Spre sfârșitul unei după-amieze de mai, ajungem în localitatea Tănătari, unde, de ceva timp, eram așteptați la sediul primăriei. Primarul Constantin Berlinschi cu un grup de localnici ne aștepta la intrarea în primărie. Ne-am cunoscut, ne-am recunoscut cu câteva doamne frumoase și vrednice, de la întâlniri astriste. Am făcut o fotografie de grup, fără de care nu se putea, nu-i așa? În biroul primarului, am admirat o expoziție, tablouri cu Ştefan cel Mare, icoane… Nu a fost o întâlnire de lucru, ci o întâlnire prietenească, cu discuţii diverse despre noi, cei de dincoace şi cei de dincolo de Prut.
. . 
Înaintea spectacolului, am fost aşteptaţi de gazdele noastre, pentru a fi conduşi la familiile unde aveam cazare, pentru două nopţi. Urma să facem naveta la Feștelița, unde va avea loc festivalul de folclor. Doamna Maria, gazda noastră, o femeie foarte gospodină, harnică, bună la suflet, locuia, din păcate pentru noi, departe de centru, pe o stradă în povârniș, foarte obositoare pentru noi, două femei la care vârsta începe să-și spună cuvântul. Dar până la urmă totul a fost bine, ne-am obișnuit repede, am făcut și mișcare mai multă, chiar folositoare trupului.
Doamna Lidia Jubea, preşedinta Despărţământului ASTRA „Valul lui Traian”, organizatorul principal din zona judeţului Ştefan Vodă, era prezentă pretutindeni, la repartizarea fiecăruia la gazde, cu recomandări, la căminul cultural, ca totul să fie în ordine. Spectacolul oferit de Ansamblul Folcloric „Olteţul” din Morunglav, jud. Olt, în sala Casei de Cultură din Tănătari a fost, ca şi în serile precedente, la înălţime. Cântăreața venită cu noi din Botoșani, Maria Crenguţa Volintiru, s-a întrecut cu fetele cântărețe din Olt. Sala arhiplină, aplauze prelungite. Solistele au primit flori. Toată lumea bucuroasă de întâlnirea Dorului din România cu Dorul din Basarabia.
A doua zi, sâmbăta, foarte de dimineaţă, am fost cu dna Areta Moșu şi cu Maria Crenguţa Volintiru la biserica din Tănătari. Sărbătoarea şi tradiţiile de Paştele Blajinilor începuseră. Fiecare sat cu obiceiul lui. Crenguța noastră a cântat la biserică cu harul ei dumnezeiesc. A cântat „Hristos a înviat”, a cântat pricesne. Cum să nu fie ascultată cu sfințenie!? În biserica din Tănătari mai cântase în urmă cu un an, era deci cunoscută. Preotul a recunoascut-o repede. Dar nu puteam întârzia programul.
Ziua de vară este lungă, dar are un sfârșit. În drum spre autocar, ne-am oprit tot grupul în dreptul parcului din Tănătari, unde dna Lidia Jubea ne-a arătat un monument pe care era montată o placă comemorativă. Era așezată acolo tot de ASTRA cu ceva timp în urmă. Am așezat flori, ne-am fotografiat. Despre ce personalitate era vorba?
Monumentul și placa amintește trecătorilor că în satul Tănătari s-a născut, în anul 1884, Pantelimon Erhan. Cine a fost? Pantelimon Erhan a absolvit Seminarul Teologic din Chişinău, apoi Facultatea de Litere a Universităţii din Petrograd. A fost coleg de generaţie, coleg de seminar teologic, coleg în lupta politică din perioada Unirii, cu marele om politic Pantelimon Halippa (1883-1979).
Plin de energie şi foarte activ în frământările politice din Basarabia, în perioada 1917-1918, Pantelimon Erhan este ales prim-director general în cel dintâi guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti şi director-general al Agriculturii, iar în cel de al doilea guvern ocupa funcţia de director-general al Învăţământului. În Sfatul Ţării a fost ales de Sovietul Gubernial al Ţăranilor şi a aderat la Fracţiunea Ţărănească.
Deputat de două ori în Parlamentul României, a ocupat, după Unire, postul de director general al învăţământului din Basarabia. Bucurându-se de mari simpatii din partea dăscălimii, era în permanenţă ales ca preşedinte al Asociaţiei Cadrelor Didactice Basarabene. România i-a recunoascut meritele, fiind decorat cu ordinele: Coroana României în grad de Ofiţer şi Ordinul Ferdinand în grad de Comandor. În anul 1940, Pantelimon Erhan s-a refugiat în România, stabilindu-se la Bucureşti, unde a murit în anul 1971.
Îmi amintesc că am aflat prima dată despre Pantelimon Erhan din volumul „Pe urmele Basarabiei”(1927) scris de Romulus Cioflec (1882-1955). Cei doi, Pantelimon Erhan și Romulus Cioflec, s-au cunoscut și au participat la frământatele probleme din Chișinăul anilor 1917-1919.
Dar să revenim la Festivalul Folcloric „Se-ntâlnește Dor cu Dor”, la ziua de sâmbăta, când a fost ziua cea mare, adică Festivalul propriu-zis, la Casa de Cultură din satul Feşteliţa. Ne aștepta, în faţa primăriei, un cunoscut astrist, primarul Nicolae Tudoreanu, împreună cu dl Nicolae Molozea, preşedintele Raionului Ştefan Vodă. Îmi aduc aminte cuvântul de salut al primarului rostit în deschiderea Festivalului. A început cu versurile marelui poet Grigore Vieru (1935-2009): „Cu vorba-mi strâmbă și pripită (…) / Eu ție, frate, cum să-ți spun / Pe mine m-au mințit la școală / Că-mi ești dușman, nu frate bun, // Din Basarabia vă scriu, / Dulci frați de dincolo de Prut. / Vă scriu cum pot și prea târziu, Mi-e dor de voi și vă sărut.”
Continuă primarul Nicolae Tudoreanu: „Dor cu dor nu este un simplu „spus”, este dorul care ne macină de mult. Să încercăm să trecem peste bariere, să trecem peste lecțiile prost făcute în perioada sovietică, să dăm mână cu mână, să dansăm împreună, să cântăm, pentru că ați văzut cu toții că nu avem nevoie de traducător” (va urma)
Luminița CORNEA
