„Istoria Ţinutului Secuiesc”, apărută recent la Odorheiul Secuiesc, sub egida Academiei Ungare de Ştiinţe, este contestată de doi cercetători români din Cluj Napoca şi Sfântu Gheorghe, care consideră că lucrarea este redactată din perspectiva istoriografiei maghiare şi ”eludează sau minimalizează prezenţa şi dăinuirea populaţiei româneşti” în judeţele Covasna şi Harghita.
Arhivistul Ioan Lăcătuşu din Sfântu Gheorghe şi istoricul Vasile Lechinţan din Cluj menţionează, printr-un comunicat de presă remis AGERPRES, că autorii celor trei volume apărute în limbile maghiară, română şi engleză omit în „mod voit” sursele româneşti, sub pretextul „precarităţii informaţiilor” şi „literaturii de specialitate sporadice”.
„Argumentaţia este de-a dreptul cinică, deoarece despre contribuţia ‘celorlalţi locuitori’, respectiv a românilor, literatura de specialitate este numeroasă, nicidecum precară. Aşadar, nu ‘precaritatea informaţiilor oferite de surse şi a literaturii de specialitate sporadice’ este cauza prezentării superficiale, distorsionate şi incomplete, în contradicţie evidentă cu adevărul istoric, a celorlalţi locuitori ai fostelor scaune secuieşti şi a modului în care aceştia ‘şi-au lăsat amprenta în istoria acestei regiuni’, ci ocultarea lor voită în scopuri politice privind ‘viitorul regiunii’ sus amintite, prin eludarea surselor româneşti de-a dreptul numeroase şi în marea lor majoritate bine documentate şi oneste. Este uşor de ghicit că autorii şi-au propus să prezinte un ‘Ţinut secuiesc’ locuit doar de secui, respectiv maghiari, o enclavă monoetnică, având o istorie purificată de conexiunile permanente cu românii pe plan economic, militar, cultural, lingvistic, administrativ etc.”, se arată în comunicatul de presă.
Semnatarii acestuia amintesc, printre altele, că există „lucrări fundamentale de istorie” elaborate de Academia Română, inclusiv cele apărute sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, precum şi o serie de volume şi studii referitoare la românii din fostele scaune secuieşti, apărute în ultimii 25 de ani sub semnăturile unor prestigioşi cercetători.
„Oricât de detaliată şi complexă ar fi prezentarea istoriei secuilor şi maghiarilor din spaţiul de referinţă, fără prezentarea cu obiectivitate a istoriei românilor din fostele scaune secuieşti şi a numeroaselor relaţii şi interferenţe ale secuilor cu românii din toate provinciile istorice româneşti, cele trei volume intitulate Istoria Ţinutului Secuiesc, rămân o simplă lucrare de propagandă, periculoasă chiar pentru formarea conştiinţei tinerilor cărora li se adresează, şi nu o lucrare monografică onestă, aşa cum o prezintă autorii, editorii şi patronii care au comandat-o”, se mai arată în comunicat.
Potrivit documentului citat, cele trei volume din ”Istoria Ţinutului Secuiesc” (”Székelyföld története”, titlul original în limba maghiară – n.r), însumând circa 2.200 de pagini, a apărut la Odorheiul Secuiesc sub egida Academiei Ungare de Ştiinţe, a Centrului de Cercetare Umanistă Budapesta, Asociaţiei Muzeul Ardelean Cluj-Napoca şi a Muzeului „Haaz Rezso” Odorheiu Secuiesc, cu susţinerea financiară a Consiliului Local Odorheiu Secuiesc.
Oana Mălina Negrea/AGERPRES . .
