. . 
Caravana teatrului și folclorului românesc organizată de Institutul Cultural Român (ICR), prin Direcția Românii din Afara Granițelor, a fost primită cu bucurie, speranță și emoție de sute de români din sudul Barasabiei (Ucraina), unii dintre aceștia asistând doar o dată pe an, sau chiar mai rar la astfel de evenimente.
Caravana culturală desfășurată în parteneriat cu Asociația Românilor din regiunea Odesa „Basarabia” include șase reprezentații cu spectacolul „Suflet pentru o păpușă’, prezentată de actori ai Teatrului „Bogdan Petriceicu-Hașdeu” din Cahul (Republica Moldova) și spectacole de muzică și dans popular românesc susținute de Ansamblul „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu (Utkonosovka) — raionul Ismail, singurul ansamblu care promovează valorile autohtone ale culturii românești din Basarabia Istorică și care poartă la brâu tricolorul românesc.
Prima oprire a caravanei a avut loc în satul Cartal, locuit în totalitate de români, spectacolul fiind găzduit de Casa de Cultură din localitate, un edificiu de mărime impresionantă, cu 400 de locuri, care are pe frontispiciu secera și ciocanul și este vegheat discret, de după niște copaci, de statuia lui Lenin
Aproximativ 250 de copii și adulți s-au adunat în sala mare și răcoroasă și au privit cu uimire și emoție spectacolul „Un suflet pentru o păpușă”, pus în scenă de actorii Teatrului „Bogdan Petriceicu-Hașdeu” din Cahul. Spectatorii au văzut cum păpușa, care vroia să aibă suflet pentru a se împrieteni cu un copil, a renunțat la acest lucru după ce, plecată în lumea oamenilor pentru „o perioadă de încercare”, a fost umilită, trădată și batjocorită atât de cei mici, cât și de cei mari. Mesajul plin de sensibilitate al piesei, acela că trebuie să fim mai buni, mai toleranți, mai înțelegători, i-a impresionat deopotrivă atât pe adulți, cât și pe copii.
După reprezentația actorilor, pe scenă au urcat artiștii de la Ansamblul „Dor Basarabean”, care au fost întâmpinați cu entuziasm de spectatorii mari și mici. Programul prezentat a fost unul extrem de variat, cu dansuri și cântece tradiționale din toate zonele României.
Venită cu un grup de copii din satul Barta, profesoara și poeta Eufrosinia Cojocaru a spus că este absolută nevoie de astfel de manifestări, care să promoveze cultura românească, chiar dacă autoritățile ucrainene nu privesc întotdeauna cu ochi buni evenimentele de acest gen.
„Avem nevoie de astfel de manifestări. Dar îmi amintesc că atunci când la noi a venit teatrul de păpuși de la Râmnicu Vâlcea toți ne-am dorit acest lucru și actorii au fost primiți cu ovații, dar cei de la raion au făcut un scandal nemaipomenit pentru că ‘i-am primit pe români”. Câteodată autoritățile nu aud sau nu înțeleg ce facem și le este frică să nu fugim cu românii, peste Dunăre, chiar dacă noi suntem cetățeni loiali”, spune cu tristețe Eufrosinia Cojocaru.
A doua zi, caravana a pornit spre în satul Dumitrești, raionul Chilia Nouă, situat la aproximativ 95 de kilometri de orașul Ismail și unde trăiesc circa 3.000 de locuitori, majoritatea români. Drumul a fost o adevărată piatră de încercare pentru artiști și organizatori, întrucât din cauza deteriorării avansate acesta a putut fi parcurs în mai bine de două ore și jumătate, lucru de neimaginat pentru cineva venit din România.
De această dată, spectacolul a avut loc pe scena sălii festive a școlii din localitate, construită în stil sovietic, la o aruncătură de băț de clădirea fostei școli, aflată în paragină, pe care se mai observă încă elemente de arhitectură românească, cu țigle sparte, fabricate la Lugoj.
