Inginerul Ioan Mihălțan este un important reprezentant al ASTREI, Despărțământul „Timotei Cipariu” din Blaj. Mai mult, domnia sa se numără printre oamenii deosebiți dedicați cărții și culturii naționale prin efortul cărora se redau comunităților locale principalele simboluri ale tradiției și credinței românești. Inițiativa de a realiza un album etnografic este mai mult decât lăudabilă. În primul rând a avut adunat mult material în domeniu (fotografii), l-a structurat în câteva părți și l-a tipărit. Prea ușor spus, nu-i așa?
Totul a pornit de la existența unui bogat patrimoniu etnografic în zona Târnavelor și a Secașului. Neuitarea și valorificarea lui a constituit punctul forte. Meritul principal l-a avut Consiliul Județean Alba (președinte ing. Ioan Dumitrel) care a inițiat proiecte unice de salvgardare a patrimoniului cultural tradițional material și imaterial, într-un cadru mai larg, acela al anului renașterii culturii tradiționale ce a fost anul 2006.
Printre proiectele de valorificare a tot ce înseamnă „sufletul satului românesc”, s-a numărat înființarea a cel puțin o expoziție etnografică în fiecare comună din județ. Așa s-au înființat muzee ori expoziții etnografice, s-au încurajat meșterii populari și colecționarii, s-a facilitat participarea la importante manifestări folclorice. Pasul următor a fost valorificarea pasiunii de o viață a inginerului Ioan Mihălțan din Blaj, aceea pentru fotografie, prin care împărtășește bucuria, simțită și văzută prin ochiul magic, tuturor celor ce respectă, celor ce simt și iubesc spiritul românesc și tradițiile acestui popor.
Albumul la care ne referim a apărut grație acestor facilități – „Mărturii etnografice de pe Târnave și Secaș” de Ioan Mihălțan, Alba Iulia, 2016, sub egida ASTREI, Despărțământul „Timotei Cipariu” din Blaj. Cu o formă grafică excelentă, cu ilustrații color de o calitate net superioară altor albume pe aceeași temă, albumul semnat de Ioan Mihălțan se constituie într-un adevărat … muzeu etnografic.
Într-o primă parte, autorul prezintă, mai mult prin imagini decât prin text (ca de altfel în tot volumul) zece „Expoziții și Târguri ale meșterilor populari de pe Târnave și Secaș”, din Blaj, Câmpia Libertății, Alba Iulia, Biia etc. Cuvinte frumoase și adevărate sunt spuse despre valoroși meșteri populari de pe Târnave și Secaș. Ne-au atras atenția nume precum Domnica Zăhan din Crăciunelul de Jos, Ioan Maier și fiul din Blaj, Elena Burja și Maria Dulău din Biia, Cristina Burnete din Roșia de Secaș, Alexandru Mureșan din Blaj ș.a.
Pagini importante sunt consacrate prezentării muzeelor și monumentelor etnografice, precum Muzeul de Istorie Blaj, secția de etnografie, Castelul Betlhen-Haller . . din Cetatea de Baltă, Muzeul „Valea Sasului” din Blaj, muzeele etnografice din Crăciunelul de Jos, Micăsasa,Valea Lungă, Cetatea de Baltă, casele țărănești din Biia, Cenade, Cergău Mare, Glogoveț, Jidvei, Mihalț, Pănade, Roșia de Secaș, Sâncel. Exponatele, așezate cu evlavie și cu drag în aceste muzee etnografice, evidențiază sufletul românului de odinioară. Ele întruchipează bucuria țăranului de a trăi frumos pe meleagurile străbune, de a păstra obiceiurile, tradițiile întru cinstirea și respectul înaintașilor.
Partea a III-a a albumului prezintă predominant prin imagini „Colecționari de artă etnografică” din zona la care se face referire: Vasile Băcilă din Valea Lungă, urmat de trei colecționari din Blaj, Petru Naciu, Adrian Solomon, Valentin-Olimpiu Crișan.
În ultimul capitol din album, intitulat „Creatori și meșteri populari diverși”, Ioan Mihălțan evidențiază câțiva din acei meșteri creatori care se ocupă cu prelucrarea altor materiale, precum pământ, piatră, ipsos, prezentând pe Zoltan Benko (mozaicar), Danciu Căldărar (meșter în prelucrarea pietrei și a betonului), Vasile Mija (confecționer instrumente muzicale), Mihai Viorel (meșter cismar), Liviu-Nicolae Petruța (meșter constructor).
Menționăm cu bucurie că albumul „Mărturii etnografice de pe Târnave și Secaș” de Ioan Mihălțan a fost realizat cu sprijinul financiar și de specialitate al Consiliului Județean Alba (președinte Ioan Dumitrei), prin intermediul Centrului de Cultură „Augustin Bena”, Alba (director prof. Daniela Floroian).
„Mărturiile” realizate prin fotografiile color sunt excelente, structurarea lor, asemenea, la fel informațiile transmise, dar nu același lucru îl putem afirma despre calitatea textului scris. Considerăm că efortul financiar depus pentru realizarea unor asemenea valoroase proiecte se cuvine a fi răsplătit pe măsură. Mai precis, este necesar a se avea în vederea și corectura textului. Ne întrebăm cu uimire de ce nu s-a acordat atenție și acestui aspect deosebit de important. Nu imputăm autorului acest fapt, deoarece finanțarea s-a realizat prin intemediul unui centru de cultură care avea desigur datoria (spunem prea mult?) de a-și asuma responsabilitatea corecturii (inclusiv de a fi menționat un nume de corector). Limba română este însemnul cel mai valoros al identității noastre românești. Respectul pentru o limbă română corectă înseamnă respectul față de noi și față de strămoșii noștri cărora le perpetuăm cu dragoste și cu mândrie tradițiile și obiceiurile. Suntem convinși că în viitor se va ține seama și de acest aspect.
Îi dorim autorului multă sănătate, putere de muncă și dorință de a se implica în continuare în realizarea unor valoroase proiecte ca albumul etnografic la care am făcut referire.
Luminița CORNEA
