Pornind în călătoria noastră în căutarea fericirii, pentru început să ne aplecăm asupra spuselor unui filozof şi sociolog englez, Herbert Spencer (1820-1903) – autorul unei creaţii foarte valoroase: Sistemul filozofiei sintetice. După părerea acestuia: „Conceptul de fericire este infinit de variat. În toate secolele, la toate popoarele, în toate clasele sociale, fericirea a fost înţeleasă în chip diferit… Dacă e să comparăm castelele de nisip ale ţăranului cu cele ale filosofului, cu siguranţă că arhitectura e diferită.” (din Enciclopedia Înţelepciunii, p.693).
. .
În sursa informativă Wikipedia găsim precizarea că „diverse abordări biologice, psihologice, religioase şi filozofice s-au străduit să definească fericirea şi să identifice sursele sale”. Aceeaşi sursă ne sugerează şi o definiţie a fericirii: „o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoţii pozitive sau plăcute, de la mulţumire la bucurie intensă”, dar există multe alte definiţii ale acestei stări.
Conform dicţionarului, fericirea este o „stare de mulţumire sufletească deplină”. De aici a rezultat expresia din fericire însemnând „printr-un concurs de împrejurări favorabile”.
Cei interesaţi de mai multe detalii, ar putea citi şi articolul Mihaelei Stănescu, din 18 martie 2012, în Descoperă.ro, cu titlul: „În căutarea fericirii: o călătorie cu mijloacele ştiinţei”. Deoarece l-am descoperit şi noi abia în timpul scrierii prezentului material, nu am dorit să-l citim decât după publicare, pentru a nu fi influenţaţi nici de titlul, identic în prima parte, şi nici de conţinutul lui. În fond, este vorba de prezentări diferite.
De fapt, din punctul nostru de vedere, omul ar trebui să se declare fericit când este pe deplin sănătos la trup şi la minte, numai că ambiţia deşartă, orgoliul nemăsurat, mândria peste măsură, invidia şi lăcomia nu-l vor lăsa niciodată să trăiască mult timp starea de fericire. De aceea cei mai mulţi dintre oameni aleargă într-o goană nebună spre ceva necunoscut, în dorinţa de a acumula bunuri şi averi, chiar şi atunci când simt că „sabia lui Damocles” le atârnă deasupra capului, crezând că astfel vor găsi fericirea. Dar acest lucru trădează doar egoismul şi lipsa lor de înţelepciune, deoarece orice-ar face ei vor fi mereu nefericiţi, în timp ce cei mânaţi de iubire faţă de semeni şi altruism nu doar că îi vor ferici pe alţii, ci se vor ferici şi pe ei înşişi.
În general, în viaţă unii sunt nefericiţi orice le-ai da sau le-ai face, chiar şi atunci când sunt sănătoşi trupeşte, iar alţii sunt fericiţi mereu, pentru că ştiu să accepte tot ce primesc crezând că primesc de la Dumnezeu, însă acestea sunt extremele, între care există o gamă foarte largă de fericiţi şi nefericiţi. De aceea poate ar fi mai bine să ascultăm sfatul lui George Bernard Show (1856-1950), scriitor irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925: „Secretul de a fi nefericit constă în a avea răgazul necesar pentru a-ţi bate capul să vezi dacă eşti fericit sau nu. Leacul constă în ocupaţie, căci ocupaţia înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit nici nefericit, ci pur şi simplu viu şi activ, ceea ce este mai plăcut decât orice fericire până ce te-ai săturat de ea”.
Adesea privitul mereu în trecut te trage înapoi, în timp ce privitul spre viitor îţi dă speranţă, sau cum ar zice Hellen Keller: „Când uşa fericirii se închide, o alta se deschide, dar deseori ne uităm atât de mult la uşa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi”.
Depinde cum privim lucrurile. Dacă afară plouă şi tu te superi şi eşti trist, nu poţi fi fericit, dar dacă afară plouă şi tu te bucuri, atunci eşti fericit, doar că unii uită mereu să se bucure de tot ce-i înconjoară, de tot ce le-a dat viaţa. Mai sunt alţii care nu se pot bucura din cauză că râvnesc mereu la prea multe, uneori chiar şi la bunurile celorlalţi, însă viaţa are pentru toţi o măsură.