În sala festivă a școlii cu predare în limbile română și ucraineană s-au adunat 250 de spectatori, printre ei putând fi observați și mai mulți bunici, care au privit fascinați prestația artiștilor. De altfel, atât copiii, cât și adulții s-au bucurat, au aplaudat și la final s-au prins într-o horă tradițională, fericiți că după doi ani de zile au putut urmări un spectacol românesc.
„Aceste întâlniri sunt foarte importante, mai ales pentru cei din generația tânără care aud limba mamei doar la astfel de evenimente. Pentru că suntem ucrainizați complet, limba română se studiază în școală, dar avem lipsă mare de literatură suplimentară. Și de aceea așteptăm cu mare nerăbdare astfel de întâlniri. Iar oamenii au urmărit cu atâta drag spectacolul de teatru, chiar dacă era pentru copii, pentru că răsună limba noastră, a strămoșilor noștri și asta ne ajută să ne cultivăm mai mult dragostea față de strămoșii noștri, față de cultura noastră care, într-adevăr, trebuie dezvoltată cât mai mult”, a declarat pentru AGERPRES directoarea școlii din Dumitrești, Lidia Markova.
În a treia zi a turneului, caravana a poposit în satul Babele, artiștii evoluând pe scena casei de cultură din localitate. Chiar dacă sala festivă a fost recent complet renovată, numărul spectatorilor a fost mai redus, dar cei prezenți i-au primit cu drag pe frații din România și Republica Moldova.
Directorul Teatrului „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul, Gheorghe Mândru, un bun cunoscător al zonei, consideră că astfel de manifestări trebuie să fie mai dese, pentru că românilor de aici le este teamă să-și asume identitatea din cauza politicii agresive a autorităților ucrainene, chiar dacă simt și gândesc românește.
„Este nevoie ca astfel de manifestări să fie mai dese. Pentru că aici, în Basarabia de Jos, este o politică mai agresivă față de români. Și ei sunt un pic speriați, lor le este frică să spună cuvintele român, România, românesc, deși ei trăiesc, simt și gândesc românește. Sigur că ar fi mai bine să fie mai des, pentru că este foarte puțin o dată la doi ani de zile să aibă acești copii ocazia unui spectacol de teatru românesc, sau să asiste la un concert cu artiști români, cu tradiții românești. Pentru că ei sunt dornici de toate acestea și doar prin cultură ar mai fi o șansă, ar avea acces la o oază, la o gură de cultură unde să se regăsească, să își mențină dragostea față de neam și de identitatea națională”, a precizat actorul și regizorul Gheorghe Mândru.
Unul dintre fondatorii Asociației Românilor din regiunea Odesa „Basarabia”, Anatol Popescu, sufletul caravanei culturale încă din 2010, consideră că aceste programe destinate românilor de aici trebuia să fie derulate mult mai devreme. Potrivit acestuia, în ultimii 25 de ani doar Institutul Cultural Român și Asociația „Basarabia” au reușit să ajungă cu evenimente culturale în toate cele 21 de sate locuite de români din sudul Basarabiei, iar acest lucru ar fi trebuit să se întâmple mult mai des, iar atenția statului român, prin programe și proiecte derulate în zonă, ar fi trebuit să fie constantă.
„Aceste manifestări nu sunt cheia păstrării românității aici. Cu părere de rău trebuie să recunoaștem că sunt niște programe întârziate cu un sfert de secol, niște programe care dacă s-ar fi petrecut acum 25 ani ar fi fost probabil altă situație aici privind identitatea, privind păstrarea învățământului în limba română aici, în sate cu comunități majoritare, uneori și sută la sută românești”, a arătat Anatol Popescu, care a coordonat și gândit proiectul la nivel local.
