Foto : Silviu Ipătioaei- MDC
Pentru ca cititorul să nu aştepte prea mult urmarea „telenovelică”, iată că astăzi continuăm seria începută cu noi „episoade”. . .
Disperatul. Lipsit de speranţă, el este gata să-şi rişte viaţa chiar şi pentru un lucru mărunt. Neavând nici o prespectivă înainte-i, şi nevoit să-şi rezolve problema supravieţuirii, acesta renunţă la toate principiile morale şi la legi, iar disperarea îl va împinge la acte necugetate. Din nefericire, e plină lumea de disperaţi, pentru că bogăţia şi dreptatea pe pământ continuă să fie împărţite aiurea.
Pentru exemplificare apelăm la ziarul Libertatea, Nr.8633 din 23 mai 2016, unde pe ultima pagină găsim titlul „Criza din Venezuela naşte monştri / Un bărbat care a furat 5 dolari a fost ars de viu”. Articolul este semnat de Elena Petre şi este introdus prin următoarele cuvinte: „Jafurile s-au înmulţit în Venezuela, ţară lovită de o criză puternică, iar unii oameni au început să-şi facă singuri dreptate. Aşa s-a ajuns ca un bărbat disperat de foame, care a furat echivalentul a cinci dolari, să fie ars de viu de mai mulţi oameni”.
La poza inserată în articol este ataşat textul: „În multe cartiere din Caracas oamenii nu au mai văzut apă la robinete de câteva luni, iar populaţia protestează zilnic”. Şi aceasta se întâmplă într-o ţară din America de Sud cu cele mai mari rezerve de petrol. Preţul scăzut al ţiţeiului a dus la această criză majoră, creând astfel nenumărate drame. În disperarea lor, oamenii se pot transforma în fiare, ajungându-se rapid la crimă, aşa cum reiese din articolul menţionat. Astfel se povesteşte despre un anume Roberto Bernal, un şomer despre care se spune că „în ultima perioadă el şi soţia sa abia mai reuşeau să-şi hrănească cei trei copii”. Om liniştit şi cu teamă de Dumnezeu, dar plecat în căutarea unei slujbe, necazul l-a făcut să se oprească în faţa unei bănci. Văzând un bătrân care avea în mână mai multe bancnote, în valoare de aproximativ 5 dolari, impulsul de moment l-a determinat să-i smulgă acestuia bancnotele din mână şi apoi să fugă, gândindu-se că acei bani vor astâmpăra foamea familiei sale. Dar soarta i-a stat împotrivă, fiind prins de nişte oameni şi luat la bătaie. După aceea agresorii nesatisfăcuţi, şi încurajaţi şi de cei din jur, l-au stropit cu benzină şi i-au dat foc. Şi aşa, cum se spune în articol, „Oamneii s-au transformat în demoni”, de fapt şi aceştia fiind nişte amărâţi ca şi el. După două zile de chinuri omul a murit. Şi mai trist este că există cazuri când oamenii îşi dau foc înşişi, nemaiputând suporta lipsurile şi vitregiile vieţii. Nici ţara noastră nu este scutită de astfel de întâmplări. Cu disperaţii nu e de glumit. Pe de altă parte, nu e bine nici pentru ţări „să-şi pună toate ouăle într-un singur coş”, ci să-şi diversifice economia, pentru a nu depinde de o singură resursă. Dacă, prin absurd, preţul petrolului ar scădea brusc pentru o perioadă mai lungă, toate ţările care îşi bazează economia pe vânzarea acestui lichid ar putea călca pe urmele Venezuelei. Este mai bine să prevezi din timp şi să iei măsurile cuvenite, pentru a nu ajunge la disperare.
