Azi este ultima zi din luna noiembrie, iar de mâine începe ceea ce în calendarul popular se numeşte „Undrea” – prima lună a iernii. Denumirea ciudată provine de la numele Sfântului Andrei, a cărui prăznuire are loc pe data de 30 „Brumar”. Mai este numit şi Sântandrei, considerat un ocrotitor al României.
Crucea Sfântului Andrei
Apostolul Andrei s-a născut în Galileea, fiind frate cu Apostolul Petru. În tinereţe fuseseră nişte pescari neştiutori, trăind de azi pe mâine, fără vreo revelaţie de natură spirituală, până când l-au întâlnit pe Iisus. După aceea aveau să devină ucenici, iar finalmente- sfinţi.
Interesant că înainte de a fi Apostol al Mântuitorului, Andrei a trudit ca ucenic al Sfântului Ioan Botezatorul. Mai târziu l-a urmat smerit pe Hristos întru toate, împărtăşindu-i cu ardoare credinţa, văzându-i Patimile, Răstingnirea, Învierea.
Andrei – nume sfânt, cu semnificaţia de “viteaz”
Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, şi este purtat în zilele noastre de mulţi români. După statisticile oficale azi îşi serbează onomastica peste 600.000 de concetăţeni, din care peste 322.000 sunt bărbaţi. Prenumele feminine cel mai des întâlnite sunt Andreea (271.900), Andra (23.000), cu variantele Anduţa sau Andruşa.
Tuturor sărbătoriţilor le urăm “La Mulţi Ani”!
Pricolicii nopţii
Dintotdeauna data de 29 noiembrie a fost însoţită de o serie de superstiţii. Mai cu seamă noaptea de dinaintea Sântandreiului era încărcată de simboluri păgâne, în mentalul popular figurând personaje fantaste, cu puteri magice, adeseori malefice. În mitologia românească apare frecvent pricoliciul, considerat unduh rău. Se credea că, după ce mureau, unii oameni se transformau în creaturi ce-i speriau, arătând ca nişte animale fabuloase, care bântuie pe la casele oamenilor fără credinţă.
Spre deosbire de strigoi, care seamănă cu personajele ce odată au fost vii, pricolicii apar întotdeauna sub formă de jivine, în special, de lupi sau câini mari, fioroşi.
Pricoliciul
În noaptea de Sântandrei strigoii bântuie învoie, de aceea superstiţioşii şi cei mai slabi de înger frecau tocul uşilor cu usturoi şi atârnau funii în tindă. În unele poveşti populare se spune că strigoii ar fi aidoma unor semeni de-ai noştri, cărora le iese sufletul din trup, în puterea nopţii. El colindă aidoma unui abur, pedepsind duşmanii şi îmbolnăvindu-le animalele. La al treilea cântat de cocoşi sufletul se întoarce în corpul omului, care în tot acest răstimp a dormit buştean, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
Însuşiri fabuloase
În anumite zone, cu ar fi Ţara Buzaielor, am auzit mai demult snoave şi mici povestiri populare privitoare la isprăvile pricolicilor, de la bătrânii satelor din Ciumernic sau Zăbrătău. În variantele locale aceste făpturi năzdrăvane nu mai apar ca nişte creaturi înspăimântătoare – ca prin alte părţi – ci asemeni unor prichindei cu o vitalitate debordantă, puşi pe şotii şi trăsnăi.
În mod curios, ei au proprietatea de a „vorbi” acum cu sălbăticiunile, îndemnându-le să-i sperie pe gospodarii fără frica lui Dumnezeu. De asemenea, stăpânii hapsâni sunt pedepsiţi, vacile lor devenid sterpe, găinile din bătătură nu mai fac ouă, oile nu se mai înmulţesc şi aşa mai departe.
Pentru a alunga strigoii, moroii şi pricolicii, făpturi supranaturale ce se ivesc în Noaptea de Sf. Andrei, venind să-i ameninţe pe păcătoşi şi necredincioşi, în lumea satului se făceau tot felul de vrăji şi farmece.
Se credea că spiritele ce nu şi-au găsit odihna pe pământ vin în miezul nopţii să se răzbune, producându-le coşmaruri în somn oamenilor haini, îmbolnăvindu-le dobitoacele din ogradă, compromiţând recoltele viitoare. De teamă, unii oameni evitau să iasă din casă, în noaptea amintită.
Datini, obiceiuri
Mlădiţe puse la înflorit
Pe vremuri, în naivitatea lor, mulţi săteni credeau că de Sântandrei animalele din bătătură prind glas, în mod curios, şi-şi spun necazurile între ele, fără ca proprietarii să le audă. Cumva, pentru scurtă vreme, se produce o “minune”, necuvântătoarele capătând grai omenesc şi văicărindu-se dacă nu sunt bine îngrijite…
În cazul în care stăpânul lor este bun gospodar, atent cu ele, orice dorinţă i se poate îndeplini, a doua zi!
Dis-de-dimineaţă gospodinele merg în grădină şi culeg câteva mlădiţe de la pomii roditori, punându-le într-o cană cu apă ce trebuie împrospătată zilnic. Dacă crenguţele înfloresc, în Ajunul Anului Nou, familia respectivă va fi sănătoasă şi va avea parte de multe bucurii, în anul următor.
Cerul se deschide doar pentru credincioşi
Se ştie că Apostolul Andrei a poposit în Dobrogea, predicând Evanghelia şi contribuind la creştinarea dacilor. Totuşi, anumite tradiţii păgâne ale acestor locuri s-au păstrat încă multă vreme, generând superstiţii şi obiceiuri perpetuate în lumea satului românesc, ce mai au un anumit farmec, şi astăzi.
Nenea Nică Bularca, din Floroaia, îmi relata acum câţiva ani o poveste pe care o ştia de la moşul domniei sale: cum că doar de Sântandrei Cerul se deschide pentru o clipă, iar cei credincioşi, curaţi la suflet pot vedea nişte semne minunate de încurajare.
Să cinstim, aşadar, oameni buni, cum se cuvine Sărbătoarea de azi a lui Sântandrei!
Horia C. Deliu
