Dacă m–am decis să abordez în acest nou serial de drumeţie o destinaţie ce de ani de zile se află în atenţia amatorilor de vacanţe reuşite – anume Turcia – o fac pentru a clarifica nişte semne de întrebare legitime apărute în urma evenimentelor majore petrecute în prima parte a acestui an. Noroc că ultimele zile au adus, se pare, unele clarificări în bine.
Dar să le luăm…cătinel.
Renunţări justificate
Mulţi dintre turiştii tradiţionali au renunaţat să mai călătorească în prima parte a acestei veri în Asia Mică de teama atentatelor, înregistrându-se nu mai puţin de şapte atacuri sinucigaşe în şase luni! Enorm. De asemenea, vizitatorii tradiţionali – oaspeţii ruşi – au absentat de pe plajele turceşti până la începutul lunii iulie a.c.. Abia în urma detensionării situaţiei şi reluarea discuţiilor dintre Moscova şi Ankara a repornit, de câteva, zile afluxul de clienţi rusofoni. „Minunea” s-a întâmplat pe 9 iulie a.c., când primul avion cu 180 de oaspeţi din Est a aterizat pe Aeroportul din Antalya.
Dar nu cred că va mai fi „nebunia” de altădată…
Vreme de opt luni nici ţipenie de rus !
În imensul Complex de odihnă şi agrement din însorita staţiune Alanya, în care mi-am petrecut o parte din Vacanţa Mare a acestui an, nu era nici ţipenie de „rusnac”! Constatând această anormalitate, am făcut şi eu ca nătărăul de sovietic ajuns la grădina zoologică în faţa unei girafe: „Aşa ceva nu există!!!”
Mi s-a părut de neconceput să nu mai aud la tot pasul salutări cordiale ale slavilor răsăriteni. Dar şi interacţionarea în limba lui Tolstoi a recepţionerilor, femeilor de serviciu, chelnerilor, animatorilor de la piscine, salvamarilor şi instructorilor de înot, şoferilor de pe microbuzele ce fac transferul de la aeroport în staţiune şi invers, ale vânzătorilor din magazinele de incintă sau ale negustorilor din bazarul aflat în apropiere.
Până mai ieri nici pomeneală de urările joviale de genul „Dobro utro”, „Pajaluista” , „Dasvidania”, de ziceai că te afli la Soci sau Yalta şi nicidecum pe litoralul turcesc!
La restaurante, baruri, cafenele, dar şi în `swimming pool”, la jacuzzi, saună, masaj, la plajă eram chestionat mereu amical:
– „Pусские?”
– „Nein”, răspundeam ţanţos.
– „Deutschland?”
– „No!”
– „Englishman?”
– Nu frate, sunt român!
– „Tze faci?; Bine?”
…Ascultându-i pe turci cum sporovăiau cu puhoiul de oaspeţi din Federaţia Rusă, am înţeles ce înseamnă să adopţi o strategie de marketing potrivită. Iar rezultatul a întrecut toate aşteptările: milioane de turişti (ce ascultă supuşi ordinele de la Kremlin) năpădesc din luna martie până la final de octombrie plajele din Antalya, Marmaris, Kusadasi, Bodrum şi aşa mai departe.
Însă în decembrie 2015 li s-a spus „Stop!”. Aşa că au rămas cuminţi acasă. Până mai ieri…
Personalul de serviciu din toate hotelurile vorbeşte, de asemenea, atunci când e nevoie şi cât e nevoie şi în engleză, germană, turcă, făcându-se înţeles fără nici o dificultate.
Turism şi…terorism
Deşi în iunie 2016 am plecat în Asia Mică având oarece temeri legate de numeroasele atentate înregistrate la Istanbul, Ankara şi la graniţă cu Siria, (acolo unde acţionează extremiştii curzi), în zona Antalya totul era sub control. Şi aşa a rămas. Mişunau poliţişti, soldaţi înarmaţi, forţe antitero cu câini lup, nu intra în „resort”-uri nimeni fără un control amănunţit.
De la balconul camerei unde îmi făceam veacul după-amiaza, când nu se putea merge la plajă din pricina arşiţei, observam orice mişcare la intrarea în uriaşa incintă. Doi agenţi de pază înarmaţi opreau toate maşinile de aprovizionare, cât şi cele cu turişti sau cu personal al hotelului. Deşi le cunoşteau foarte bine, iar cu şoferii lor erau amici.