Lacomul. Pe ăsta nu-l saturi niciodată, oricât i-ai da, el va mai cere, şi pe ce pune ochii, vrea să fie al lui, căci fericirea sa este să primească şi nefericirea este să dea. El nu cunoaşte dictonul că „este mai mare fericirea să dai decât să primeşti”. Numai că odată tot i se înfundă, căci orice faptă, în timp, atrage după sine şi „răsplata” şi fiecare reprimeşte ce dă.
De fapt, acestui comentariu puteam să-i dăm şi alt nume, dar nu dorim să întinăm imaginea mamei în general, ci doar să scoatem în evidenţă lăcomia omului lipsit de sentimente adevărate şi pe care această patimă îl determină să-şi uite omenia.
În cotidianul naţional „Click!”, Nr.2837 din 19 mai 2016, la pagina 5 găsim articolul „Ars în clubul Colectiv, furat de propia lui mamă”, semnat de Andreea Dancu, în care se vorbeşte despre unul dintre răniţii din 30 octombrie 2015, care „a intrat în greva foamei după ce a rămas fără ajutorul de la Guvern”, bani pe care i-a cheltuit propria-i mamă cu amantul ei. În rezumatul introductiv, se afirmă: „A fost în comă, s-a trezit la viaţă, iar de şapte luni trăieşte pe un pat de spital. Rănile nu i-au cuprins doar trupul, ci şi sufletul. Alexandru Olteanu, barmanul ars de viu în Colectiv, trece printr-o adevărată dramă. Mama, fiinţa care l-a adus pe lume şi care ar fi trebuit să facă totul pentru el, este acuzată de tânăr că i-a cheltuit banii de tratament cu amantul”. Să stai şi să te cruceşti nu alta! Ce fel de mamă o fi şi asta, Dumnezeu ştie. O fiinţă atât de lipsită de dragoste maternă şi de compasiune pentru propriul fiu, şi atât de lacomă, încât să-şi însuşească banii de tratament ai propriului fiu aflat în suferinţă, mai rar ne e dat să întâlnim. Ba să-i mai şi cheltuiască cu… amantul, după cum spune tânărul suferind: „A folosit banii cumulaţi în lunile petrecute aici ca să cumpere electrocasnice şi un automobil concubinului ei. Pentru ea tragedia asta a fost un bilet de loto câştigător”! În mod sigur femeia aceasta nu-i prea dusă pe la biserică şi nici nu poate fi numită mamă. Şi aşa boala lăcomiei îi împinge pe mulţi să-şi piardă sufletul în favoarea diavolului. Dă-i, Doamne, sănătate lui Alexandru şi puterea de a-şi reveni şi a trece peste momentul critic, iar pe mama lui lacomă pedepseşte-o cum oi şti!
Nemulţumitul. Acestuia, oricâte bunuri i-ar oferie viaţa, nu va fi niciodată mulţumit şi mereu va căuta altceva, crezând că astfel îşi va găsi fericirea şi o va păstra ca pe o stare veşnică, dar cum toate lucrurile în univers se află într-o schimbare continuă, nemulţumitul va tot alerga „după cai verzi pe pereţi” şi, neajungându-i niciodată, va ajunge să sfârşească tot… nemulţumit, nu contează dacă-i el sau ea.
La pagina 15 a ziarului Libertatea din 23 mai 2016, la rubrica „Vedete”, întâlnim un titlu-avertisment: „La cum arată, o bate Dumnezeu!”. Textul introductiv la articolul semnat de Denisa Macovei ne apune: „Este una dintre cele mai frumoase femei din România, iar la cei 37 de ani continuă să fie la fel de invidiată pentru aspectul ei fizic. Cu toate acestea, Anna Lesko nu este mulţumită de imaginea ei”. Noroc cu partenerul ei de viaţă, DJ Vinnie, care o mai readuce cu picioarele pe pământ când ea exagerează spunând: „Sunt momente când mă uit în oglindă şi nu-mi place nimic la mine”. Ca să vezi!
