Ce este ziua de mâine, dacă nu o proiecţie vizionară a zilei de azi? Ziua de mâine aparţine viitorului, dar ea se prefigurează în prezent. Cu fiecare nouă cercetare şi descoperire oamenii „construiesc” viitorul. Dar acest viitor, în ritmul alert în care se dezvoltă ştiinţa şi noile tehnologii, devine din ce în ce mai imprevizibil. Nici în trecut oamenii nu puteau prevedea cu exactitate ce se va întâmpla „mâine”, cu atât mai puţin în zilele noastre, când populaţia globului a crescut enorm, iar progresul s-a accelerat exponenţial.
În această situaţie, orice noua descoperire va influenţa viitorul, într-un fel sau altul, adică pozitiv sau negativ, şi va schimba viaţa oamenilor.
Să luăm ca exemplu dronele. În Noul dicţionar universal al limbii române, ediţia a doua, apărut în anul 2007, acest cuvând nici nu există, astfel că am apelat la altă sursă. Iată cum este prezentată această noţiune în Wikipedia:
„Aeronava fără pilot (engleză unmanned aerial vehicle – UAV . . ), denumită și dronă, este un aparat de zbor căruia îi lipsește pilotul uman, fiind ghidat fie de către un pilot automat digital aflat la bordul său, fie prin telecomandă de la un centru de control de la sol sau care este situat în altă aeronavă, pilotată. Dronele sunt folosite în domeniul militar, rar în domeniul civil. Ele au la bord o sarcină utilă. Dronele militare sunt folosite pentru recunoaștere, supraveghere, spionaj sau în scop combativ. În funcție de scop ele au ca sarcină utilă aparatură de recunoaștere sau/și arme”.
Trecând peste definiţia din dicţionare şi precizând că azi dronele, odată cu utilizarea lor în sfera vieţii civile, au devenit obiecte de zbor obişnuite, folosite într-o multitudine de domenii, astfel că ele deja aparţin unui „viitor prezent” şi au pătruns în viaţa noastră pe neobservate, însă implicaţiile acestei descoperiri „fantastice” întrec imaginaţia.
Pentru exemplificare vom apela la o altă sursă informativă: descoperă.ro, unde sub titlul „Nu mai există intimitate: în viitor, insecte-robot ne vor fura mostre de ADN, avertizează un cercetător”, putem citi un articol semnat de Bogdan Enache, în care autorul ne prezintă unele cercetări în domeniul amintit. Deşi data articolului (01.23.2015) este „veche”, conţinutul materialului este foarte actual, iar în viitor va fi chiar mai mult.
Aşa aflăm că un profesor de informatică de la Universitatea Harvard, Margo Seltzer, avertiza în discursul său, în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos de anul trecut, că „Viaţa personală, aşa cum o cunoşteam noi în trecut, nu mai este posibilă. Concepţia, convenţională despre viaţa personală a murit”, ceea ce putem constata şi singuri în zilele noastre, iar în timpul ce va urma fenomenul va lua amploare.
În articolul menţionat se mai spune că: „Un alt specialist de la Harvard, cercetător în domeniul geneticii, a afirmat că este „inevitabil” ca informaţia genetică personală a persoanelor să intre tot mai mult în sfera informaţiei publice”, mergând până la colectarea de către agenţii de contraspionaj a unor date genetice despre liderii străini, „pentru a fi aflate informaţii despre bolile la care sunt predispuşi şi despre speranţa lor de viaţă”.
Cercetătoarea amintită mai sus, Margo Seltzer, a imaginat chiar „o lume în care drone minuscule, de dimensiunile unor ţânţari, vor zbura în jurul nostru şi ne vor extrage mostre de ADN, pentru ca acestea să fie analizate, de pildă, de organizaţii guvernamentale sau de firme de asigurări”. Şi conform spuselor ei, „Invadarea vieţii private va deveni tot mai larg răspândită…, şi trăim deja într-un stat unde individul este supravegheat aproape permanent”.
Desigur, nu putem privi doar partea dezavantajoasă a descoperirilor, ci şi cea benefică pentru om. Astfel se afirmă că „cercetătorii s-au străduit să accentueze ideea că aspectele pozitive ale dezvoltării tehnologiei vor prevala asupra afectării vieţii personale: Aşa cum dronele minuscule pot fi trimise să spioneze oamenii, tot aşa vor putea fi trimişi roboţi într-un spital unde există bolnavi de Ebola, pentru a distruge microbii”. Concluzia la care ajunge cercetătoarea Margo Seltzer ni se pare justă: „Depinde de noi cum folosim tehnologiile care există deja”, căci unii le folosesc în scopuri constructive, iar alţii în scopuri distructive, dar acest lucru se referă la orice descoperire omenească.
Din toate acestea un lucru este sigur: ziua de azi nu mai este exact la fel cu cea de ieri şi nu va fi exact la fel cu cea de mâine, căci toate lucrurile se schimbă câte puţin, viaţa fiind în continuă mişcare şi transformare, şi, dacă nu putem evita ziua de mâine, este mai bine să ne adaptăm din mers, mai ales acum când şi dronele au devenit un lucru obişnuit, fiind de multe feluri, dimensiuni şi preţuri, cei ce doresc îşi pot cumpăra una pentru a se obişnui cu ceea ce va urma. Cine ştie, poate într-o zi nu vom mai trimte copilul la magazin să cumpere pâine, cum era pe vremuri, ci vom trimite drona.
Mihai Trifoi
