M-a impresionat adevărul rostit de o femeie în vârstă din Maramureş care spunea că Mănăstirea Putna se află pe teritoriul României datorită jertfei şi inspiraţiei de moment a unui sergent, care s-a făcut că nu aude ordinul de retragere pe un aliniament defensiv care abandona la sovietici fâşia de pământ de trei kilometri în care se afla Mănăstirea. Deci, sergentul s-a împotrivit şi a atacat, s-a îndârjit, ajutat fiind şi de un înger nevăzut, a intimidat inamicul, şi, graniţa care s-a negociat după război a fost tocmai pe acest aliniament cucerit de grupa sergentului. Prin acest act de eroism, Sfânta Mănăstire Putna,(Ierusalimul Neamului Românesc, cum a numit Eminescu Mănăstirea…) a rămas la noi.
Voiam să subliniez că acest sergent n-a dat înapoi în faţa propriului mormânt. A răstignit egoismul şi a făcut jertfă pentru unire. Mircea Eliade a profetizat că după războiul de reîntregire din 1918, România va pierde un sfert din teritoriu fiindcă a sesizat că toţi abandonaseră idealul unirii (paradigma naţională). Generaţia care se ridicase după război intrase într-un soi de blazare, de dormitare. Preferase lenevirea în locul privegherii şi a treziei.
Să aducem în faţă… fapta altui gradat, a caporalului Gheorghe Arambaşa, care în septembrie 1944, după ce Armata Româna a eliberat oraşul Sfântu Gheorghe, primul oraş eliberat din Ardeal, a avut fulgerător o stare de iluminare şi a arborat Drapelul României pe clădirea primăriei. Sunt gesturi de eroism în care, persoana respectivă trăieşte o stare de transfigurare, proprie sfinţilor şi uită de ei înşişi.
De ce o bună parte din rândul tinerilor zilele noaste nu mai sunt capabili de elan creator?
Răspunsul este simplu : fiindcă, pe când erau la şcoală li s-a sădit prea puțin dragostea nemărginită faţă de ţară şi de neam, pentru că la armată, conducerea politică nu îi mai cheamă! Atunci sunt explicabile cele ce se petrec în aceste vremuri. „Eu sunt vinovat pentru toţi şi pentru toate”, demonstrează undeva Dostoievski! S-a instituit în România fărădelegea ca putere legală în stat? Ignoră această putere voinţa poporului şi mai ales a Bisericii lui Hristos? Am formulat aceste întrebări dintr-o constatare raţională la care au ajuns sfinţii închisorilor din cartea-, Imn pentru crucea purtată,- semnată de Virgil Maxim. Dacă lucrăm cu profunzime şi ne facem o atentă cunoaştere de sine vom constata că într-adevăr, suntem cu toţii vinovaţi pentru starea imorală emergentă care s-a aşternut peste Ţară. „Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni”, ne învaţă psalmistul fără drept de replică. Numai pe acest fond de lipsă de autoritate morală a autorităţilor române, acest primar din oraşul Sfântu Gheorghe şi-a îngăduit să îndrăznească de a nu îngădui repunerea Drapelul românesc pe instituţia primăriei, călcând în picioare Constituţia şi voinţa neamului românesc. Omul acesta nu încape într-un judeţ pe suprafaţa căruia ar putea locui şase milioane de oameni. Aşa a spus ambasadorul Coreii de Sud acum vreo 20 de ani când a venit la Sfântu Gheorghe pentru a se dumiri de pricinile care dezbină maghiarii şi românii în acest frumos oraş ardelean. Capitala Coreii de Sud numără vreo şase milioane de oameni care convieţuiesc în pace pe un teritoriu mai mic decât al judeţului Covasna. Şi o parte minoritară dintre maghiarii și secuii din Covasna nu au loc de prezenţa celor vreo 50 de mii de români pe care Domnul Dumnezeu i-a împământenit în judeţ. Dacă secuii ar simţi o unitate de neclintit în rândul românilor şi o credinţă cu adevărat jertfelnică nu ar mai forţa dărâmarea Constituţiei şi a unităţii Statului Român. Ne-am gândit să face un legământ cu noi înşine şi cu fraţii noştri creştini şi români, ca în momente de cumpănă să avem credinţă sinceră –‚ prin care Domnul să asculte cererile noastre imperative fără de care nu putem fiinţa ca neam??!!
Valeriu Tănasă . .
