Mă refer la timpul petrecut într-un turneu pe itinerarul Iași – Bălți (Republica Moldova) – Cernăuți (Ucraina).
Am folosit verbul „a petrece” cu gândul la Constantin Noica; filosoful dă verbului acesta înțelesul de: a trăi plenitudinar ziua, faptele, de care ai parte, a culege bogăția sufletească a zilei (cum spuneau și latinii „Carpe diem!”). Așadar, în nici un caz nu ar fi vorba de chiolhan.
Simpozion-Iaşi
Concret: Asociațiunea transilvană pentru literatura română și cultura poporului român (ASTRA), prin Despărțământul „Mihail Kogălniceanu” Iași, a organizat (nu e prima oară) un Simpozion internațional itinerant, sub genericul „Minorități și identități naționale în spațiul central și est-european”. E o relație, iscusit gândită, cu tematica din anul trecut (tot pe vremea aceasta săvârșită): „Români – moldoveni – europeni. Dileme și identități. Iași – Bălți – Chișinău”. Acum, au participat (formând un grup de 42 de persoane) astriști de la Iași, Sibiu, Alba Iulia, București, Covasna, Pitești, Beclean, Gherla, Țara Buzaielor și, pe parcurs, cei din Basarabia și Ucraina (Bucovina nordică).
. .
Prima zi – la Iași -, a fost un regal privind ținuta manifestărilor, dintre care rețin două. Deschiderea lucrărilor (era de așteptat) i-a aparținut Domnului academician Alexandru Zub, după care au fost lansate trei publicații: una îi aparține lui Ioan Răducea (coordonator), o culegere de texte susținute în cadrul Simpozionului de anul trecut, „Revista română”, nr. 3 / toamna 2016 și „Sus-vest”, oct. 2016, condusă de bravul român Vadim Bacinschi, pentru cititorii români din zona Odesa (tustrele datorate grijii Despărțământului ieșean). De altfel, aceeași secvență de lansare s-a petrecut la toate întâlnirile avute pe parcurs.
De reținut că au conferențiat personalități de la institutele „A. D. Xenopol”, „A. Philippide”, de la universitățile din Iași, Cluj-Napoca și Pitești, de la Chișinău și Bălți. Am reținut, de la dl. Cătălin Turliuc („Identitatea națională și statul modern”) propunerea de a renunța la sintagma ”România Mare” în favoarea celei care (a demonstrat-o) se potrivește mai bine: „România Întregită”.
În expunerea privind minoritățile etnice din Bucovina de sud (polonezii și huțulii), s-a demonstrat cum, ca peste tot, „mama e păstrătoarea limbii”. În altă intervenție, conferențiarul a reprodus spunerea unei tinere din Republica Moldova: „E greu să zic cine sunt și atunci aleg: Sunt estică”. Dar și o afirmație (straniu de semnificativă) a unui tânăr: „Mama mea este moldoveancă, adică e de etnie română. Tata e ucrainean. Eu mă consider rus.” Sau, altcineva: „Românii și vlahii sunt considerați popoare distincte în Ucraina.” Și, în sfârșit (vorba vine), vorbindu-se despre Valea Timocului, aflu de o zicere stupefiantă a autorităților de acolo; „Cel mai bun român din Serbia e cel care se declară sârb:” Câtă tristețe!
Încheierea întâlnirii de la Universitatea ieșeană s-a datorat unui scurt recital susținut de profesorul Valentin Marocico, de la Izvoarele Sucevei. De fiecare dată, când aud începutul cântecului, mă răscolesc fiori: „Cântă cucu, bată-l vina / De răsună Bucovina.”
Şcoala de arte Nicolae Sulac-Floresti-Rep. Moldova
Dar finalul zilei a fost o apoteoză, prin concertul de muzică veche românească „Anton Pann – 220 de ani de la naștere”, datorat formației vocal instrumentale „Floralia”, a Universității Naționale de Arte „George Enescu”, desfășurat în sala „Radu Beligan” de la Ateneul ieșean, sub conducerea formidabilului dirijor, conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă. Adjectivul meu de adineauri vine de la arta ei dirijorală, de a conduce, a stăpâni cu grație și persuasiune formația celor 22 de interpreți ale celor 17 piese muzicale „de lume”, în română și grecește, încredințate eternității de către Anton Pann. Am ieșit de acolo plutind în extaz, ieșeam, cum le-a numit acesta, din „Spitalul amorului sau cântătorul dorului”.
constantin-stere
Vineri, 4 nov., ne aflam în sala polivalentă a Universității de stat „Alecu Russo” Bălți, fiind învredniciți de un reprezentant al Consulatului General al României la Bălți. Aici, luările de cuvânt s-au înscris sub același generic, dar cu referire concretă la: rusul în proza contemporană din Basarabia (excelentă expunere a doamnei Diana Vrabie, care avea să ne și însoțească în periplul nostru din Ucraina), cu referire la publicistica lui Constantin Stere (a cărui casă memorială aveam s-o vizităm la Ciripcău, raionul Florești), la ipostaza românilor din Basarabia (națiune, minoritate?), incursiune în istoria orașului Bălți ș.a.
În finalul zilei am fost impresionați, la superlativ, de două momente. Mai întâi, în satul Băhrinești. Eu nu am văzut până aici un așa Centru Socio-Cultural Multifuncțional și o așa primăriță dedicată (pătimaș, aș spune) acestui organism (m-am simțit flatat să aflu că e profesoară de limba și literatura română).
Apoi, împreună cu membri ai cercurilor Astra (din raionul Florești), am avut parte de un alt regal artistic, la Școala de Arte „Nicolae Sulac” Florești, prin spectacolul folcloric și expoziția de pictură a elevilor de aici.
Doamne, ce români frumoși avem și dincolo de Prut! ( va urma)
Cornel Cotuțiu
