Foto : Silviu Ipătioaei- MDC
Pasagerii unui avion în zbor cunosc foarte bine anunţul care uneori infiorează pe cei „mai slabi de înger”: „Atenţie, vă rugăm să vă legaţi centurile de siguranţă. Trecem printr-o zonă de turbulenţe!” Şi toţi trebuie să se conformeze, pentru că nu se ştie niciodată ce urmează. Căzând subit într-un „gol de aer”, poţi să te gândeşti la orice…
Cam în această situaţie se află în prezent Uniunea Europeană post-BREXIT. Marea Britanie însăşi pare surprinsă de rezultatul referendumului, iar acum caută o cale de ieşire cu bine din zona periculoasă în care a intrat, de fapt cu bună ştiinţă. Cert este că după cele întâmplate, „turbulenţele” continuă să se manifeste sub formă de consecinţe.
Conform unei recente analize a The Wall Street Journal (sursa Mediafax) „Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ar putea avea un impact profund asupra climatului de securitate european şi global, probabil va eroda consensul privind sancţiunile împotriva Rusiei şi va complica eforturile la nivel european de combatere a terorismului”. Desigur, imediat după neaşteptatul eveniment s-a pornit o avalanşă de ştiri, informaţii, comentarii, întruniri şi dezbateri pe această temă care, iată, implică nu doar o anumită zonă geopolitică, ci chiar una globală, pentru că în actualul stadiu de evoluţie al omenirii ţările nu mai trăiesc izolate unele de altele, ci într-o adevărată reţea atotcuprinzătoare, iar cealaltă reţea, virtuală, respectiv Internetul, are de asemenea un rol crucial în răspândirea rapidă a informaţiei, astfel că un anumit fenomen produs într-o zonă a planetei este rapid cunoscut pe toată suprafaţa globului. Şi chiar dacă unii locuitori din ţări mai îndepărtate nu se simt afectaţi, ei rămân „în aşteptare”, sau cum s-ar spune: „Suntem cu ochii pe voi!” Cu atât mai mult cei direct implicaţi.
Nici românii nu par prea liniştiţi, mai ales acum când unui moderator TV „i-a scăpat păsărica din gură”, informându-ne că majoritatea rezervei de aur a României se află la Londra. Ca să vezi! Am mai păţit-o noi şi altădată, aşa că de ce n-am fi îngrijoraţi?
Pe de altă parte, noua situaţie dă apă la moară separatiştilor, extremiştilor şi rasiştilor. Cică pe unele site-uri de socializare au apărut deja mesaje rasiste vizând italienii, musulmanii, românii şi polonezii, cărora li s-a cerut să părăsească teritoriul britanic (sursa: Internet) şi dacă această atitudine nu este stopată, ea va lua amploare provocând incidente mult mai serioase, căci şi imigraţia a fost unul din factorii care i-au nemulţumit pe britanici.
Acum, când zarurile au fost aruncate, se întreabă chiar şi cei care le-au aruncat ce-i de făcut, ar şi pleca, ar şi rămâne, dar cum nu poţi fi mereu cu picioarele în două luntre, până la urmă trebuie să alegi în care sari. Lucrurile rămân şi aşa destul de complicate în Regatul Unit, care ar putea pierde mult din punct de vedere economic sau chiar teritorii. Mai nou tot mai multe voci din capitala Angliei cer ca Londra să devină oraş-stat independent, ceea ce ar însemna o adevărată premieră în epoca noastră.
Dar să lăsăm comentariile de ordin politic, economic, juridic sau diplomatic celor mai pricepuţi în domeniu şi să ne limităm la un alt aspect, de astă dată lingvistic. În câteva dintre mesajele e-mail pe această temă, în cadrul listei de discuţii a Comisiei Europene pentru Esperanto (EEU) transpare întrebarea: Dacă Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, va mai rămâne engleza limbă de lucru oficială, şi dominantă am spune noi, în instituţiile UE sau va fi înlocuită de alta?! Şi bineînţeles se pune iar problema limbii Esperanto. Unii susţin că şi în situaţia în care Marea Britanie se va retrage din Uniune, engleza va rămâne pe mai departe ca limbă de lucru, ceea ce n-ar fi corect, însă nu noi decidem. Ne este greu să credem că relaţiile dintre Regatul Unit (dacă va mai rămâne unit) şi UE vor fi total rupte. Probabil, în cazul în care nu se va anula referendumul, pentru ca astfel Marea Britanie să rămână în Uniune, se va găsi totuşi „o cale de mijloc” pentru detensionarea situaţiei. Vom vedea în lunile ce vor urma ce curs vor lua evenimentele.
Din punct de vedere lingvistic (de fapt mai mult al politicii lingvistice) limba engleză tinde să devină o „limbă planetară” şi mulţi oameni cred acest lucru şi-l aprobă, dar fără a-i cunoaşte implicaţiile sociale, economice şi politice. De aceea la întrebarea dacă engleza va deveni o limbă mondială vom alege ca răspuns un citat din cartea recent apărută „Martinus şi noua morală mondială” a autorului danez Ole Therkelsen. Lucrarea a apăraut în 2016 la Edituara Scientia Intuitiva, în Danemarca, şi deja a fost editată în 7 limbi. Paragraful 7.18 din cap.7 al cărţii tratează tocmai acest subiect: „Oare engleza va ajunge limba mondială?” Vom reda în traducere din versiunea în esperanto conţinutul acestui paragraf, cu comentariile de rigoare.