Oamenii nu se grăbeau, nu rasoleau; efectuau de fiecare dată verificări temeinice. Inclusiv se uitau cu ajutorul unei oglinzi circulare de mari dimensiuni pe sub orice vehicul ce intenţiona să pătrundă, ca nu cumva să aibă ataşat vreun explozibil!!!
În plus, vizitatorii care nu aveau la încheietura mânii brăţara de plastic All Inclusive de culoarea roz, specifică unităţii noastre hoteliere, nu puteau intra.
„Vizita Bătrânului Domn”
Într-o după-amiază m-am dus să vizitez câteva hoteluri învecinate, tot de 5 stele şi cu acelaşi regim UAI, spre a-mi face o idee despre dotările şi facilităţile existente. Vroiam să compar cu ce aveam „noi”.
Cum m-am apropiat însă de intrare, am fost salutat semi-amical de cerberul în uniformă de la poartă, care a ieşit rapid din gheretă: . .
– „Hello, Sir!”
– „Good Day!”
– „What do you want?”
– „Just looking; Nothing else” , (cum ar veni „Casc şi eu gura pe aici”)…
– „It is not allowed; Sorry Sir!” („Nu este voie; Îmi pare rău, Domnule!”)
Scurt pe doi, nu mi s-a permis accesul. Astfel că „Vizita Bătrânului Domn”, parafrazându-l pe Friedrich Dürrenmatt, a luat sfârşit înainte de a începe…
Ţin minte foarte bine că nu era nici o problemă de acest gen cu ani în urmă. Am mers de fiecare dată în două-trei locaţii pentru a mă documenta unde era mai bine, astfel ca în vara următoare să încerc un sejur şi acolo. Foarte rar mi se întâmplă să merg de două ori în acelaşi hotel. La ce bun, când sunt sute, mii?
Măsuri foarte severe de pază
De când cu înmulţirea incidentelor teroriste s-au luat măsuri foarte severe de pază în toate staţiunile turceşti. Ceea ce nu poate decât să ne bucure.
Vă daţi seama că dacă s-ar întâmpla un atac pe Aeroporturile din Antalya sau Bodrum, turismul din salba de staţiuni litorale ar fi „omorât”. Exact aşa s-au întâmplat lucrurile după atentatele sângeroase din Egipt şi Tunisia; cele două state paupere supravieţuiau vai de capul lor numai datorită marelui număr de turişti veniţi în vizită, iar apoi a venit colapsul.
Autorităţile turce sunt conştiente de acest imens pericol şi au luat măsuri de rigoare. Care, totuşi, nu pot fi infailibile într-o zonă atât de volatilă…
Doamne, Alah, apără şi păzeşte!
Absenţă notabilă
Ca o palidă compensare, în absenţa oaspeţilor ruşi au venit în prima parte a anului în curs ceva mai mulţi nemţi. Oameni aşezaţi, civilizaţi, de vârsta a doua şi a treia. Numai că impactul economic a fost deja devastator pentru Turcia, fiindcă înainte poposeau anual în jur de 3,5 milioane de ruşi, cifră de-a dreptul colosală.
„Îngheţul” dintre cele două ţări s-a datorat conflictului generat de doborârea unui avion de vânătoare rusesc de către armata turcă la finele lui 2015, iar preşedintele Putin a impus boicotul economic drept represalii.
Speriaţi, turcii au făcut imediat reduceri masive la tariful biletelor, însă agenţiile de turism ruseşti nu au mai primit aprobarea să încheie contracte cu „duşmanii” (de azi, prietenii de ieri). Asta până la 1 iulie 2016, când s-au detensionat ostilităţile în urma trimiterii de către preşedintele Erdogan omologului său rus a unei Scrisori oficiale, prin care îşi cerea…iertare pentru gestul, chipurile, nesăbuit.
Ca urmare, imediat s-a ridicat embargoul…
Şi românii au fost mai prudenţi
De fapt, nici românii nu s-au mai înghesuit ca altădată spre staţiunile de vis ale Turciei de frica atentatelor. Mulţi dintre cei deja înscrişi s-au retras pe parcurs. Şi rău au făcut!
