. . 
Reprezentanţii românilor din comunităţile istorice din jurul ţării noastre au cerut, miercuri, ajutorul României pentru a-şi păstra identitatea şi au readus în atenţie politica de asimilare şi deznaţionalizare la care sunt supuşi în statele în care trăiesc.
Vicepreşedintele Asociaţiei pentru Cultura Românilor/Vlahilor din Serbia-Ariadne Filum, Predrag Balaşevici, a atras atenţia că românii din Timoc duc o luptă grea pentru păstrarea identităţii naţionale.
„Noi astăzi ducem o luptă grea pentru a ne păstra identitatea. un popor, o comunitate care niciodată nu a învăţat limba română la şcoală, de o sută şi ceva de ani, de când este alungată biserica română din Timoc, fără mass-media, totuşi am reuşit să ne păstrăm limba română aşa cum o vorbim noi, o limbă arhaică, dar română, nu o limbă vlahă, aşa cum încearcă unii să ne-o impună astăzi”, a declarat Predrag Balaşevici.
El a arătat că în ciuda declaraţiilor recente ale oficialilor de la Bucureşti, potrivit cărora„statul român poate doar dialoga, nu poate să impună nimic” statelor unde există comunităţi de români, sunt ţări care au minorităţi în Serbia, cum ar fi Croaţia, Ungaria sau Bulgaria, care poartă negocieri dure pentru respectarea drepturilor cetăţenilor lor şi reuşesc să impună condiţii statului sârb, pe care acesta le acceptă.
Predrag Balaşevici a susţinut că instituţiile care trebuie să se ocupe de românii de pretutindeni „fac puţin, aproape nimic” pentru comunitatea românească din Timoc şi că singurele instituţii care îi ajută în permanenţă pe românii de acolo sunt Patriarhia Română şi Secretariatul pentru culte, cu sprijinul cărora au fost ridicate biserici şi paraclise ortodoxe în zonă, unde preoţii oficiază slujbe în limba română, în ciuda „persecuţiilor” la care sunt supuşi.
„România nu a investit nimic în Timoc.(…) Anul acesta Ungaria a alocat 160 de milioane de euro, din care 40 de procente nerambursabile, restul cu dobânzi mici pentru ungurii din Voivodina, pentru agricultură, deci aproape 60-70 de milioane sunt date gratis şi noi nu putem să visăm la aşa ceva. Cred că România trebuie să fie mai prezentă în Timoc, trebuie să aibă oameni mai competenţi în domeniul acesta”, a spus Predrag Balaşevici.
La rândul lor, reprezentanţii românilor din Voivodina (Serbia) au atras atenţia asupra faptului că există riscul ca până în 2050 să nu mai existe în zonă, problema învăţământului în limba română fiind una extrem de serioasă şi pentru această comunitate.
„Avem probleme cu învăţământul, în sensul că avem toate drepturile în Voivodina, dar nu avem capacitatea de a le utiliza, tot mai mulţi părinţi, mai ales în localităţi mixte, îşi dau copiii în clase cu predare în limba sârbă şi în acest fel ne vom pierde identitatea şi se va îndeplini previziunea statistică potrivit căreia până în 2050 nu va mai fi nici un român în Voivodina. Avem nevoie de susţinere mai amplă în proiectele de includere şi animare a tineretului românesc, care să activeze în menţinerea şi promovarea identităţii româneşti a românilor din Serbia”, a spus Daniel Magdu, preşedintele Comunităţii Româneşti din Serbia.
Acesta a cerut susţinerea României şi în problema retrocedărilor bunurilor minorităţii române din Serbia confiscate după Al Doilea Război Mondial şi a pledat pentru profesionalizare şi o mai mare implicare a instituţiilor româneşti în rezolvarea problemelor românilor de pretutindeni.
Şi reprezentanţii românilor din Ucraina au vorbit despre faptul că sunt supuşi politicilor de asimilare şi deznaţionalizare şi că România trebuie să fie mai prezentă în această ţară, prin persoane competente.
