Odată cu apariţia volumului Iaraş. Tărâm de vis. Repere monografice, purtând semnătura vrednicului cercetător Constantin Aitean Taus, bibliografia referitoare la istoria şi cultura românilor din sud-estul Transilvaniei capătă noi valenţe, continuând procesul de recuperare a memoriei colective locale, demers aflat în plină desfăşurare, după decembrie 1989. Constantin Aitean Taus este cel care a redactat lucrărilor monografice dedicate localităţilor Măieruş şi Arini.
Iată că acum prezintă cititorilor o nouă lucrare monografică, destinată localităţi Iaraş, sat aflat azi în componenţa comunei Hăghig, judeţul Covasna, situat în acelaşi areal geografic cu localităţile menţionate. De remarcat motivaţia afectivă a redactării volumului de faţă: lucrarea este dedicată satului natal al mamei autorului, o aşezare românească în care neamul „aitenilor” a fost şi este încă numeros. Aceeaşi motivaţie generoasă l-a animat şi pe distinsul prof. Univ. Dr. ing. Gheorghe Moldovean, fiu al satului, atunci când a pornit la redactarea capitolului intitulat „Oameni de seamă”, capitol care întregeşte în mod fericit imaginea despre potenţialul uman al aşezării, demonstrând convingător faptul că, vorba cronicarului: „ Nasc şi la… Iarăş oameni”, care prin performanţele profesionale şi profilul moral exemplar, fac cinste încercaţilor lor înaintaşi.
Lucrarea este o frescă fidelă a satului Iarăş, pe parcursul evoluţiei lui anevoioase, de-a lungul secolelor, cu luminile şi umbrele sale, cu puţinele momentele de prosperitate şi cu numeroase perioade de restişte, dar şi cu exemplara capacitatea a oamenilor locului de a depăşi greutăţile şi de a dăinui în acest” tărâm de vis”. La fel ca şi majoritatea românilor ardeleni, locuitorii satului Iaraş şi-au asigurat dăinuirea în istorie ca aşezare monoetnică românească situată în preajma unor localităţi etnic mixte, în care românii au fost supuşi permanent unui intens proces de maghiarizare, prin rânduirea întregii vieţi comunitare în jurul principalelor instituţii identitare: biserica ortodoxă, şcoala în limba română, instituţiile şi asociaţiile culturale care au asigurat transmiterea, din generaţie în generaţie, a credinţei strămoşeşti, a limbii române şi a culturii populare.
Volumul este redactat pe baza unei foarte bune cunoaşteri a istoriei, culturii şi spiritualităţii locale, printr-o îmbinare strânsă între cunoaşterea ştiinţifică, prin cercetarea şi valorificarea surselor istorice referitoare la vechimea aşezării şi a locuitorilor ei, şi cea comună, empirică, rezultată din contactul nemijlocit cu realitatea locală, cu viaţa cotidiană a sătenilor. Cunoaşterea şi înţelegerea unor evenimente, fapte şi întâmplări din evoluţia localităţii Iarăş este uşurată de încadrare istoriei locale în istoria regională şi naţională, atât până la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, cât şi după acest eveniment astral al istoriei României. Pe baza unor izvoare istorice româneşti, germane şi maghiare, autorul redă evoluţia organizării administrativ-teritoriale şi apartenenţa satului în Evul Mediu timpuriu, ca parte componentă a ţinutului Zek, de” pământul regal”, între proprietăţile ce au aparţinut saşilor şi cele ale secuilor.
Analiza proceselor demografice este realizată pe baza documentelor laice şi confesionale, reconstituindu-se astfel mişcarea naturală şi cea migratorie a populaţiei, pierderile cauzate de epidemii, războaie, iar mai apoi de colectivizarea forţată şi de migraţia masivă spre oraşe, dar şi câştigurile înregistrate prin creşterea vertiginoasă a romilor, din ultimii ani. Sunt prezentate principalele momente din istoria satului: aducerea iobagilor din Munţii Apuseni, după înfrângerea răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan (1785), evenimentele din timpul revoluţiei de la 1848-1849, consecinţele dualismului austro-ungar, din perioada 1867-1918, participarea locuitorilor satului Iaraş la luptele din primul război mondial şi la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 etc. Lucrarea oferă informaţii detaliate referitoare la efectuarea reformei agrare din 1922 şi consecinţele ei deosebit de favorabile asupra vieţii locuitorilor satului, cât şi a îmbunătăţirii funcţionării principalelor instituţii identitare: biserica ortodoxă şi şcoala în limba română. Sunt surprinse momente de după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, când satul Iarăş a devenit localitate de graniţă cu Ungaria, apoi şi momente din timpul celui de al Doilea Război Mondial, fiind subliniată jertfa de sânge a locuitorilor satului, prin cinstirea eroilor căzuţi în luptele pentru apărarea independenţei şi suveranităţii ţării.
