În cadrul Zilelor Culturale Covăsnene a avut loc vineri, 14 octombrie a.c., la Hotel Montana din Covasna, o „Seară bacoviană” cu prelegeri, alocațiuni, recitări de poezii și lansarea celui de al 7- lea volum de poezie al poetei Mihaela Aionesei din Tg. Secuiesc, intitulat „ Zodia palmelor tale”.
Odată cu venirea celor patru oameni de litere de la Bacău, l-au adus și pe poetul George Bacovia, care a fost sărbătorit pentru prima dată în stațiunea Covasna, în cadrul „Zilelor Culturale Covăsnene”, eveniment organizat de Asociația Cultural Creștină „Justinian Teculescu”, proiect finanțat de Primăria și Consiliul local Covasna.
. . 
Meritul acestei seri memorabile îi revine medicului Mihai Tozlovanu, vicepreședintele Asociației, care a avut ingenioasă idee de a sărbători împlinirea a 135 de ani de la nașterea poetului despre care spunea într-o intervenție:„ Aflându-mă în Bacău cu mulți ani în urmă la Liceul Bacovia pe atunci, acum Ferdinand, unul dintre cele mai bune licee, cum ar fi Șaguna la Brașov, am fost uimit să descopăr cultul pe care-l aveau elevii băcăuani pentru poetul Bacovia. Nu Eminescu, nu Blaga, BACOVIA!” Aș fi vrut să intervin și să spun că fără a conștientiza, atmosfera bacoviană este molipsitoare și că acest fenomen m-a atins și pe mine în anii petrecuți în Bacău la liceul P.T.T.R pe atunci, colegiul N.V. Karpen acum. Am conștientizat asta ceva mai târziu, când chiar dumnealui mi-a atras atenția asupra influenței bacoviene pe care o simte în poemele mele, de parcă aș fi suferit de o boală de care trebuie să mă tratez. Dacă Bacovia este o „boală”, ar fi bine să nu se găsească antidotul și să-i urmeze câți mai mulți stilul, pentru că așa cum spunea poetul Dumitru Brăneanu : „ Bacovia a început ca simbolist, dar el nu este simbolist, este modernist, postmodernist, de acum vorbim de un curent, bacovianism, pentru că sunt mulți autori care au scris în stil bacovian apropiat sau influențați de Bacovia. ”
Invitații speciali din lumea literară băcăuană: directorul revistei „Plumb” Ioan Prăjișteanu, vicepreședintele filialei USR Bacău, Dumitru Brăneanu, istoricul și criticul literar, Cornel Galben, prozatorul Adrian Lungu, nu au venit cu mâna goală. Au venit cu un bagaj de informații, unele mai inedite ca altele, despre care ne-au povestit pe rând când serios, când în stilul șugubăț al moldovenilor.
Astfel, istoricul Cornel Galben ne-a povestit despre Bacovia lucruri mai mai puțin cunoscute:„ S-au scris 39 de volume dedicate în exclusivitate analizei operei și vieții lui, dintre care nouă au fost scrise de autori băcăuani. Bacovia merită această recunoștință. Cu un limbaj specific simboliștilor, creația sa s-a impus dificil. Prin strădania soției sale, Agatha Grigorescu Bacovia, poetă și ea, dar care a preferat să stea în umbra lui. După moartea poetului a insitat la edituri să-i fie reeditată creația și a militat pentru a-i fi cunoscută . A cedat statului cele două locuințe, una în Bacău, cealaltă în București care au devenit case memoriale. S-a bătut până în ultima clipă, pentru că spre bucuria ei, a prins centenarul care s-a sărbătorit la Bacău. Datorită emoțiilor trăite atunci la câteva zile părăsește această lume, dar ce a făcut a fost esențial. Opera lui este editată an de an, este omagiat nu doar la cifre rotunde, este o prezență continuă, prin evenimente și festivaluri susținute și la noi în oraș.”
Pentru a completa tabloul, poetul Dumitru Brăneanu a continuat: „A debutat în 1916 cu volumul „Plumb”, volum cu care a și luat preliul USR în 1935, așadar anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la debut. A avut un fiu, Gabriel, care a murit acum câțiva ani. A rămas în viață un nepot, fiul lui Gabriel, Daniel Bacovia, medic de profesie. La trei ani după moartea poetului, în 1960 a venit în orașul Bacău, Sadoveanu, care era președintele Marii Adunări Naționale și a întrebat unde este casa în care a locuit poetul. Nimeni nu știa nimic despre el. Autoritățile au realizat atunci importanța poetului de vreme ce un om influent ca Mihail Sadoveanu se interesa, și au luat măsuri. Astfel în 1964 , Radu Cârneci și Constantin Călin au reînființat revista Ateneu, fondată de George Bacovia și Grigore Tăbăcară în 1925. (…) Am să vă mai spun un fapt inedit. Bacovia avea obiceiul să scrie pe ciorne și dacă nu-i plăcea ce ieșea le mototolea și le arunca la coș. Agatha le aduna, astfel s-au păstrat și astăzi sunt tipărite în „Stanțe Burgheze”. O carte gândită de poetul Ovidiu Genaru și istoricul Cornel Galben în anul 2000, cu sprijinul Direcției de Cultură care cuprinde manuscrise și desene scanate ale lui Bacovia, pe care noi n-am făcut altceva decât să o reedităm și pe care astăzi v-am adus-o în dar.”