Poate că ar fi mult mai indicat ca, în loc să căutăm mereu fericirea şi să fim mereu nefericiţi că n-o găsim, să urmăm cursul vieţii, cu bune şi rele, şi să ne canalizăm energiile pentru a realiza ceva, pentru a lăsa ceva folositor în urma noastră, material sau spiritual, de care să-şi amintească urmaşii, ca atunci când se apropie ceasul bilanţului să nu privim în urmă cu regrete, căci aşa cum spunea poetul indian Rabindranath Tagore (1861-1941): „Viaţa nu ia niciodată moartea în serios. Ea râde, dansează şi se joacă, ea construieşte, adună şi iubeşte în faţa morţii. Doar când percepem un singur gest al morţii, băgăm de seamă cât e de pustie şi ne tulburăm”.
Apropiindu-ne de încheierea acestei „călătorii” pe urmele fericirii, rămânem totuşi în aceeaşi tonalitate, alături de un alt scriitor şi critic englez, de naţionalitate irlandeză, Oscar Wilde (1854-1900), ale cărui cuvinte vin să confirme cele scrise mai sus: „Privind înapoi la viaţa atât de teribilă, atât de plină de frământări, încărcată de clipe de frenezie şi de bucurii fierbinţi, toate acestea par a fi un vis sau o iluzie. Ce este irealul, dacă nu pasiunea care a ars cândva ca un foc? Ce este incredibilul, dacă nu lucrurile în care ai crezut odată cu înflăcărare? Ce este imposibilul? Ceea ce, odinioară, ai săvârşit tu însuţi”.
Şi acum, în semn de omagiu, vom aduce în faţa cititorilor un text edificator conţinând ultimele cuvinte ale Directorului şi cofondatorului Apple, Steve Jobs, rostite înainte de moarte, iar dumneavoastră puteţi decide singuri dacă acest om a fost fericit sau nu.
„Am ajuns pe culmile succesului în lumea afacerilor. În ochii altora, viața mea este un simbol al succesului. Cu toate acestea, în afară de munca mea, nu prea am alte motive de bucurie. În final, averea este doar o „felie” de viață cu care sunt acomodat, obișnuit.
În această clipă, zăcând pe patul de spital, filmul vieții mele mi se perindă prin fața ochilor. Realizez că toată recunoașterea, laudele, bogăția de care m-am bucurat au pălit, au devenit fără de sens în fața apropiatei morți.
În întunericul camerei, mă uit la luminile verzi de la aparatele care mă țin în viață, aud sunetele mecanice sacadate făcute de ele și simt respirația Zeului Morții apropiindu-se.
Acum când am făcut bani cât pentru trei generații, ar trebui să ne concentrăm pe alte aspecte ale vieții care nu au legătură cu partea financiară. Trebuie să fie ceva mai important de atât!
Să fie relațiile… să fie arta, să fie un vis neîmplinit din tinerețe…
Fuga non-stop după bani transformă o persoană, cât de normală ar fi ea, într-o ciudățenie asemenea mie.
Dumnezeu ne-a lăsat simțurile ca să recepționăm dragostea, sentimentele celor din jur. Și nu iluziile false aduse de averi.
Toți banii, toate proprietățile și investițiile din viața mea… nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată și primită.
Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, însoți mereu, dându-ți puterea și lumina care sunt necesare să mergi mai departe. Dragostea nu cunoaște distanță. Viața nu are limite. Mergi unde vrei să mergi. Atinge vârfurile pe care vrei să le atingi.
Totul se bazează pe 2 lucruri: inima și mâinile tale…Atât.
Poți să angajezi pe cineva să conducă mașina în locul tău, să producă bani pentru tine. Dar nu poți plăti pe cineva să îndure boala în locul tău.
Lucrurile materiale pierdute mai pot fi recuperate.
Dar e un lucru care nu poate fi recuperat odată pierdut: viața.
Când o persoană intră în sala de operație, va realiza că există o carte pe care nu a terminat-o de citit – „Cartea trăitului sănătos”.
Indiferent de etapa vieții în care ne aflăm acum, odată cu trecerea timpului, ne vom confrunta cu ziua în care cortina va cădea peste noi.
Pune preț pe dragostea pentru familia ta, iubește-ți consortul, prietenii.
Poartă-te bine cu tine. Prețuiește-i pe ceilalți”
Steve Jobs. (Sursa: Internet)
Aşadar, dragi prieteni cititori, nu căutaţi fericirea departe şi n-o căutaţi în lucruri, căutaţi-o în propriul suflet, în mintea dumneavoastră şi în iubirea celor din jur, pentru că toate sunt trecătoare, rămâne doar ceea ce ai creat şi ai dăruit. Să fiţi mereu fericiţi!
Mihai Trifoi
.
