Ecouri dintr-un JURNAL emoţional, de week-end

Vacanţă. Zăpuşeală. Ba nu, caniculă. Şi cu toate acestea şi ceva emoţie pozitivă: sâmbăta asta am avut TREI Evenimente culturale în oraşul nostru, toate la aceeaşi oră-cu aproximaţie. Ce să aleg, că toate sunau incitant?
Şi acum, mă felicit pentru alegere. Ecouri ale evenimentului, încă vii în suflet- semnul calităţii, m-au determinat să vi le împărtăşesc.
Din motive subiective, am ales expoziţia de arte vizuale a tinerilor artişti de la Universitatea de Artă Bucureşti. Mărturisesc, nu sunt decât un om obişnuit, cu o cultură aşa şi aşa. Dar Arta are menirea să emoţioneze şi pe cei ca mine, altfel…„qui bono?”- la ce bun. Deci (parafrazându-l pe Arghezi) vreau să văd, să simt şi să urlu: „ESTE!”, sau pe Shakespeare în română : „ a fi, sau a nu fi- aceasta este întrebarea” (iertaţi-mă, nici engleză nu ştiu).
Gravură? Păi această preocupare au avut-o cei care se îndeletniceau cu ilustrarea şi tipărirea cărţilor – în tiraj redus, e adevărat- acum ceva sute de ani… Tradiţie, deci. Suna interesant…
În deschidere, am audiat în interpretarea plină de expresie, a studentului Octavian Leonard Bonea Coralul „ Ich ruf zu dir Herr”- Bach-Busoni ; Preludiu,Coral şi Fugă- Caesar Franck; Preludiul op 32, nr 12 ,Sol min- Serghei Rachmaniov. Un Bravo! izbucnit spontan din public, după căteva fracţiuni de secundă în care publicul a rămas mut de încîntare… Aplauze prelungi, puternice, vin să răsplătească munca intensă depusă de acest tânăr deosebit, dăruit cu har, crescut în pepiniera Liceului de Artă „Plugor Sandor”, actualmente aflat sub îndrumarea prof. Univ. Dr. Habil Stela Drăgulin de la Facultatea de Muzică din Braşov .
Au luat apoi cuvântul profesorii Universității Naționale de Arte Bucureşti: vorbind despre rolul artei într-o societate artificializată, sărăcită… rămânând pe baricade, unite –arta şi societatea (cum altfel?)- în dragoste pentru tradiţie prin reîntoarcerea la rădăcini, prin care şi-au regăsit dintotdeauna forţa de expresie ( Conf.Univ.Dr. Florin Stoiciu); apoi( Asist.Univ.Dr. Cristian Ţârdel) vorbind cu drag despre valoarea tinerilor expozanţi, dintre care trei vor studia ca bursieri ai staului român, la Praga; printre aceştia şi . . Maria Adriana Ropotan, iniţiatoarea acestui proiect desfăşurat pe plaiurile natale, încurajată fiind de Asist.Univ. Drd. Zuzu Caratănase… Iată continuitatea artei, între generaţii- secretul tinereţii veşnice.
Am vizonat, încântată de lucrările expozanţilor, de sinceritatea lor ca atitudine în artă şi a modului de abordare a tematicii, prin tehnici diverse. Nefiind de specialitate, mă abţin de la comentarii. Dar, fiind mai pe înţelesul meu, am remarcat lucrările în ceramică, ale prof. Lector Univ.Dr. Ovidiu Ionescu şi ale studentei d-sale, şi pe cele în tehnica „aquaforte”. Mă voi informa însă asupra celorlalte tehnici…Iată rolul artei expuse, în cultura maselor.
M-am simţit încântată văzând că tinerii plecaţi pe alte meleaguri aleg să revină la locurile natale, făcându-le să strălucească prin personalitatea lor, unind într-un fel destine, oameni şi instituţii…
Am văzut-o printre vizitatori, discretă, mi s-a părut şi emoţionată, pe d-na prof. Edinda Iliescu, am văzut printre expozanţi şi lucrarea d-nei prof. Katalin Hervai, ambele de la Liceul de Arte „ Plugor Sandor”…
Împlicarea foştilor absolvenţi ai acestui liceu (Maria Adriana Ropotan,Octavian Leonard Bonea, Maria Alexandra Buftea, Alina Ruţa) în evenimentul de sâmbătă, alături de câţiva din foştii sau actualii profesori, sporeşte firesc prestigiul instituţiilor care i-au format, dar în acelaşi timp şi calitatea acestor tineri, care şi-au unit talentele şi eforturile pentru a dărui la rândul lor ceva, celor lângă care s-au format ca oameni: părinţi, profesori, prieteni, concitadini.
M-am simţit fericită că am participat la o manifestare care, deşi aparent simplă, a impresionat prin profunzime, care a transmis prin mesajul artei- auditiv şi vizual deopotrivă, îndemnul de a veghea la conţinut într-o formă sinceră, aceasta fiind- în opinia mea, singurul „ ambalaj” care poate asigura calitatea şi – de ce nu, continuitatea între generaţii, între modern şi tradiţional.
Am aflat că a contribuit la reuşita acestui eveniment şi Centrul de Cultură Arcuş, prin dl.dir. Kopacz Attila şi d-na Paula Brătulescu… Tuturor mulţumiri, dar şi felicitări !
În final, încă o dată, m-am convins – paradoxal- cât suntem de bogaţi noi , de pe aceste meleaguri…
A consemnat (şi) pentru dvs.,
Neli-Violeta B.