Au fost prezentate încă două cărți despre Bacovia apărute la două edituri din Bacău: „Opere. Poezie și proză. Alte scrieri” ediție îngrijită de Constantin Călin, „Existența poetică a lui Bacovia” de Svetlana Paleologu Matta și nu în ultimul rând cel mai recent volum semnat de Dumitru Brăneanu, „Destrămarea Lumii” care la final a încheiat: „Mă bucur că am găsit aici o mână de români adevărați care reușesc să ducă românismul mai departe. Avem nevoie de asta. Vă felicit pentru tot ce faceți aici. ”
A venit și rândul directorului revistei „Plumb”, Ioan Prăjișteanu, cel care în urmă cu 12 ani a reușit să-și îndeplinească un vis mai vechi. Tipograf de meserie, a lucrat încă de la început într-una dintre cele mai bune tipografii din țară unde a avut ocazia să tipărească opere ale lui Nichita Stănescu și Mihai Eminescu, „Junimea” din Iași. Vădit emoționat, a continuat să povestească: „ Lucrând cu plumb și fiindu-mi drag Bacovia, am înfințat prima editură la Bacău, „Plumb” la care până în 2004 am scos peste 800 de titluri de carte. În 2005, am înființat revista „Plumb” care de 12 ani apare lunar. Din luna mai am înființat rubrica „Dintre sute de catarge” unde publicăm elevi care abia au învățat să scrie, școlari și elevi de liceu, de care se ocupă colega noastră , cea care se îngrijește și de de site-ul Uniunii Scriitorilor de la noi, Cristina Ștefan.Vrem să edităm o carte cu ei. Ne-am bucura ca dintre cei publicați, să fie autori care peste ani să spună că au debutat în revista „Plumb”. Apoi cu emoție a încheiat. „Să știți că Bacăul are un specific bacovian. Eu simt că plouă chiar dacă e senin afară. Se crează așa o atmosferă…amurgul este așa cum l-a descris Bacovia, apar acele tente de violet…”
A fost o seară a moldovenilor așa cum a declarat și Ion Ciurea –Weidner, binecunoscutul poet și jurnalist al locului: „Ce frumos s-a spus…poezia este o stare , un izvor, o frământare, o chemare și iată că avem dovada aici; trebuie să știți că valorile care s-au perindat sunt toți moldoveni, dar nici noi covăsnenii nu ne lăsăm ”, a mai adăugat cu o doză de umor.
Chiar dacă prelegerile au durat, publicul a fost receptiv, curios, impresionat și nerăbdător să audă noutăți și poeme recitate de actorul Sergiu Aliuș de la teatru „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe. Atmosfera a fost prietenească și relaxată, parcă toți ne-am fi întâlnit să vorbim despre un bun prieten. Mi s-a făcut deodată dor de liceu, de oraș, de prieteni, de începuturi, de toamna aceea care numai la Bacău poate fi simțită altfel, iar pentru acest dor știam că există un singur remediu…
„Cine îl caută pe Bacovia în oraşul său îl poate găsi pe strada pe care a locuit, în curtea casei memoriale, sau în centrul oraşului, acolo unde se află statuia poetului – un Bacovia realizat de sculptorul Constantin Popovici pentru aniversarea din 1971, slab, stingher, încovoiat. În oraşul de pe Bistriţa circulă şi o legendă despre statuie: se spune că la inaugurare soţia poetului, Aghata Grigorescu Bacovia, a avut o criză de nervi în momentul în care a fost dezvelită statuia. Spunea că aceasta nu îi seamănă poetului. Poate nu îi semăna soţului George Bacovia, dar poetul se identificase cu opera sa, era deja o apariţie de plumb, care ţinea pe umeri amurgul violet al oraşului de provincie. Ca şi azi.”(sursă: jurnalul.ro)
Pentru că așa cum declara fiul poetului, Gabriel Bacovia, într-un interviu: „Azi, mai mult ca oricând, și mâine, și în viitor, spunând Bacău, spui Bacovia spunând Bacovia, spui Bacău. Unde te duci, de unde vii, Bacăul e orașul lui Bacovia.”
Mihaela Aionesei
