. . 
Ne părăsește acum, mult prea devreme, când aveam aceeași mare nevoie de experiența și puterea sa de muncă, prietenul și camaradul nostru Dumitru Măciucă. La peste zece ani de la ieșirea sa la pensie, Mitică Măciucă era la fel de activ, atât în cadrul societății civile, în calitatea sa de membru marcant în conducerea Fundației Mihai Viteazul, și a altor asociații culturale apropiate Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”și Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, cât și al Asociației de locatari.
Timp de peste 40 de ani, fie că a fost profesor, sau tehnician, funcționar, viceprimar, sau director la Teatrul „Andrei Mureșanu” – instituție al cărui slujitor fidel a fost, încă de la înființarea sa, timp de aproape două decenii – în toate aceste funcții, a desfăşurat o bogată activitate civică şi culturală, pusă în slujba comunităţii.
Om al trudei obștești, colegul și prietenul Dumitru Măciucă a fost o prezență activă în mai multe organizaţii nonguvernamentale: Liga pentru Teatru, în cadrul căreia a contribuit la organizarea Festivalului Internaţional de Teatru ATELIER, Fundaţia socio-culturală IOANA CRĂCIUNESCU; Fundația Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe, fundaţie care în anul 2009, l-a onorat prin acordarea unei diplome de excelenţă. De remarcat și faptul că, în legislația 2000-2004 a fost ales şi a activat meritoriu, în calitatea de consilier local, în cadrul Consiliul Municipal Sf. Gheorghe. Pentru toate acestea, în anul 2011, vrednicul nostru coleg Dumitru Măciucă, a primit titlul de Cetățean de onoare al comunității românești din Sf. Gheorghe.
În toți acești ani, Mitică Măciucă ne-a obișnuit cu prezența sa discretă și tonică. Tipul ardeleanului așezat, cu un discurs echilibrat, a fost omul dialogului și al bunei înțelegeri între semeni, om de onoare care își respecta cuvântul dat, om bun, modest, serios, generos, om de omenie.
Întreaga sa activitate profesională și obștească, pusă sub semnul lucrului bine făcut, al bunei organizări, al ordinei și disciplinei, ne învață că, omul își poate valorifica și înmulții talanții hărăziți de Providență, indiferent de regimurile politice trecătoare, și de unele conjuncturi locale, nu întotdeauna favorabile.
Fiu al comunei Zăbala, a iubit nespus de mult meleagurile natale, pe bunii și străbunii săi, pe părinți, mai ales pe venerabilul său tată, stâlp al Bisericii ortodoxe din localitatea natală. Împreună cu prietenul său publicistul Niță Preda, începuse munca de documentare pentru redactarea monografiei satului Zăbala, acest proiect atât de necesar, urmând să fie înfăptuit de generațiile mai tinere din Zăbala. Bun cunoscător al istoriei locale a fost preocupat de cinstirea înaintașilor, a tuturor celor care prin jertfa lor, și-au adus contribuția la neatârnarea țării, cât și a personalităților culturale locale, așa cum au fost Romulus Cioflec (la ridicarea bustului scriitorului, din fața școlii din Araci, aducându-și contribuția, pe vremea când era viceprimarul comunei respective), sau a mult iubitul învățător și rapsod din Zăbala, Ioan Hagiu.
Ca fiu al Bisericii strămoșești a fost un credincios practicant, participant activ la toate manifestările de cultură și credință românească, fiind unul dintre susținătorii cei mai importanți ai Festivalului de colinde și obiceiuri de iarnă „Crăciunul la români”, organizat de Fundația Mihai Viteazul.
Familist convins, frate, soț, tată și bunic iubitor, Dumitru Măciucă lasă urmașilor săi o moștenire valoroasă: un nume bun, o imagine luminoasă, în mentalul colectiv local, în inima și sufletul tuturor celor care l-au cunoscut.
Am fi dorit ca pe 1 noiembrie anul curent, de ziua sa de naștere, când a împlinit frumoasa vârstă de 71 de ani, să-i urăm, ca de obicei, un sincer „La mulți ani”, alături și împreună cu cei dragi ai săi, cu toți membrii numeroasei și distinsei familii Măciucă, cu prietenii din cadrul societății civile românești, din Sfântu Gheorghe, și din întreg județul Covasna.
Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare, așa că acum, la mutarea sa la cele veșnice, transmitem sincere condoleanțe familiei îndoliate, împreună cu gândurile noastre de prețuire față de memoria colegului și prietenului Dumitru Măciucă. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar pe noi să ne învrednicească să-i cinstim memoria, așa cum se cuvine.
Dr. Ioan Lăcătușu