Academicianul Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuţi, a readus în discuţie problema desfiinţării şcolilor româneşti din regiune, în urma „ politicilor de optimizare a şcolilor şi de descentralizare”, care ating doar comunitatea românească.
El a explicat că în prezent există doar 63 de şcoli cu predare în limba română, în condiţiile în care în anul 1991 erau 91 de şcoli în limba română şi că s-a ajuns la situaţia în care părinţii români sunt încurajaţi să îşi dea copiii la şcoli cu predare în limba ucraineană, autorităţile susţinând că limba română nu are perspectivă în această ţară.
De asemenea, Vasile Tărăţeanu a adus în discuţie problema lipsei manualelor şi a cărţilor în limba română, dar şi a faptului că în unele biserici a început să se slujească şi în limba ucraineană.
„Am dori ca partea română să fie mai exigentă faţă de partea ucraineană vis a vis de respectarea drepturilor românilor din Ucraina. Latura care ţine de învăţământ este vitală pentru apărarea identităţii naţionale. (…) Cred că numai sprijiniţi din partea Patriei Mamă vom putea rezista provocărilor timpului în care ne aflăm”, a declarat academicianul Vasile Tărâţeanu.
Şi Anatol Popescu, preşedintele Asociaţiei Basarabia a românilor din Sudul Basarabiei (Ucraina), a avertizat că în zonă persistă practicile „sovietice, bolşevice de divizare a românilor în români şi moldoveni”, iar copiii din regiunea Odesa învaţă în şcoală în aşa-zisa limbă moldovenească, în vreme ce elevii români din Transcarpatia sau zona Cernăuţi studiază în limba română. El a explicat că din 18 şcoli cu predare în limba română, câte erau în 1990, s-a ajuns acum doar la cinci şcoli, restul fiind total ucrainizate sau rusificate.
„În sudul Basarabiei este o situaţie care trebuie depăşită, este nevoie de mai multă implicare, este nevoie de prezenţa unor funcţionari şi demnitari de stat români şi de la Chişinău cât mai des acolo (…) Românii din sudul Basarabiei au nevoie de sprijinul statului român, nu o spun pentru prima dată. Sperăm să fie mai activă diplomaţia română, să fie întinerită echipa misiunii diplomatice române din Ucraina…(…) Este o deviză pentru noi să avem oameni competenţi şi buni români, în ambele părţi, şi români autohtoni din Bugeac şi românii care vin să ne sprijine”, a declarat Anatol Popescu.
La lucrările Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului a participat şi preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, dr. Ivo Gheorghiev, care a avertizat că românii din această ţară „continuă se fie în stare de comă”, că nu sunt recunoscuţi ca minoritate naţională, chiar dacă Bulgaria este un stat membru al Uniunii Europene, susţinând că procesul de asimilare al comunităţii româneşti continuă.
El a pledat pentru introducerea învăţământului în limba română ca limbă maternă în şcolile de stat din Bulgaria şi înfiinţarea la Vidin a unei filiale a Liceului românesc de la Sofia.
„Avem o singură problemă, să reuşim să oprim acest proces de asimilare pe care noi îl suferim deja de zeci de ani de democraţie. Noi nu suntem recunoscuţi ca minoritate naţională, iar statul bulgar ne-a creat condiţiile nu de păstrare a identităţii, ci de asimilare. Noi suntem convinşi că o rezistenţă a noastră ulterioară va fi posibilă prin învăţământ, cultură şi recunoaşterea noastră politică în statul de reşedinţă. Numai prin învăţământ am putea să redobândim ceea ce am pierdut de-a lungul timpului”, a avertizat Ivo Gheorghiev.
Lucrările Universităţii de Vară a românilor de pretutindeni va continua şi joi, când se vor pune în discuţie, printre altele, problemele cu care se confruntă românii din Harghita şi Covasna.
AGERPRES
