Deşi viaţa bisericească a românilor din Sfântu Gheorghe este mult mai veche, primul preot cunoscut până acum este din 1767, Achim Matei, originar din Râşnov. În 5 decembrie 1790, episcopul Gherasim Adamovici face cunoscut faptul că „Înaltul Guberniu al Transilvaniei, prin Decretul nr. 8363, a dispus ca obştea cea neunită de la Sepsi Szent Georghi, a căpătat slobozenie după cererea lor de a putea zidi biserica”. Bisericii construită în 1790, I s-a adăugat turnul clopotniţă, în anul 1804. În anul 1916 biserica a fost transformată în grajd pentru caii trupelor germane, fiind grav avariată. Pr. Iosif Popovici a fost închis în perioada octombrie 1915 – vara anului 1917, deşi la proces, în 6 decembrie 1916, a fost declarat nevinovat.
. . Prima iniţiativă, de după înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, întreprinsă de comunitatea românească a fost constituirea, în ziua de 9 ianuarie 1919, a unui comitet parohial pentru refacerea bisericii, în frunte cu preotul Iosif Popoviciu. În timpul acestor lucrări de reparaţie, slujbele religioase s-au făcut în Sala festivă a Prefecturii, unde s-a improvizat un altar, iar la sărbători naţionale serviciul religios se făcea în piaţă, transformată mai târziu în parc orăşenesc.
Primul ajutor pentru începerea lucrărilor a fost dat de către stat, în sumă de 48.703 lei (la 23 mai 1920), drept despăgubire de război pentru distrugerea bisericii de armata austro-ungară. În fruntea comitetului de refacere a bisericii a fost ales judecătorul dr. Ilie Oltean, care reuşeşte ca, în ianuarie 1922, să predea biserica reparată după planurile făcute de Dumitru Pascu, arhitectul oraşului.
Printre cei care au dat ajutor refacerii bisericii au fost: generalul Mihail Todicescu, comandantul garnizoanei militare locale care, împreună cu ceilalţi ofiţeri, a donat un policandru electric. Clopotele, aduse de la Sibiu (executate de firma Schieb), au fost donate de credinciosul Ieremia Coveşan şi Vasile Mosora – senator, originar din părţile Băţanilor.
Unul dintre cele mai importante evenimente petrecute după 1918 a fost vizita mitropolitului Nicolae Bălan, vizită prilejuită de noua sfinţire a bisericii, oficiată în aprilie 1923: „Acest binecuvântat act al Sfinţirii Bisericii din Sfântu Gheorghe s-a făcut – spunea cu acest prilej marele ierarh – în cea dintâi vizitaţiune canonică după instalarea noastră. Eu, Mitropolit, am făcut-o pentru a cunoaşte situaţia şi pentru a duce un cuvânt de încurajare celor în care conştiinţa românească începe să se reaprindă de sub jugul înstreinării”. Cu această ocazie, mitropolitul a mai întreprins o serie de vizite pastorale şi în alte parohii din judeţul Treiscaune.
