. . 
Imediat după finalul ceremoniei de încheiere a lucrărilor celui de-al 101-lea Congres Universal de Esperanto, ocazionată în Sala Orăşănească a Sporturilor din Nitra, ne-am întors cu autobuzele la Universitatea Agricolă, de unde am recuperat bagajele pentru a ne îmbarca într-un autocar ce avea să ne ducă la Nyíregyháza, în Ungaria. Cei patru copii (Szakács Kriszta, Darvas Kamilla, Ilie Flori şi Ciucă Valentin), elevi la Şcoala Gimnazială „Mikes Ármin” din Bixad, care mă însoţeau sau mai bine zis pe care îi însoţeam, de cum şi-au găsit locurile în ultimul rând din spate, s-au şi apucat să butoneze telefoanele, o preocupare la modă mai ales pentru tineri, dar apoi răpuşi de oboseală după o săptămână de congres s-au lăsat pradă somnului.
Împreună cu colegul meu din Baia Mare, profesor Emil Crâncău, am ocupat două locuri la mijlocul autobuzului şi am început să schimbăm impresii despre cele trăite, căci călătoria dura vreo cinci ore şi timpul trebuia petrecut cumva. Cu toţii eram nerăbdători să ajungem la Nyíregyháza, să ne găsim spaţiul de cazare, să scăpăm de bagaje şi să ne pregătim pentru următorul eveniment esperantist: A 49-a Conferinţă a Ligii Internaţionale a Profesorilor Esperantişti, care urma să se desfăşoare în perioada 30 iulie-6 august. Ziua următoare trebuia să înceapă cu deschiderea oficială a lucrărilor conferinţei.
Deoarece şi-au anunţat participarea 133 de esperantişti din 29 de ţări, a trecut ceva timp până când s-au rezolvat problemele cazării, mai ales că mulţi n-au putut plăti anticipat pentru cazare şi masă, şi deci trebuia să plătească pe loc, încât calculele ne-au cam răpit din timp, dar în cele din urmă ne-am găsit cu toţii camerele şi, eliberaţi de căratul bagajelor, am ieşit pe înserate să cercetăm împrejurimile. Locul ales era foarte adecvat, incluzând clădirea Universităţii, căminele studenţeşti şi un parc minunat, cu alei şi bănci, gazon şi arbori, iar la mijloc o fântână arteziană, deci un spaţiu plăcut pentru recreere, meditaţie, lectură sau studiu.
Şi a venit ziua deschiderii lucrărilor conferinţei, eveniment produs în prezenţa unor reprezentanţi oficiali. Vom reproduce aici, în traducere, un fragment din discursul rectorului Universităţii din Nyíregyháza, Dr. Csaba Onder, care a prezentat oaspeţilor profilul acestei instituţii: „Universitatea noastră – ca instituţie de ştiinţe aplicate – asigură sarcini de instruire, de cercetare şi sociale în regiunea de câmpie nordică a Ungariei. Ca singura universitate de stat de sine stătătoare, ea pregăteşte specialişti pentru diferite domenii ale vieţii sociale, economice şi culturale. Sarcina noastră principală este instruirea pedagogilor, perfecţionarea continuă şi pregătirea unor ingineri în domeniile informatic şi economic, complementată de o formă de educaţie duală. Principala sferă de activitate a instituţiei noastre este pregătirea de profesori pentru şcolile elementare. În domeniul cercetărilor, principalul centru de greutate îl formează cercetarea multidisciplinară a sistemelor ecologice din regiune”.
Aşadar o instituţie de prestigiu sau cum ar spune unii, un centru „de răspândire a luminii raţiunii”, care ne-a primit cu braţele deschise şi cu sentimentul susţinerii, exprimat prin reprezentantul său mai sus amintit: „Noi vă asigurăm locul pentru conferinţa privitoare la o limbă care reacţionează la schimbările vieţii de fiecare zi şi este utilă din punct de vedere social, şi noi probabil contribuim la recunoaşterea ei, întărind poziţia ei în interesul nostru al tuturor”.
