. . 
Mergând „pe urmele destinului”, cum frumos a spus-o scriitorul Romului Cioflec într-una din cărţile sale, în seara zilei de 22 iulie 2016 micul nostru grup format din 4 elevi, trei fete (Kamilla, Kriszta, Flori) şi un băiat (Valentin) de la şcoala din Bixad, însoţit de profesorul de limba esperanto, Mihai Trifoi, a pornit într-o călătorie, de fapt nu pe urmele destinului, ci de făurire a lui, căci pentru micii gimnazişti aceasta a însemnat descoperirea lumii, deschiderea spre necunoscut şi acumularea unor experienţe inedite ce le vor marca viitorul.
Ţinta călătoriei noastre era oraşul Nitra din Slovacia. Cu o suprafaţă de doar 49.035 km² şi o populaţie de 5.400.000 de locuitori, Slovacia se numără printre ţările mici din Europa Centrală, totuşi nefiind de neglijat. În 1993, prin divizarea paşnică a Cehoslovaciei, ea şi-a câştigat independenţa, iar în 2004 această ţărişoară a devenit membră UE, deci înaintea României.
Nitra, cu o populaţie de 78.000 de locuitori, este al şaselea cel mai mare oraş din Slovacia şi se situează la poalele muntelui Zobor, pe o suprafaţă destul de întinsă, la o distanţă de circa 75 km de Bratislava, capitala Slovaciei.
Scopul voiajului nostru era participarea la cel de-al 101-lea Congres Universal de Esperanto, respectiv la Congresul Internaţional al Copiilor, desfăşurat în acelaşi timp, tot în Nitra, dar în alt cartier. La sosirea în Nitra, după primirea documentelor Congresului, cei 21 de copii veniţi din 12 ţări au fost preluaţi de o echipă de profesori şi transportaţi cu maşinile la o şcoală superioară veterinară, unde şi-au desfăşurat activităţile în condiţii foarte bune şi într-un mediu cu adevărat internaţional. Pentru copiii din Bixad acest lucru a însemnat o experienţă de neuitat. Într-una din zile, fiind zi destinată excursiilor, am decis să particip împreună cu ei la activităţile organizate. Alături de câţiva părinţi, am însoţit grupul de copii în călătoria cu autocarul spre câteva obiective turistice interesante: o herghelie de cai proveniţi din ţări europene, unul chiar din România, o rezervaţie de bizoni şi o veche cetate situată pe un deal, la care nu puteai ajunge fără puţin efort, dar cum copiilor li s-a promis o îngheţată mare pe drumul de întoarcere, ei au luat totul în joacă, astfel că abia spre seară, la revenirea spre Nitra, oboseala i-a învins pe unii, ba chiar i-a şi adormit puţin, însă ziua s-a încheiat în mod plăcut. Urma să-i revedem la festivitatea de închidere a lucrărilor congresului.
Cu cei circa 1260 de participanţi ai săi, veniţi din 60 de ţări, al 101-lea Congres Universal de Esperanto se înscrie printre cele mai mici ca număr de participanţi, având în vedere recordul celui de-al 72-lea Congres Universal de Esperanto desfăşurat la Varşovia, în 1987, la care au participat 5946 de esperantişti. Cu toate acestea, ca valoare, şi acest congres s-a ridicat la standardele cerute unui asemenea eveniment de amploare. Comitetul Local de Organizare (LKK), sprijinit de o numeroasă echipă de voluntari, şi-a îndeplinit cu brio sarcinile, asigurând tuturor participanţilor cele mai bune condiţii pe întreaga perioadă durată a evenimentului.
Ceremonia de deschidere a lucrărilor celui de-al 101-lea Congres Universal de Esperanto a avut loc în Sala Urbană a Sporturilor, aflată la o distanţă destul de mare faţă de locul de desfăşurare a congresului (Universitatea Agricolă), dar transportul gratuit cu autobuzele a funcţionat ireproşabil. Cu această ocazie am avut încă o dată cinstea de a mă număra printre cei 59 de reprezentanţi ai ţărilor care au salutat participanţii la congres.