Despre această vizită, Telegraful Român relatează: „Pe drum până la Sfântul Gheorghe [mitropolitul] a fost întâmpinat la gările frumos împodobite din Hărman, Prejmer, Chichiş şi Ozun de popor mult, români şi saşi chiar, în frunte cu preoţii şi intelectualii, cu cântecele copiilor de şcoală, în sunet de muzică şi calde cuvinte de bun-venit. La intrarea pe teritoriul judeţului Treiscaune au ieşit întru întâmpinare prefectul judeţului şi comandantul de jandarmi. La gara din Sf. Gheorghe, îmbrăcată în podoabe de mare praznic, mulţime mare de intelectuali, preoţimea protopopiatelor Sf. Gheorghe şi Oituz, corpul ofiţerilor din garnizoana de acolo, autorităţile locale, reprezentanţii tuturor confesiunilor şi institutelor culturale vin să salute pe cel ce vine întru numele Domnului. După cuvintele de bun-venit şi răspunsul mitropolitului se formează cortegiul spre oraş unde, sub o impunătoare poartă de triumf, aşteaptă primarul oraşului în fruntea consiliului orăşenesc. De aici, pe marginea drumului se înşiruie copii de şcoală şi elevele şcolii normale, iar la prefectură în fruntea corpului funcţionarilor administrativi aşteaptă subprefectul. Aici, în palatul judeţului, este găzduit I.P.Sf. Sa şi se fac îndată recepţiunile, întâi armata, preoţimea ortodoxă, reprezentanţii confesiunilor greco-catolică, reformată, unitară, israelită, justiţia, administraţia, poliţia, revizorul şcolar, directorul fabricei de tutun, directorul liceului reformat. În aceeaşi zi, după amiază, I.P.Sf. Sa a sfinţit orfelinatul orfanilor de război. În discursul pe care l-a ţinut a lăudat silinţele comitetului local al Societăţii Văduvelor şi Orfanilor de Război, în fruntea căruia stă colonelul M. Todicescu, şi îndeamnă societatea să îngrijească de orfani, substituind pe părinţii lor. Sfinţirea bisericei a început cu vecernia mare de vineri seara. A doua zi, după actul sfinţirii, a fost liturghie solemnă, slujită de I.P.Sf. Sa, asistat de membrii suitei şi 20 de preoţi din partea locului. La masa comună au luat parte 150 de persoane şi s-au rostit multe cuvinte de frăţietate şi de îmbărbătare la munca mare ce trebuie desfăşurată pentru ridicarea moralului şi reînvierea românismului în aceste părţi”.
La terminarea vizitei pastorale, înaltul ierarh a participat la şedinţa Consiliului Parohial din Sfântu Gheorghe, ţinută în sala Prefecturii, în ziua de 13 mai 1922, sub preşedinţia dr. Romulus Oltean. Cu acest prilej el a mulţumit tuturor pentru eforturile lor de păstrare a credinţei şi românismului. Atunci s-a luat hotărârea înfiinţării protopopiatului ortodox la Sfântu Gheorghe, ca semn al înfloririi şi dezvoltării bisericii din acest judeţ. Primul protopopiat, de la Oituz, avea ca preot titular pe pr. Ioan Rafiroiu, iar al doilea pe pr. Aurel Nistor, ambii născuţi în comuna Araci. Părintele Aurel Nistor a supravegheat bunul mers al protopopiatului până în 1940, când s-a refugiat în Braşov. La această şedinţă s-a pus problema construirii unei catedrale, ce trebuia să constituie triumful ortodoxiei pe aceste plaiuri.
Un document recent descoperit, în arhiva Parohiei Ortodoxe Belin, prezintă acţiunile premergătoare care au avut loc, pentru pregătirea acestui eveniment de seamă, pentru istoria Bisericii Ortodoxe, de pe meleagurile actualului judeţ Covasna, document pe care îl redăm, cu respectarea formei originale. „Onorate Domnule Ioan Sângiorzan, paroh Belin, Pe 23 aprile st. V/ 6 maiu st. N va avea loc sfinţirea bisericei gr. ort. Române din Sfântu Gheorghe. Deoarece sfinţirea bisericii se va face de IPS Sa Mitropolitul Dr. N.Bălan, asistat de întreaga sa suită precum şi cu concursul dat de corul Reuniunei de Muzică din Sibiu, şi deoarece de la venirea IPS Mitropolitului Miron Romanu, IPS Sa Mitropolitul N Bălan este primul care vizitează, în România Mare, meleagurile acestea din Secuime, cele mai expuse şovinismului…, se impune de la sine să se facă o primire şi sărbătoare frumoasă.
Comitetul aranjor a decis, ca în coînţelegere cu preoţii, învăţătorii, cu antistiile comunale şi cu toţi factorii sprijinitori ai bisericii noastre să lucreze, mână în mână, astfel ca sărbătoarea proiectată să iasă din cadrele obişnuite ale altor serbări ocazionale. Aceste sărbători se pot face numai în perfectă armonie şi înţelegere ce trebuie să fie între conducătorii vieţii sociale izvorâte din dorinţa unanimă, ca această serbare, să dea un avânt mai vădit şi mai întemeiat, vieţii culturale-naţionale şi în judeţul Treiscaune.
