În credinţa populară, în prima zi după Duminica Tomii se sărbătoreşte aşa–numitul Paşte al Blajinilor. Se crede că în ziua de luni sufletele morţilor sunt libere, circulă nestingherite, chiar pot „gusta” din bunătăţile specifice pregătite de rude.
Evenimente faste
În suita evenimentelor speciale ce au urmat Sfintelor Paşti şi dipă încheierea „Săptămânii Luminate”, când am cinstit Izvorul Tămăduirii (vineri, 6 mai 2016) şi Duminica Tomii (ieri, 8 mai 2016), a sosit momentul unei sărbători populare de o altă factură: Paştele Blajinilor, care se cinsteşte azi, luni, 9 mai 2016.
De data aceasta avem de-a face cu un eveniment fără implicaţii religioase, pe care oamenii în etate, mai ales cei din mediul rural – acolo unde datinile s-au păstrat cel mai bine – îl ştiu din vechime, având o semnificaţie mai aparte.
Lunea Răposaţilor sau Prohoadele
Prima zi ce urmează Duminicii Tomii se numeşte şi Lunea Răposaţilor cinstindu-se cei plecaţi într-o lume mai bună, dar există şi alte denumiri, precum Prohoadele, Paştele celor Adormiţi ori Paştele Rohmanilor.
Reiterăm faptul că aşa-numitul Paşte al Blajinilor nu se regăseşte în canonul Bisericii ortodoxe, iar Biblia nu menţionează nimic despre această zi mai specială, pe care doar obiceiurile din moşi-strămoşi au perpetuat-o fiindcă oferă un prilej de a se pomeni morţii familiei, rubedeniile apropiate mergând în cimitire şi ducând ofrande.
Cum ziarul nostru are o rubrică specială destinantă prezentării tradiţiilor, datinilor româneşti din judeţul Covasna, am considerat că este oportun să ne oprim şi la acest obicei popular. Mai cu seamă că cinstirea celor care au murit, omagierea persoanelor dragi plecate în lumea de apoi este adânc înrădăcinată în mintea şi sufletul fiecăruia dintre noi.
Paşnicii Rohmani
Blajinii sunt cunoscuţi şi sub numele de Rohmani. Potrivit credinţei populare este vorba de nişte creaturi aparte, blânde, ce au făcut parte dintre primii oameni de pe Pământ. Folclorul le atribuie o existenţă fantastă, în sensul că ar vieţui în adâncuri, departe de…lumea dezlănţuită. Blajinii sunt un fel de „pitici”, ce nu fac rău nimănui, trăinind liniştiţi pe malurile unui râu legendar – Apa Sâmbetei.
Există mai multe legende pitoreşti legate de existenţa lor tainică. Una spune că creaturile cu pricina sunt rupte de realitate, neavând habar de data când pică Sfintele Sărbători Pascale. De aceea pământenii le vestesc sosirea momentului fast prin intermediul apelor curgătoare, aruncând în unde coji de ouă roşii şi galbene, ceea ce ar reprezenta un semnal…
Apa Sâmbetei
. .
Cunoscuta expresie Apa Sâmbetei nu reprezintă doar o…figură de stil, cum unii mai puţini informaţi ar putea crede. În mitologia românească formularea se referă la un râu care izvorăște de sub tutelarul Pom al Vieţii ce se află în Rai. Legendarul curs de apă separă cele două universuri convenţionale; „Lumea vie” şi „Lumea cealaltă” .Sau cu alte cuvinte, „Lumea văzută” şi „Lumea nevăzută” , fiind matca tuturor apelor din Univers. După ce înconjoară Terra de şapte ori, acest şuvoi îşi pierde din energie şi puritate, intrând într-un vârtrej gigantic, transformându-se în…flăcări ce intră direct în Iad.
Altă legendă
Într-o poveste pe care am auzit-o la Ariuşd cu mulţi ani în urmă, se vorbea despre Rohmani ca fiind urmaşii pelerinilor care n-au mai reuşit să traverseze Marea Roşie, atunci cand Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărţind apele şi trecând în mod miraculos prin valuri. Acele fiinţe neajutorate rămase pe o insulă aproape de Rai, Blajinii, sunt nişte fiinţe mitologice paşnice, extrem de credincioase, care se consolează că au în apropiere legendara Apă a Sâmbetei.
Potrivit celebrului folclorist şi etnolog din sec. XIX-lea Tudor Pamfile, în credința populară lucrurile care nu pot fi date de pomană şi care trebuie ferite de spurcare (obiecte sfinte precum icoane de lemn mâncate de cari, candele crăpate, sfeşnice vechi, mucuri de lumânări) se cer aruncate pe Apa Sâmbetei, care le va duce Rohmanilor în dar.
Evocarea celor plecaţi definitiv dintre noi
În această zi specială în unele gospodării se vopesc ouă galbene, care alături de cele roşii sunt oferite simbolic Rohmanilor, fiinţe magice ce „trăiesc” sub Pământ. În mitologia populară se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt slobode şi măcar în mod figurat se întâlnesc cu cei vii.
Am întâlnit nu o dată în aşezări mai izolate, precum Valea Dobârlăului ori Sărămaş asemenea eresuri, credințe naive în forțe supranaturale. Erau familii de ţărani autentici, oameni gopsopdari, cu frica lui Dumnezeu, care potrivit unor tradiţii din moşi-strămoşi practicau anumite rituri ancestrale. Personal m-a amuzat, de pildă, rostogolirea de cel mai în etate membru al familiei a câtorva ouă vopsite înainte de a le ciocni. De asemenea, unele familii ieşeau la picnic în natură, iar la sfârşit firimiturile rămase după o masă tradiţională, inclusiv cojile de ouă roşii şi galbene erau aruncate într-un curs de apă, existând superstiţia că doar aşa sunt alungate spiritele malefice.
Pomeni în cimitire
În multe aşezări unde vieţuiesc credincioşi ortodocşi, azi, de lunea Blajinilor oamenii merg la cimitire, dând de pomană ouă vopsite, cozonac, pască, vin. De asemenea, duc flori şi le aşează pe morminte, aprinzând lumânări şi candele.
000
Dumnezeu să-i odinească pe răposaţi, iar celor vii să le dea numai sănătate şi bucurii!
Horia C. Deliu