Bine că n-am procedat ca ei, deoarece am avut parte de un dublu sejur de vis. Au fost nişte zile superbe, cu temperaturi de 28-29 de grade Celsius în aer, iar apa Mediteranei avea în jur de… 25 de grade!!! Fără pic de nori, nu mai vorbim de vreo ploaie.
Nu mi-a venit să cred când am văzut la TVR Internaţional ce prăpăd, ce inundaţii erau chiar atunci în România.
Impresii excelente
Am revenit, aşadar, în Patria-mumă cu impresii excelente, pe care vi le doresc şi dv. dacă plecaţi pe acolo în Vacanţa Mare. Fiind relativ puţini oaspeţi străini în luna iunie a.c., noi, ăştilalţi, am fost trataţi regeşte. Gazdele vroiau cu tot dinadinsul să nu ne piardă pe viitor…
Dar să vă povestesc cum se prezintă un „resort” de top din Antalya, care este un oraşel ce are de toate. Mai bine nici că se poate. Singura problemă o reprezintă preţul piperat al biletului.
Bine, depinde de buzunarul fiecăruia. Însă dacă sunteţi mai „cumpătaţi” (aşa ca mine) vă puteţi înscrie la începutul primăverii în timpul Târgului de Turism şi beneficiaţi de un „discount” avantajos graţie sistemului „Early Booking”.
Flori exotice, palmieri şi multă verdeaţă
Amplasat într-o grădină plină de flori exotice, palmieri şi multă verdeaţă, ultra-modernul Complex de 5 stele în care m-am răsfăţat ca un belfer, are o arhitecură futuristă. Se găseşte chiar pe malul Mării Mediterane, având o suprafaţă totală de 50.000 m.p. Ce vă spuneam mai sus? Un mic…orăşel, ca să fac un pleonasm sadea.
Are nu mai puţin de 500 de camere! Toate spaţioase, luminoase, cu mobilier elegant, beneficiind de Wi-Fi gratuit şi TV prin satelit. Pardoseala e din parchet, nu lipseşte balconul individual cu fotolii şi măsuţă. Iar dacă ai achitat ceva în plus, beneficiezi de „Sea view”. Ei bine, seara este o splendoare să vezi şi să asculţi undele Mediteranei…
Serviciul de lux „Room-service” se activează gratuit de la miezul nopţii până în zori, la ora 6.00.
Despre curăţenie, ce să mai spun? Poţi „să lingi pe jos”, ca să folosesc un termen academic din domeniu, iar în fiecare zi te aşteaptă pe pat o figurină făcută iscusit dintr-un…prosop alb răsucit.
O treabă foarte bună este că marile „resort”-uri oferă serviciu gratuit de transport cu microbuzele proprii pentru a vizita staţiunile Alanya, Side şi Manavgat. De asemenea, fiecare complex pune la dispoziţie parcare privată gratuită celor ce vin cu autoturismele personale.
Dotare completă
În dotarea fiecărei camere intră, de asemenea, un seif „free”, un pat matrimonial şi încă unul single, plus un colţar extensibil, aşa că patru persoane pot dormi omeneşte. Încăperile au, fireşte, aer condiţionat, TV led, telefon.
Şi alături de cele enumerate se află şi un mini-bar „prietenos”. Aşa că poţi ronţăi toată ziulica nuci, alune, ciocolată şi să bei sucuri, băuturi răcoritoare gen Cola, excelenta bere Efes Pils, fără să mai dai vreo leţcaie. Ori de câte ori este necesar, adesea zilnic, se completează conţinutul frigiderului, chiar şi fără bacşişul tradiţional.
M-a surprins ce mi-a relatat vecinul din stânga – un esteonian morocănos – cu care mă întâlneam aproape în fiecare dimineaţa la plecarea din cameră. Într-o zi a reclamat exasperat la conducere faptul că o picoliţă vine mereu şi-i umple mini-barul, surprinzându-l nu o dată în… posturi indecente!
„Da’ ce naiba făcea el acolo???”, m-am gândit siderat. Fata îşi făcea doar meseria, nici vorbă să-l agreseze sexual.
Deh, „Pasărea mălai visează”…(Va urma).
Horia C. Deliu