Timp de o săptămână, pe lângă tema generală: „Justeţe socială – justeţe lingvistică”, esperantiştii veniţi de pe toate continentele au avut ocazia nu doar să asiste pasiv la maratonul prelegerilor de tot felul, ci şi de a-şi exprima opiniile şi de a participa la dezbateri axate pe diverse alte teme. La acestea s-au adăugat multe alte activităţi atractive: expoziţii, concerte, excursii, programe artistice ale tinerilor, seara naţională în piaţa oraşului, seara internaţională, interviuri, licitaţie de cărţi rare, întâlnire cu oficialităţile oraşului sau simple plimbări în grup pentru vizitarea localităţii şi împrejurimilor. Desigur, cei mai bine situaţi financiar şi mai interesaţi de turism şi-au putut rezerva excursii şi în perioada de dinaintea sau de după congres, căci existau programe organizate pentru toate categoriile.
Unul dintre evenimentele deosebite desfăşurate în Nitra paralel cu lucrările Congresului Universal de Esperanto a fost Conferinţa Internaţională despre Politica Lingvistică (Nitra, Slovacia, 28-29 iulie 2016), având ca temă „Perspective ale comunicării lingvistice în UE”, la care am fost invitat şi care a trezit un real interes pentru toţi participanţii. Această conferinţă a fost organizată de Facultatea de Studii Central-Europene de la Universitatea de Filozofie Constantină din Nitra, în colaborare cu Federaţia Slovacă de Esperanto, sub auspiciile Ministrului pentru Afaceri Externe şi Europene, JUDRr. Miroslav Lajčak şi prof.RNDr. Ľubomir Zelenicky, CSc., rectorul Universităţii De Filozofie Constantină din Nitra, şi având parteneri o serie de alte universităţi şi organizaţii europene interesate de problema lingvistică şi educaţie. Deoarece vom reveni asupra acestui subiect cu un alt material, acum vom preciza doar cele trei teme principale pe care s-au axat prelegerile şi discuţiile în cadrul conferinţei:
Tema 1: „Angajarea civică – măsuri pentru a se asigura ca guvernele şi instituţiile din UE să aibă o informare în activităţile şi programele lor din larga gamă a limbilor europene, şi ca accesul la instituţii să nu privilegieze doar una sau două limbi” (autor: Seán Ó Riain, preşedintele Uniunii Europene pentru Esperanto, Irlanda);
Tema 2: „Integrarea economică a fiecărui stat-EU în parte, pe baza principiului oportunităţilor lingvistice aparte şi folosirea mai multor limbi, după înţelegeri strategice şi sectoare economice aparte” (autor: Michele Gazzola, Universitatea Humboldt din Berlin, Germania);
Tema 3: „Includerea educativă – măsuri pentru (a) a instiga învăţarea şi folosirea limbilor mici/vecine; (b) a susţine limbile de acasă ale elevilor, şi (c) a lega învăţarea limbilor mai puternic la evoluţia identităţii şi solidarităţii europene” (autor: Seán Ó Riain).
Întrucât asupra concluziilor la care s-a ajuns în urma dezbaterilor vom reveni mai târziu, în continuare ne vom apropia de finalul primei părţi a acestui material, ne vom întoarce la festivitatea de încheiere a lucrărilor congresului de la Nitra. Unul dintre punctele de interes ale ceremoniei a fost sosirea şi prezentarea copiilor participanţi la Micul Congres. Părinţii, însoţitorii şi o mulţime de doritori s-au înghesuit să-i filmeze pe scenă şi să-i aplaude, după care însoţitorii sau părinţii şi-au primit copiii şi în scurt timp după încheierea festivităţilor ne-am grăbit cu toţii să ajungem la autobuzele care urmau să ne transporte la locul de cazare, unde ne aşteptau bagajele. Şi cum călătoria noastră nu s-a încheiat, după obişnuitele scene de despărţire de colegi şi prieteni, am urcat din nou într-un autobuz şi ne-am continuat drumul spre Ungaria, la Nyíregyháza, pentru a trăi o nouă aventură în necunoscut.
Mihai Trifoi