Anna Lesko este totuşi un caz fericit, ea vrea doar să mai lucreze „la sală” pentru a-şi îmbunătăţi aspectul fizic, nefiind mulţumită de cea i-a dat Dumnezeu, dar ce te faci cu alte frumoase mai nebune, care se duc pe la medicii esteticieni, unde dau sume de bani enorme şi se lasă ciopârţite, implantate şi desfigurate, numai pentru un dram de frumuseţe în plus, fără să se mai gândească la urmările catastrofale pe care le vor suferi în timp, în urma unor astfel de intervenţii chirurgicale mai mult sau mai puţin reuşite, pentru că ele au uitat vorba din bătrâni, că „Nemulţumitului i se ia şi darul”. Ba unele dintre ele îi dau în judecată pe chirurgii care nu mai pot să le „refacă” cum au fost… Sunt totuşi de admirat pentru curajul lor nebunesc!
E bine să râvneşti la mai mult, la mai frumos, la mai altfel de cum eşti, dar toate cu măsură, căci atunci când vrei să intri la concurenţă cu Divinitatea, care i-a dăruit fiecăruia ce merită, n-ai cum să câştigi cu adevărat, ci doar senzaţia efemeră că ai câştigat. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi şi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru ceea ce veţi primi, şi aşa veţi ajunge la o stare de bine, de linişte interioară şi mulţumire sufletească.
Hoţul. Îl găseşti pretutindeni, gata să pună mâna pe tot ce vede şi nu-i al lui, nedându-se în lături de la nimic pentru a-şi însuşi lucrul dorit. Dicţionarul explică cuvântul „hoţ” astfel: „persoană care fură”, iar cu sens figurat: „isteţ, şmecher, şiret”. Varianta augmentativă a cuvântului este „hoţoman”. Desigur, noi ne referim la sensul de bază, căci cel figurat vine doar să-l completeze pe acesta.
Hoţia, ca şi prostituţia, este una din „meseriile” dintotdeauna ale oamenilor certaţi cu munca şi puşi pe rele, însă de-a lungul timpului ea s-a diversificat, a evoluat, iar hoţul s-a „reprofilat”, ajungând în zilele noastre la o adevărată specializare, astfel că pe lângă hoţii de rând sau găinari, acum vorbim de „spioni”, care fură secrete de stat, invenţii sau documente industriale, iar mai nou „hoţii electronici”, care sparg servere pentru a fura informaţii utile ori fură bani din bancomate.
Despre astfel de hoţ/hoţi aflăm din ziarul Libertatea, Nr.8634, 24 mai 2016, unde pe ultima pagină citim o ştire edificatoare: „O reţea de infractori a dat un „tun” uriaş”. Ştirea respectivă ne aduce la cunoştinţă că „o grupare infracţională din Japonia a furat 12,7 milioane de dolari de la bancomate”, şi că deşi în acest jaf au fost implicate în jur de 100 de persoane „autorităţile japoneze nu au reuşit să facă nici măcar o arestare”. Aşadar, hoţii nu numai că s-au specializat, dar s-au şi organizat în atingerea scopului. Se mai spune că ei „au folosi carduri false pentru a retrage bani de la 1.400 de ATM-uri din supermarketuri şi magazine din Tokio, dar şi din 16 prefecturi din Japonia” şi totul s-a întâmplat în mai puţin de trei ore.
Oameni buni, păstraţi şi folosiţi cu grijă cardurile bancare şi încuieţi bine uşile, căci, chiar dacă nu suntem în Japonia, circulă şi pe la noi destui hoţi gata să fure şi ouăle de sub cloşcă, aşa cum s-a dovedit în trecut şi cu „Cloşca cu puiii de aur” sau cu brăţările dacice ori alte bunuri de valoare, deoarece hoţii nu ţin seama că fură din casele oamenilor, din magazine, din muzee sau din biserici, ei n-au frică nici de Dumnezeu, fiindcă zeul lor este Banul uşor câştigat.
Mihai Trifoi
