Nu mult timp după evenimentele din 1989 forţele perdante s-au regrupat pentru reacapararea puterii. Paralel cu acestea şi profitând de „golul de putere”, dar şi de legislaţia permisivă, au început să prolifereze bandele de cartier, clanurile, cerşetorii, afaceriştii dubioşi, comercianţii de tot felul, politicieni corupţi, cântăreţii de manele şi alte asemenea specii, care în scurt timp s-au transformat în aşa-zişii „milionari de carton”.
Cert este că această lume pestriţă şi-a continuat ascensiunea până în zilele noastre şi se pare că nu se vor opri până când nu vor transforma România într-o colonie a altora, după ce o vor secătui şi lipsi de vlagă. Cum altfel ne putem explica distrugerea economiei ţării şi dereglarea vieţii sociale, vinderea bogăţiilor solului şi subsolului sau exploatarea lor de către cei veniţi dinafară? Priviţi ce se-ntâmplă în continuare cu pădurile noastre, cum dispar oră de oră, lăsând în loc pustiul dezolant, dar în acelaşi timp băgând zecile şi sutele de milioane de euro în buzunarele noii specii acaparatoare, numită foarte sugestiv „magnaţii de rumeguş”, care în loc să-şi taie acasă pădurile austriece, prin complicitatea autorităţilor române, au venit să le taie pe ale noastre.
Foto: Silviu Ipătioaei
Într-un reportaj cutremurător difuzat recent la TVR1, am putut vedea cu toţii situaţia la care s-a ajuns în Ucraina vecină cu privire la rapacitatea cu care aceşti „magnaţi de rumeguş” jefuiesc pădurile pentru a prelucra lemnul şi a-l trimite astfel în alte ţări pentru propria lor îmbogăţire, căci profitul le aparţine. Şi populaţia asista neputincioasă la lucrarea aceasta a încrengăturilor mafiote care îi distrugeau mediul şi îi jefuiau ţara, dar la un moment dat, nemaiputând suporta această situaţie nefirească, oamenii de bună credinţă au început să se organizeze în „echipe de intervenţie” şi să acţioneze înşişi presând autorităţile să ia măsuri de stopare a jafului, şi astfel au oprit la graniţă trenurile care transportau lemnul lor preţios. Însă, cum întotdeauna ordinele vin chiar „de sus”, activitatea acestor oameni rămâne în continuare doar o luptă cu morile de vânt, iar noi nu avem nici măcar curajul ucrainenilor ca să ne implicăm în stoparea jafului naţional. Acum în pădurile noastre încă există un anumit „exces de animale sălbatice”, dar în ritmul în care dispare „aurul verde”, vor dispărea şi vieţuitoarele pădurii, iar catastrofele naturale se vor înmulţi şi ele, ca efect al defrişărilor necontrolate şi a exterminării pădurilor.
Chiar dacă se anunţă tot felul de măsuri şi metode pentru eliminarea acestor practici păguboase, precum „radarul pădurilor” sau „garda verde”, şi suntem asiguraţi de oficialităţile de la cel mai înalt nivel că „situaţia este sub control, ne îndoim că lucrurile se vor calma, atâta timp cât autorităţile locale şi cei care trebuie să păzească pădurea de hoţi şi jefuitori vor mai colabora cu infractorii, fiecare fiind tentat să se îmbogăţească puţin prin mici înţelegeri. Singurul lucru care ar putea stopa aceste aranjamente antinaţionale ar fi adoptarea unei legi aspre şi mai ales aplicarea ei fermă în teritoriu.
Acum însă lumea e prea ocupată cu pregătirea alegerilor. Pentru a câştiga voturi, liderii politici se întrec în promisiuni care de care mai fanteziste şi fiecare partid spune despre celălalt că propunerile lui de guvernare n-au şanse de izbândă, întrucât vistieria ţării e prea goală pentru a le putea susţine, şi aşa ne tot învârtim într-un cerc vicios şi din toate acestea au de pierdut, nu de câştigat, doar oamenii simpli, cei cu venituri foarte mici sau modeste, căci ceilalţi „se descurcă”.
Nu ştim când „i-o veni mintea la cap” acestui popor care se lasă prostit şi de unii şi de alţii şi nu vede că foştii deţinători ai puterii comuniste, chiar dacă nu s-au implicat ei înşişi în mod direct, le-au desemnat şi sprijinit pe rudele sau urmaşii lor s-o facă, în scopul acaparării puterii politice, căci pe cea economică o au deja. Unde sunt pregătite oare odraslele majorităţii celor cu funcţii înalte şi bani mulţi? Nu la cele mai faimoase universităţi din SUA şi din Europa, unde cheltuielile de întreţinere se ridică la circa 50.000 de euro şi mai mult?! Câţi dintre copiii oamenilor simpli, chiar talentaţi şi capabili, pot face acest lucru? Şi atunci cine va conduce în viitor ţara, dacă nu tot „ei”, prin odraslele lor, care alcătuiesc „tânăra generaţie”, cei care la 18 ani primesc cadou de la tăticu o maşină lux ori un apartament pe măsură, cei care-şi petrec nopţile prin cluburi şi se dedau la tot felul de lucruri mai mult sau mai puţin morale. Şi aşa se cultivă aroganţa şi infatuarea, sentimentul că lumea le aparţine, că ei trebuie să-şi trăiască viaţa luând orice, orideunde şi pe orice cale şi, dacă se-ntâmplă ceva în defavoarea lor, tăticul îi salvează, că doar „ştii unde este, acolo sus, şi dacă pune o vorbă unde trebuie se şterge totul cu buretele”. Şi aşa vezi tineri, abia ieşiţi de pe băncile şcolilor, proprietari de firme, hoteluri, baruri sau angajaţi în funcţii foarte înalte, tineri care se plimbă în maşini luxoase şi dau petreceri de pomină, căci ei au fost pregătiţi pentru acest stil de viaţă şi foarte puţini dintre ei se lansează pe piaţa muncii prin forţe proprii, cei mai mulţi prin relaţiile părinţilor şi a rudelor plasate în „locuri strategige”. Asta-i România celor ce vin, căci cei plecaţi încă n-au curajul să se reînntoarcă, sunt prea scârbiţi de tot ce se întâmplă în fosta lor patrie.
Nu este în intenţia noastră de a blama autorităţile ori instituţiile statului, căci ele încearcă cu adevărat să ţină situaţia sub control, dar cum setea de îmbogăţire şi corupţia s-au întins peste tot ca un „cancer al societăţii”, cum bine spunea cineva, e greu să stârpeşti aceşti microbi periculoşi şi să vindeci bolnavul, probabil că trebuie descoperite noi „medicamente”, mai puternice, care să-şi facă efectul. Atunci poate n-o să mai vedem niciun magnat de rumeguş stând cu ochii pe bunurile noastre, pădurile vor renaşe mai viguroase şi bietele vieţuitoare alungate din mediul lor natural se vor reîntoarce ca să ne încânte iar cu prezenţa lor. Oameni buni, nu lăsaţi raţiunea să doarmă!
Mihai Trifoi
