Cele două faţete ale prezentului, trecutul şi viitorul, nu pot fi total separate, căci între ele există legături nevăzute, adesea trecutul fiind o sursă de inspiraţie pentru viitor, pentru cele ce vin sau vor veni.
. .
M.D.C – Silviu
Dacă este aşa sau nu, vom vedea, aruncând o privire în trecutul îndepărtat, într-o perioadă când descendenţii lui Noe au început să se înmulţească şi, venind dinspre est, s-au aşezat într-o câmpie şi-au hotărât să construiască un oraş, pe care apoi l-au numit Babel. Acesta, conform sursei Wikipedia, „era un oraş unde întreaga omenire era unită, toţi oamenii vorbind o singură limbă”. Se spune că Babel „era oraşul regelui Nimrod, şi primul oraş construit după Potop”. Şi, trecând un oarecare timp, pe măsură ce oraşul se dezvolta, oamenii au devenit tot mai orgolioşi şi mai trufaşi. Atunci ei s-au adunat şi au hotărât, probabil la iniţiativa regelui, „ca oraşul lor să aibă un turn atât de mare încât vârful său să ajungă la cer”. Zis şi făcut! Locuitorii oraşului au început construcţia turnului: „o structură pomenită în capitolul 11 din Geneza, un turn uriaş intenţionat a fi principala realizare a oraşului Babilu, numele arkadian pentru Babilon”.
Dar, „după cum scrie în Biblie, turnul nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era dedicat unei religii false, cu scopul de a aduce faimă constructorilor lui – Geneza 11.4”.
De fapt, intrând puţin în simbolistică, am putea considera că acest turn ar putea tot atât de bine să fie un simbol al trufiei omului, al mândriei şi setei de faimă a oamenilor, dar într-un anume fel şi al răzvrătirii lor, lucru ce se cerea pedepsit de divinitate. Şi se spune că „Dumnezeu, văzând că oamenii păcătuiau împotriva Lui, le-a încurcat limbile şi a împrăştiat oamenii pe tot Pământul”, astfel că turnul a rămas neterminat.
Interesantă ni se pare şi explicarea cuvântului „babel”. Provenit din arkadianul „bab-ilim”, care însemna „poarta spre Dumnezeu”, în urma pedepsei divine, el a căpătat şi sensul de „confuzie” sau „amestecătură”, iar mai târziu din acesta a derivat expresia folosită şi în zilele noastre: „ca la turnul Babel”, însemnând „o amestecătură de lucruri sau de idei confuze” (cum ar fi de pildă Legea salarizării bugetarilor, care se tot face şi reface, dar nu ajunge să se aplice), „o reuniune haotică, unde toţi vorbesc fără să se poată înţelege” (după cum se întâmplă uneori prin Parlamentele lumii sau pe la alte reuniuni, de exemplu cele referitoare la problema emigranţilor şi refugiaţilor).
Internetul, ca sursă de inspiraţie, ne oferă, prin analogie, şi o altă perspectivă, despre care am putea spune că face legătura trecutului cu prezentul, ca apoi să continue în viitor în forme din ce în ce mai ambiţioase. Aşa găsim în sursa: CreştinOrtodox.ro , sub titlul „Turnul Babel”, un articol foarte interesant, semnat de Teodor Danalache. Spre finalul articolului ni se prezintă „echivalentul” modern al Turnului Babel: Clădirea Parlamentului din Strasbourg, primul sediu al Uniunii Europene, „întruchipând ideea Turnului Babel”. Conform autorului articolului menţionat, această clădire este inspirată de un tablou al lui Bruegel cel Bătrân, din anul 1563. În încheierea articolului găsim următoarea informaţie interesantă: „Uniunea Europeană a creat un afiş, spre a puncta misiunea acesteia în lume. Cele 12 stele ale UE sunt aşezate deasupra Turnului Babel, având drept motto: „Multe limbi, o singură voce”. Stelele folosite în afiş sunt întoarse, voit sau nu, acestea fiind simboluri satanice recunoscute.”
Ne găsim astfel într-un punct în care arheologia şi istoria se întâlnesc cu religia, simbolistica şi ficţiunea, în variante multiple, şi în care se topesc timpurile, pentru că iată, trecutul se reflectă în prezent şi viitor. Ultimele ştiri din prezent vin să confirme acest lucru. Conform sursei Agerpres: „Grupul Emaar, cel mai mare dezvoltator imobiliar din Emiratele Arabe Unite, şi-a anunţat … intenţia de a construi în Dubai un nou zgârâie nori mai înalt decât actualul Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume cu 828 de metri, informează AFP”. Iată deci aceeaşi trufie omenească şi ambiţia de a ajunge la cer, cu nimic deosebite de ale constructorilor vechiului Turn Babel, deşi între ele există o distanţă de milenii. Şi lucrurile nu se opresc aici, căci, conform aceleiaşi surse: „În cursa pentru construirea celei mai înalte clădiri din lume a intrat şi firma Kingdom Holding a miliardarului saudit al-Walid ben Talal, care a demarat la Jeddah, un oraş port din Arabia Saudită, construcţia unui turn cu o înălţime de peste un kilometru. Costul lucrărilor de construcţie este estimat la peste două miliarde de dolari (1,75 miliarde de euro)”. Să adăugăm la acestea călătoriile spaţiale şi vom ajunge la aceeaşi concluzie: ambiţia omenească, alimentată de curiozitate şi dorinţă îl va împinge pe om spre aceeaşi cale, de a ajunge la cer. Noi nu ştim dacă acesta este un lucru bun sau rău, dar în mod sigur în acest fel omenirea progresează, iar dacă Dumnezeu vrea să ne oprească, ne va opri, iar dacă nu, exodul cosmic va continua, şi astfel „înălţarea la cer”, pe lângă sensul ei religios, are şi o altă conotaţie.
Mihai Trifoi