Pe baza surselor documentare, cronologic, este prezentată viaţa economică, socială, politică şi culturală a localităţii Iarăş, din timpul regimului comunist şi din perioada postdecembristă. Cititorii sunt informaţi despre numeroasele schimbări intervenite în apartenenţa satului la diferitele structuri administrativ-teritoriale şi, în acest context, despre faptul că în 1948, în urma unui referendum local, locuitorii satului au hotărât trecerea comunei Iarăş la judeţul Braşov.
Volumul Iaraş. Tărâm de vis. Repere monografice cuprinde şi o analiză documentată a stării învăţământului din localitate. Pe bază de documente este reconstituită evoluţia învăţământului în limba română, începând cu şcoala confesională ortodoxă care a funcţionat până la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 şi continuând cu învăţământul de stat, din ultimul secol. Un capitol distinct este dedicat vieţii religioase din localitate. Şi în acest caz, la început, autorul oferă o perspectivă de ansamblu asupra vieţii bisericeşti a românilor din Transilvania în decursul secolelor, evidenţiind numeroasele discriminări ale românilor ortodocşi, dar şi izbânzile obţinute, ca urmare a statorniciei în credinţă a credincioşilor, în frunte cu preoţii şi ierarhii lor.
Şcoala, biserica şi cultura sunt cei trei piloni pe care s-au clădit şi a dăinuit identitatea românească din localitate. De aceea, capitolul dedicat activităţii culturale prezintă aspecte din realizările cercului local al Despărţământului Treiscaune al Asociaţiunii ASTRA şi ale Căminul Cultural din Iarăş. Un interes etnografic deosebit prezintă creaţiile populare locale: colindele, pricesnele, doinele, cântecele patriotice, cântecele de dragoste, precum şi informaţiile despre portul popular, formaţiile corale şi cele de jocuri populare etc. Cercetătorii, dar şi iubitorii de cultură populară românească pot identifica atât aspectele comune, practicate în întreg arealul românesc, dar şi accente locale referitoare la bogăţia tradiţiilor privind: naşterea-botezul, căsătoria-logodna, nunta, moartea-înmormântarea, cât şi la sărbătorile de peste an.
În capitolul „Oameni de seamă” sunt menţionaţi atât fruntaşii de cinste ai satului şi faptele lor puse în slujba comunităţii, cât şi o suită de intelectuali şi oameni de cele mai diverse profesii pe care un sat relativ mic, precum Iarăşul, i-a dat Ţării. Distinsul profesor universitar braşovean Gheorghe Moldovean, fiu al satului şi autor al capitolului menţionat, scria că „exemplu personal al părinţilor, educaţia primită în şcoală, munca, preocuparea pentru pregătirea profesională au contribuit ca mulţi oameni născuţi în Iarăş să se ridice peste condiţia socială dobândită prin naştere”.
Mărturie stau în acest sens reperele biografice a celor peste 70 de persoane, prezentate cronologic, în funcţie de anul naşterii, toţi născuţi în Iaraş în secolul al XX-lea. În primul loc se află profesori universitari, cercetători, directori de mari întreprinderi, autori de invenţii şi inovaţii, funcţionari publici cu funcţii de răspundere, diplomaţi, ofiţeri, sportivi de performanţă etc. Din totalul acestora, 15 sunt profesori universitari, profesori şi învăţători; 11 ingineri mecanici şi silvici; 7 ofiţeri MAN şi MAI; 5 economişti şi contabili; 4 jurişti; 4 funcţionari; 3 preoţi; câte un maistru, tehnician, mecanic de locomotivă, fermieri ş. a În concluzie, ne aflăm în faţa unei lucrări monografice valoroase dedicată unei aşezări româneşti din Arcul Intracarpatic, lucrare redactată pe baza unei bogate bibliografii, textul fiind judicios completat cu fotografii de o certă valoarea documentară. Felicitări autorului şi tuturor celor care au contribuit la redactarea şi editarea acestui act de identitate a unui minunat „tărâm de vis” transilvan.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
. .
