După Sfintele Paşti ne aflăm în „Săptămâna Luminată”, ce conţine două momente însemnate: mâine, vineri, cinstim Izvorul Tămăduirii, iar peste numai două zile – Duminica Tomii.
Sărbătoarea Pascală a strâns la un loc membrii familiei, care după Slujba de Înviere au serbat importantul eveniment aşa cum se cuvine, ciocnind ouă roşii, mâncând produse tradiţionale, bând un pahar de vin bun.
Chiar dacă unii tineri nu se prea sinchisesc de datele semnificative din calendarul religios, însă de data aceasta lucrurile au stat altfel, întrucât Învierea Domnului reprezintă cea mai mare Sărbătoare a creştinătăţii.
Se deschid Porțile Raiului
În popor există credința că odată cu Învierea Mântuitorului se deschid Porțile Raiului pentru sufletele păcătoșilor reținute în prinsoarea iadului, iar intrarea simbolică rămâne deschisă până în Duminica Tomii.
În Săptămâna Luminată sunt evocaţi din nou morţii, persoanele dragi ce ne-au părăsit pentru totdeauna. Acest interval este denumit şi Săptămâna Blajinilor sau Paştele Morţilor. În popor se spune că aceia care trec în nefiinţă în ziua de Paşte şi în prima săptămână ce urmează merg direct în Rai, indiferent de păcatele pe care le-au comis, pentru că Uşile le sunt deschise. De asemenea, mai există credinţa că odată cu sărbătoarea Învierii spiritele morţilor părăsesc la modul figurat cimitirele pentru a „petrece” împreună cu rudele vii. Aşa au apărut obiceiuri legate de aprinderea focurilor ritualice pe dealuri sau în preajma bisericilor, cât mai aproape de cimitire.
Joia Verde şi Vinerea Scumpă
. .
Ziua a patra din Săptămâna Luminată poartă numele de Joia Verde și este momentul în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Numai că acela care muncește în această zi la câmp atrage asupra casei nenorocul, seceta și dăunătorii în livezi. În această zi în unele aşezări au loc ritualuri dedicate morților, cum ar fi cărarea de galeți cu apă şi aprinderea de lumânări în memoria celui plecat dintre cei vii.
Ziua următoare din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă. Feţele bisericeşti sfințesc fântânile după Slujba de seară. Este sărbătoarea ce se dedică Izvorului Tămăduirii.
În tot acest timp oamenii se salută cu urarea „Hristos a Înviat !”, urmată de răspunsul „Adevărat a Înviat !”
Vindecare miraculoasă
După cum se cunoaşte, Izvorul Tămădurii constituie un praznic special. El ne duce cu gândul la Maica Domnului, care are harul de a vindeca suferinţele oamenilor, dovedindu-se Izvor al Dumnezeirii prin Naşterea Mântuitorului.
Numele Sărbătorii îşi are obârşia într-o întâmplare miraculoasă sărvârşită cu multă vreme în urmă, când un orb şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe faţă cu apa unui fântâni situate într-o pădure de lângă Constantinopol.
Legenda spune că înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare s-a plimbat printr-o pădure. La un moment dat a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut să-i dea apă de băut şi apoi să-l conducă în cetate. Leon se uită în apropiere după vreun izvor, dar iniţial nu-l găseşte.
Atunci în mod magic a auzit vocea Maicii Domnului, care îi şopteşte să nu renunţe şi să mai caute. La scurtă vreme viitorul demnitar a întâlnit, într-adevăr, o sursă de apă din care îi va da sărmanului să bea, spălându-i şi faţa. Imediat s-a produs un miracol şi omul a început să vadă… Aflându-se nemaipomenita veste, în acel loc au început să vină nevăzători, alţi bolnavi, oameni cu vechi suferinţe ce apoi s-au însănătoşit în chip inexplicabil. Pentru ei s-a înălţat o biserică falnică ce a primit hramul de Izvor al Tămăduirii.
Evocarea Maicii Domnului
Conform rânduielilor bisericeşti, în prima vineri de după Paşti închinătorii cinstesc Izvorul Tămăduirii, evocând-o în acest context cu devoţiune şi pietate pe Maica Domnului, aceea care are harul de a alina suferinţele oamenilor.
Ziua a fost aşezată nu întâmplător în calendarul ortodox acum , fiindcă tot într-o Vineri – dar în cea Mare – Maica Domnului a stat lângă Crucea lui Hristos, din care a izvorât viaţă şi mântuire. Fecioara Maria este pomenită mereu, fiindcă rugăciunile adresate ei au făcut adesea minuni.
Evanghelia aminteşte de alungarea negustorilor din Templu, subliind faptul că doar Biserica este locul unde găsim vindecare pentru sufletele şi trupurile noastre.
Aghiasma Mică
În cursul dimineţii de mâine în toate bisericile şi mănăstirile se săvârşeşte după Liturghie, slujba de Sfinţire a apei – aşa numita Aghiasmă Mică. Ea are puterea de a alunga duhurile rele din inima şi casele creştinilor, ajutând oamenii să-şi îndepărteze gândurile negre, curăţindu-le mintea şi sufletul.
Aşadar, nu numai de Bobotează, dar şi acum, de Izvorul Tămăduirii se sfinţesc din nou apele. De fapt, sfinţirea se poate efectua de către preot oricând este nevoie, mai cu seamă în zile de post.
Creştinii merg în număr mare în această zi la biserică spre a lua parte la Slujba specială de Sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, ritual păstrat întocmai şi în aşezările româneşti din judeţul Covasna, după cum am constatat şi scris de atâtea ori.
Omagiu lunii lui Florar
Cu ani în urmă avea loc, în această zi, un frumos obicei popular în anumite sate şi cătune româneşti din zonă: mulţi flăcăi şi fete se întâlneau într-o poiană, lângă un liliac sau alt pom înflorit, după ce veneau de la Slujba de Izvorul Tămăduirii. Aduceau cu ei colaci şi cozonaci stropiţi cu agiasmă, servindu-se unii pe alţii, apoi cântau şi dansau, glumeau, simţindu-se bine împreună, aducând un omagiu lunii lui Florar.
În unele sate, cum ar fi de pildă la Băcel, preotul însoţit de săteni îmbrăcaţi în straie populare se ducea în fruntea alaiului la o Râul Negru. Acolo gospodinele aruncau în apa curgătoare cojile de ouă roşii de la Paşti, iar slujitorul Domnului oficia un mic ritual de evocare a celor morţi.
000
… Au fost şi încă mai sunt datini frumoase, unele rămase din păcate doar în amintirea bătrânilor sau evocate în pagini de jurnal sau de carte şi tot mai puţine în realitate.
Horia C. Deliu