La fel de amabil a fost şi mesajul de salut al protectorului conferinţei, dl Oskár Seszták, Preşedintele Consiuliului Departamental Szabolcs-Szatmár-Bereg, din care spicuim: „Eu cred în faptul că pe parcursul conferinţei de o săptămână veţi avea timpul să faceţi cunoştinţă nu numai cu oraşul, dar şi cu bogăţiile naturale unice ale oraşului nostru şi ale departamentului, unde de la an la an vin tot mai mulţi turişti din toate părţile lumii, şi mulţi dintre voi vă veţi putea saluta unii pe alţii ca buni cunoscuţi sau prieteni”.
Prin cuvântul său de salut, Mireille Grosjean, preşedinta ILEI (Internacia Ligo de Esperantistaj Instruistoj) ne-a introdus deja în program: „Noi am pregătit pentru voi un program bogat şi sunt sigură că veţi găsi cele mai interesante activităţi în timpul acestei săptămâni. Cursuri, şedinţe, dezbateri, cercuri de conversaţie, schimb de experienţe, exerciţii sportive, excursii, seri culturale, naţională şi internaţională… Un alt aspect al unor astfel de întâlniri: relaţii personale neformale, întâlniri în afara programelor, discuţii amicale… Nu toate trebuie să fie protocolare şi votate! Astfel de contacte sunt, de asemenea, momente foarte valoroase pentru voi, pentru noi, pentru toţi!… Bucuraţi-vă de etosul internaţional!”
Au urmat mesajele de salut ale celor 29 de reprezentanţi ai ţărilor participante. Ca un fapt deosebit, România s-a prezentat cu doi mesageri, deoarece hotărâsem să introduc pe una dintre elevele mele, respectiv Ilie Flori (clasa a VII-a), să salute în locul meu participanţii la conferinţă, şi spre mulţumirea mea, dar şi a celor prezenţi, ea s-a achitat de sarcină foarte bine, fiind aplaudată de public. De altfel copiii din Bixad au primit multe aprecieri pozitive, astfel că efortul depus pentru realizarea Proiectului şcolar Nitra 2016 a avut efectul scontat.
Nu vom detalia aici toate punctele din program, ci vom insista numai asupra unor aspecte mai importante. Unul dintre acestea a fost participarea la cursurile de Esperanto organizate pe trei nivele: începători, progresanţi şi cursul de perfecţionare a profesorilor. Am propus, în cadrul şedinţei Comitetului Internaţional al ILEI, ca toţi participanţii la cursuri, în urma unei examinări, să primească un atestat. Cum propunerea a fost acceptată, i-am înscris şi pe elevii mei la cursul pentru începători, chiar dacă la început nu prea aveau pornirea de a se scula devreme pentru a merge la curs, că doar era vacanţă… Totuşi au fost harnici, au participat la toate orele de curs, iar la sfârşit au fost fericiţi când au primit în public „diplomele”, cu care acum, la întoarcerea acasă, au tot dreptul să se mândrească. Se înţelege că şi profesorul lor s-a simţit bine când colegii îi lăudau elevii. Şi aşa munca şi efortul îţi aduc mulţumire şi satisfacţia lucrului împlinit.
În afară de orele obişnuite de curs, copiii s-au bucurat şi de alte activităţi: jocuri, drumeţii, excursii, spectacole, vizită la grădina zoologică etc. Într-una din zile ne-am deplasat cu toţii la un muzeu în aer liber, un loc foarte interesant şi deosebit de pitoresc, unde copiii au făcut o adevărată „călătorie în trecut”. În acest cadru a fost organizat Festivalul lingvistic, în care câte un reprezentant din fiecare ţară a prezentat limba sa oficială. Mie mi-a revenit sarcina să prezint limba română. Copiii au avut ocazia să viziteze toate locurile de prezentare şi să se minuneze de diversitatea limbilor, înţelegând astfel mai bine importanţa lor, dar şi a limbii internaţionale, prin intermediul căreia au început să se înţeleagă cu ceilalţi participanţi la conferinţă.