Tânărul absolvent de drept, care militează acum pentru drepturile românilor de aici, a explicat că după al Doilea Război Mondial au fost rusificate / ucrainizate 44 de școli românești din zonă, iar în alte 13 procesul este aproape finalizat, în ele existând doar câteva clase cu predare în limba română. Anatol Popescu spune că părinții au fost ademeniți să-și dea copiii în clase cu predare în limba ucraineană, sub pretextul că aceștia vor avea un viitor mai bun. Drept urmare, adulții și-au înstrăinat copiii de cultura și identitatea proprie și s-a ajuns la o adevărată dramă, în care cei mici nu mai vorbesc limba maternă, iar astfel de manifestări sunt esențiale pentru a-i apropia de limba română.
„Sunt sate în care nu mai auzi limba română vorbită de copii, iar adulții vorbesc în limba rusă sau ucraineană pentru că așa e programa școlară și consideră că e mai bine pentru viitorul copiilor lor. E o scuză pentru binele copilului, dar în același timp generațiile de adulți înstrăinează copii de cultura și identitatea proprie. Este o dramă trăită și n-aș exagera dacă aș spune că într-o treime din localități deja la următoarele ediții ale Caravanei nu mai avem ce căuta cu teatrul de păpuși deoarece copiii nu mai înțeleg în limba română „Punguța cu doi bani” și „Capra cu trei iezi”, de Ion Creangă’, a conchis Anatol Popescu.
Reprezentanții Institutului Cultural Român spun că proiectul derulat în sudul Basarabiei continuă seria mai multor caravane culturale organizate de această instituție în vecinătatea României, de la începutul anului astfel de evenimente având loc în regiunea Cernăuți — Ucraina, la Vidin — Bulgaria și în Voivodina și Timoc, în Serbia, zone locuite de populație majoritar românească.
„Ne dorim ca prin acest gen de proiecte să aducem teatrul și folclorul românesc pe aceeași scenă și să promovăm valorile românești în rândul comunităților de români din aceste regiuni. În cadrul caravanei din acest an din sudul Basarabiei, pentru prima dată actorii Teatrului „Bogdan Petriceicu-Hașdeu” din Cahul, de dincolo de Prut, sunt alături de românii din Basarabia Istorică, prin cultură, limbă maternă, prin artă în general. Sperăm ca prin intermediul acestor caravane culturale să ajungem din nou în toate localitățile locuite de românii din această regiune, și nu numai”, a declarat pentru AGERPRES Adriana Gae, expert la Direcția Românii din Afara Granițelor din cadrul ICR și inițiatoare a proiectului din sudul Basarabiei, împreună cu Anatol Popescu.
Potrivit sursei citate, în urma parteneriatului solid dintre ICR și Asociația „Basarabia”, la primele ediții ale caravanei peste 6.000 de spectatori, copii, tineri și adulți, au avut ocazia să vadă pentru prima dată teatru cu marionete sau actori și să se bucure de folclorul autentic românesc, cântat de Ansamblul Dor Basarabean, din Utkonosovka — raionul Ismail.
În zilele următoare, Caravana teatrului și folclorului românesc va mai ajunge în satele Borisăuca, Satu Nou și Erdek-Burnu/Utkonosovka.
Potrivit Institutului Cultura Român, numărul românilor din Ucraina este de peste 400.000, reprezentând ca mărime a doua comunitate etnică după cea rusă. „Principalele comunități de români sunt în regiunile Cernăuți (nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și ținutul Herța), Odesa (sudul Basarabiei și Transnistria) și Transcarpatia (Maramureșul de Nord). În regiunea Odesa din Ucraina (sudul Basarabiei), spre deosebire de Bucovina de nord, situația școlilor românești este mai dificilă ca urmare a faptului că românii din această regiune au fost recenzați sub denumirea de „moldoveni”, încurajându-se sistematic, și în acest spațiu, falsa idee de „limbă moldoveneasc㔑, se arată pe site-ul ICR.
AGERPRES
www,agerpres.ro