Sărbări, ca şi aceasta, se făceau odată cu multă grijă şi demnitate. Acel fir de aur trebuie purtat şi astăzi, şi cu deosebire acum, când ne-am văzut „Uniţi în cugete şi în simţiri”, iar noi cei de astăzi trebuie să pecetluim în tărie de granit, hotarele ţării noastre, punând frâu demoralizării, cu atât mai mult, că şi la noi sa încuibat ignoranţa; că ştiut este, că gloria popoarele se câştigă prin cultură şi credinţă, iar cultura trebuie să aducă cu sine, unirea sufletească a tuturor românilor, care formează omul drept, răbdător, cinstit, harnic, iubitor de Dumnezeu şi oameni, de natură şi de Ţară, ce aşa de mult ne caracterizează.
În baza celor expuse mai sus, vă rugăm binevoiţi a lua dispozţiuni în conţelegere cu autorităţile din comuna Dumneavoastră şi cu toţi oamenii de bine, ca să pregătiţi poporul din comuna dumneavoastră, ca să se prezinte în număr tot mai mare şi să ia parte la această sărbătoare naţională. Pentru orientare vă comunică următoarele:1. Fiecare comună se va prezenta în grup bine disciplinat cu steagul condus de preotul, învățători şi membrii antistiei comunale; 2. Poporul va fi îmbrăcat în port naţional. Se vor produce cu jocuri naţionale din acea din comună. Dacă în comună sunt grupuri de ficiori şi fete care ştiu juca Căluşeru, Bătuta, Banul Mărăcinei etc. Să fie pregătiţi pentru acele jocuri; 3. Dacă în comuna dumneavoastră ar fi vreo cununie să fie adusă ca să se cunune la Sfântu Gheorghe; 4. Din fiecare comună mai apropiată de Sfântu Gheorghe, dacă voiesc şi din cele mai îndepărtate – să vină pe ziua de vineri în 5 mai st. N. la ora 8 dimineaţă, 6-10 călăreţi îmbrăcaţi naţional, pentru formarea alaiului care va lua parte la primirea IPS Mitropolitului dr. Nicolae Bălan; 5. Toţi domnii preoţi în conţelegere cu domnii învăţători şi antistiile comunale să ne avizeze despre demersurile făcute: a. despre numărul sătenilor ce vor lua parte, cine va juca şi cu ce se va putea produce acea comună. B. despre numărul călăreţilor ce vor lua parte la serbări. Toate aceste date ni se vor trimite cel mai târziu până la 1 mai st.N. a.c. Sfântu Gheorghe, 22 aprilie 1922, p. Comitetul aranjor, preşedintele Secţiei de propagandă, Eugen Sibianu”.
Împreună cu ierarhii Justinian Teculescu, Nicolaie Colan şi Veniamin Nistor, protopopii Aurel Nistor şi Ioan Rafiroiu, juriştii Vicenţiu şi Izidor Rauca-Răuceanu, medicii Pompiliu Nistor, Miron Creţu şi Valer Bidu ş.a., economistul Eugen Sibianu a făcut parte din elita românească a judeţului Treiscaune, care a participat nemijlocit la înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918. Eugen Sibianu s-a născut la 2 mai 1884, la Dobârlău, şi a trecut la cele veşnice, la 15 iulie 1948, fiind înmormântat în satul natal. A absolvit şcoala primară în Dobârlău, cursurile Liceului „Andrei Şaguna” şi ale Şcolii comerciale superioare din Braşov. A participat activ la evenimentele ce au dus la Marea Unire din 1 Decembrie 1918. După 1919, a lucrat în cadrul Prefecturii judeţului Trei Scaune, ca şef al Finanţelor Publice. În anul 1944, pentru o perioadă scurtă, a fost primarul oraşului Sfântu Gheorghe. A fost preşedintele Despărţământului ASTRA Treiscaune şi redactor şef al publicaţiei astriste editată la Sf. Gheorghe. Pentru toate acestea, memoria economistului Eugen Sibianu merită eternizată prin acordarea numelui său şcolii, sau căminului cultural din Dobârlău şi prin cuprinderea biografiei sale în Dicţionarul făuritorilor Marii Uniri, din această parte de ţară.
Dr. Ioan Lăcătuşu
