această durere, Gheorghe Zamfir a înţeles, totuşi, că va rămâne dator acestui popor. „Când a venit invitaţia de la Sfântu Gheorghe, pe care am pus-o la cale împreună cu Emil Pantelimon, nu ne-a refuzat. Şi între două drumuri, unul la Paris şi peste câteva zile în Elveţia, a sosit să îi încânte pe covăsneni”, a spus Maestrul Nenoiu.
Iar încântarea a fost deplină!
Ana Alina Costache