Printre cele mai importante decizii care s-au luat la nivelul conducerii ILEI amintim: modalităţi de susţinere a iniţiativei Asociaţiei Universale de Esperanto (UEA) de a numi anul următor în mişcarea esperantistă mondială „Anul elevului”, în care un rol aparte îl va avea şi Comisia Şcolară Internaţională a ILEI, din care avem şi noi onoarea să facem parte; schimbarea denumirii „conferinţă” în „congres”, ca urmare a creşterii numărului de participanţi şi a complexităţii activităţii ILEI; stabilirea locului de desfăşurare a celui de-al 50-lea Congres ILEI, în 2017, în oraşul Busan, Coreea de Sud.
În mesajul său de salut, Dr.Mark Fettes, preşedintele UEA, referindu-se la tema din acest an a Conferinţei ILEI, spunea următoarele: „Alegând tema „Noi căi către învăţătură” voi pe bună dreptate v-aţi bazat pe faptul că în prezent mulţi oameni găsesc o altă cale către Esperanto decât în urmă cu douăzeci şi cinci de ani. Marile succese ale cursurilor prin internet lernu.net şi Duolingo arată că astăzi se poate însuşi relativ uşor cunoaştere de bază a limbii. Ceea ce rămâne încă fără răspuns este întrebarea cum să continui pe această cale? Cum să ajungi ca acei elevi/ studenţi noi să devină esperantişti în sens deplin, nu numai după stăpânirea limbii, ci şi după modul cum privesc ei lumea?”
Aşadar, atât UEA cât şi ILEI au ca scop comun nu doar răspândirea limbii Esperanto, ci şi instruirea şi educarea celor care doresc s-o înveţe şi să-şi formeze o „conştiinţă mondială”, în scopul făuririi unei lumi a păcii, a înţelegerii şi colaborării armonioase între oameni, popoare, culturi. Şi cum ştiinţa şi tehnica avansează cu rapiditate, vrem nu vrem într-o zi din viitor omenirea va adopta o limbă comună tuturor, înlăturând astfel marea barieră lingvistică care împiedică progresul. Internetul este cel mai bun exemplu în acest sens, un exemplu de „comunicare fără frontiere”, doar cea lingvistică mai rămânând de învins.
Odată cu încheierea lucrărilor celei de a 49-a Conferinţe ILEI, după multe strângeri de mână şi îmbrăţişări prieteneşti, fiecare participant s-a grăbit să-şi reia drumul spre casă, deci şi micul nostru grup a pornit-o în căutarea microbuzul care avea să ne readucă la Bixad, numai că nu în mod direct, ci cu o oarecare ocolire, urmând un traseu ce avea să ne ducă spre alte câteva obiective turistice, însă aceasta este deja a treia parte a călătoriei noastre, despre care vom vorbi într-un articol viitor.
Înainte de a încheia se cuvine să mulţumim din inimă Redacţiei ziarului Mesagerul de Covasna, şi în special dnei director Maria Creţu-Graur, care ne-a susţinut permanent şi ne-a ajutat să găsim câţiva sponsori cu suflet mare, fără de care visul copiilor nu putea deveni realitate. Astfel trebuie să amintim şi sprijinul acordat de Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport, Fundaţia Comunitară Covasna, precum şi câţiva prieteni care au contribuit atât cât s-a putut la realizarea acestui proiect şcolar, a cărui ultimă fază este editarea cărţii „Kiel naskiĝas nova sperto/ De teorio al praktiko” (Cum se naşte o experienţă nouă / De la teorie la practică), care a fost prezentată în cadrul Congresului Italian de Esperanto, la Frascati/Roma, în perioada 20-27.08.2016, şi la care autorul cărţii, semnatarul acestor rânduri, a susţinut o prelegere cu titlul „Învăţarea pe bază de proiecte”, bazată pe propria sa experienţă ca profesor şi educator, de fapt aceasta însemnând încheierea unei cariere didactice, plină de obstacole, dar şi cu multe satisfacţii, căci în viaţă nimic nu se câştigă uşor, dar trebuie să învăţăm mereu să mergem înainte, să primim ca să dăruim.
Mihai Trifoi