Din afirmaţiile autorului, care priveşte în viitor, rezultă că: „În general, se poate spune că nicio limbă naţională existentă nu va fi limba statului mondial din două cauze esenţiale: În primul rând ar fi o rezolvare părtinitoare să alegi o limbă naţională, în al doilea rând ar fi o rezolvare incompletă, deoarece toate limbile naţionale sunt neregulate şi nelogice.
Ar fi o rezolvare injustă şi părtinitoare dacă engleza ar deveni limbă mondială. Dacă engleza ar deveni limba lumii, celorlalţi locuitori ai pământului le-ar fi impuse limba şi cultura americană. Vorbitorii de engleză vor găsi foarte uşor loc de muncă, ca secretari, traducători, profesori de limbi, în timp ce plătitorii de taxe din alte ţări vor trebui să plătească miliarde la şcoli şi profesori de limba engleză, pentru ca fiii lor să înveţe engleza”.
Scriitorul, el însuşi bun vorbitor de engleză, nu pledează pentru eliminarea bruscă a acestei limbi, ci chiar subliniază rolul ei actual ca limbă de transfer spre adevărata limbă mondială: „Astăzi engleza funcţionează ca limbă internaţională ajutătoare şi acest lucru prezintă un avantaj pentru Esperanto: că toate popoarele pământului învaţă în mod gradat acelaşi alfabet, dar şi multe dintre cuvintele romanice care se află şi în engleză şi în Esperanto. În acest fel actuala răspândire a limbii engleze înseamnă un mare ajutor şi avantaj pentru Esperanto. În realitate, engleza nu este un concurent, ci dimpotrivă, un motor ajutător în răspândirea limbii Esperanto”. Şi acest lucru poate fi constatat practic, accesând diverse siteuri care au ca scop studiul limbii internaţionale.
Apărător convins al victoriei limbii Esperanto în lupta cu engleza, Ole Therkelsen afirmă: „Chiar dacă într-o zi toţi oamenii pământului vor vorbi engleza, totuşi ar fi de preferat generalizarea limbii Esperanto, în ciuda tuturor greutăţilor de transfer. Costă atât de mult timp a învăţa neregularităţile lipsite de valoare din punct de vedere cosmic, şi elementele ilogice ale limbii engleze încât, având în atenţie copiii de şcoală din secolele viitoare, ar fi totuşi de profitat trecând direct la Esperanto, care este o limbă perfectă”.
În sprijinul acestei idei, autorul vine cu un argument logic: „Esperanto este analogă cu sistemul zecimal perfect, care nu se poate îmbunătăţi. Dacă ne-am imagina că toţi oamenii de pe pământ ar folosi acelaşi sistem cifric, cifrele romane, este de considerat că generaţiile viitoare ar trebui să treacă de la cifrele romane la sistemul cifric perfect, cu zero, al zilelor noastre – cu toate că şi acest lucru ar da unele dificultăţi în plus în perioada de tranziţie”.
În general danezii cunosc limba engleză şi doresc ca aceasta să fie limbă mondială, deoarece, aşa cum afirmă autorul cărţii amintite: „Mulţi danezi sunt total de acord ca engleza să devină limbă mondială, dar referitor la aceasta trebuie să amintim că acest lucru este un avantaj pentru danezi, pentru că limba daneză este foarte asemănătoare cu engleza. Mult mai greu le este ruşilor şi chinezilor să înveţe engleza. Dar chiar şi un danez, după zece ani de studiere a limbii engleze, nu poate să traducă bine o carte din daneză în engleză”.
În concluzie la acest paragraf, Ole Therkelsen scrie despte conceptul de egalitate: „Conceptul „egalitate” are un rol foarte important în cadrul întregii problematici despre o limbă mondială comună. Cum am mai spus, ar fi o rezolvare injustă şi părtinitoare să alegi o limbă naţională ca mondială, dar în afară de aceasta ar mai fi faptul că acele limbi naţionale care au ajuns la cea mai mare răspândire în lume au câştigat acest lucru pentru că o mare putere, prin agresiune, război şi cuceriri a supus alte popoare. Oare latina nu şi-a câştigat răspândirea datorită militarismului şi imperialismului Imperiului Roman? – Oare spaniola şi engleza nu şi-au primit răspândirea în acelaşi fel? – Esperanto dimpotrivă, se va răspândi pe o bază idealistă şi liber acceptată, prin oameni care sunt favorabili păcii, egalităţii şi prieteniei”.
Iată deci că fenomenul BREXIT, care în prezent concentrează atenţia popoarelor asupra posibilelor consecinţe provocate de ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, este mult mai complex decât pare, fiind şi el doar o răspântie în transformarea lumii, o treaptă în evoluţia omenirii către altceva…
. . Mihai Trifoi
