În aprilie 2016 se împlinesc 20 de ani de la înfiinţarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, instituţie de cultură aflată în subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi care găzduieşte cu generozitate şi Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Editura Eurocarpatica şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.
Pentru a marca acest eveniment, cu binecuvântarea PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, urmează să fie tipărită publicaţia Almanahul „Grai Românesc”/ 2016. Un capitol din viitoarea revistă va cuprinde mărturii, mesaje, cuvinte de salut ale principalilor colaboratori, parteneri, sponsori, beneficiari, reprezentanţi ai instituţiilor de cultură şi de învăţământ, ai administraţiei publice şi ai mass-media.
Până la apariţia Almanahului „Grai Românesc”/ 2016 publicăm în paginile cotidianului „Mesagerul de Covasna”, principalele mesaje purtând semnătura unor distinşi reprezentanţi ai mediului academic şi ai vieţii publice româneşti, cu toţii colaboratori statornici ai acestei oaze de ortodoxie şi românitate din Arcul Intracarpatic, documente ce constituie mărturii peste timp, a unei rodnice colaborări întru dăinuirea culturii româneşti, în acest binecuvântat spaţiu din inima României.
Pr. dr. Sebastian Pârvu, Dr. Ioan Lăcătuşu
Două decenii de activitate neîntreruptă pusă în slujba adevărului istoric
În perioda postdecembristă, şi mai ales în ultimul deceniu, în Ardealul nostru sfânt se precipită o atmosferă pe care noi, locuitorii celorlalte provincii istorice româneşti ori nu o cunoaştem (din lipsă/ interes de informare), ori ne (pre) facem că nu există. Cum de s-a ajuns aici?, Popor bland şi primitor”, cum caracteriza Mihai Eminescu neamul nostru, românii nu numai că nu au cucerit alte popoare, ci le-au primit în casa lor după care năvălitorii au vrut a-i scoate din drepturile de veci. Românii din Ardeal, după secole de umilinţă în care mulţi au fost maghiarizaţi cu sila (vezi cimitirele din Imper, Micfalău, Bicsad, Porumbenii Mari ş. a), ucişi samavolnic, deposedaţi de bunuri şi pământurile pe care s-au născut şi trăit, iobagizaţi, se află astăzi din nou asaltaţi de fel de fel de planuri machiavelice politruce de import vizând unitatea şi suveranitatea statului. Mai e nevoie să fie readusă în prim plan istoria adevărată milenară a acestui pământ şi nu cea trucată ce începe odată cu năvălirea popoarelor asiatice ce a tulburat mintea unor tineri care uită în ce stat trăiesc? Iată că da, acum când se apropie aniversarea Centenarului Marii Uniri, când, iarăşi, se încearcă tulburarea liniştii cu falsuri istorice grosolane. „Somnul raţiunii naşte monştri” – afirma Goya. „Da, e adevărat probabil. – Replica Octavian Paler – Dar şi somnul dragostei naşte monştri. Şi somnul încrederii în ceilalţi.”, a lipsei de vigilenţă. Românii au uitat (iertat) toate nedreptăţile îndurate în perioada de cruntă subjugare şi nu doresc decât a trăi în bună înţelege şi respect reciproc cu cei care s-au alăturat de secole lor pe acest pământ, ros încă pe margini – cum afirma Eminescu. Dar de la a avea toate drepturile cum e normal într-o societate democratică (deşi multe din ţările europene nu s-au grăbit să recunoască etnicii minoritari), la a dori subminarea integrităţii teritoriale a ţării în care trăieşti e o cale lungă de care politicul se face vinovat. Pentru că oamenii obişnuiţi împart aceleaşi necazuri şi bucurii şi, fără provocări de acest fel – deloc de neglijat -, au relaţii civilizate, nemaivorbind de căsătoriile mixte, de prietenii. Iată de ce este absurd ca în acest secol al mondializării să intervii cu aceeaşi pretenţie neruşinată, iată de ce este încă nevoie a ne ţine mereu atenţia trează şi a aduna toate mărturiile ce există despre vechimea noastră pe aceste pământuri şi a le pune în faţă iar şi iar până adevărul este acceptat şi de cei ce vor să-l răstoarne din interese bine ştiute prin manipulări grosolane.
Aceasta fac Centrul European de Studii Covasna-Harghita (CESCH), Centrul Eclesiastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan (CEDMNC) şi anume croiesc punţi de conlucrare şi bună cunoaştere reciprocă, aceasta fac preoţii noşti din Ardeal şi exemplul lor de propovăduire a păcii şi iubirii între oameni indiferent de etnie, de respectare a adevărului istoric ar trebui să îl urmeze şi pastorii, predicatorii în rândul cetăţenilor români de etnie maghiară, nu să instige la dezbinare şi separatism. Separarea pe criteriul etnic a instituţiilor de învăţământ şi cultură a fost cea mai mare eroare politică, căci a condus la distanţare între locuitorii aceleiaşi regiuni în loc de apropiere, la necunoaştere şi de aici la acceptarea oarbă a unor manipulări grosolane, tendenţioase, venite din afară, ce au degenerat până la provocări precum interzicerea sfidătoare a intonării imnului naţional, a instalării unor statui ale unor personalităţi ale acestui neam, a întrebărilor idioate gen, de ce biserici româneşti” etc, etc, fapte grave ce nu ar fi fost premise în nici o ţară din lumea democratică.
Iată de ce s-a simţit nevoia înfiinţării, la Sf. Gheorghe, a Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” – marele prelat patriot -, odată cu inaugurarea Muzeului Spiritualităţii Româneşti, în subsolul Catedralei Ortodoxe Române, în decembrie 1993 – iniţiativă sprijinită de regretatul mitropolit-cărturar Antonie Plămădeală.
Iată de ce la 6 februarie 1996, Adunarea Eparhială a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, la propunerea ÎPS Ioan Selejan, a aprobat înfiinţarea Centrului Eclesiastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan (CEDMNC) – de la a cărei fondare, iată, se împlinesc două decenii.
Şi tot din imperative de cercetare interdisciplinară şi la dorinţa intelectualilor din zonă a luat fiinţă (în Sf. Gheorghe, la 12 oct. 1999) Centrul European de Studii Covasna-Harghita (CESCH) – organizaţie nonguvernamentală, cu caracter ştiinţific, cultural -, condusă de dr. Ioan Lăcătuşu, ce desfăşoară activităţi de cercetare, ştiinţifică, evenimente ştiinţifice, programe educaţional-culturale în spaţiul unor cursuri postuniversitare, universităţi de vară, tabere studenţeşti..
A fost aşadar nevoie de asemenea Centre – adevărate foruri academice – tocmai pentru a se ocupa cu seriozitate, în mod ştiinţific, obiectiv, de cercetarea istoriei, culturii şi civilizaţiei româneşti din sud-estul Transilvaniei, a convieţuirii interetnice, a interferenţelor culturale româno-maghiare, adunând documente, scormonind prin arhivele statului (atât cât au mai rămas în ţară), ale locuitorilor, bisericilor, realizând cercetări sociologice, arheologice etc. Ceea ce nu au reuşit (nici nu s-au străduit) alte instituţii ale statului, plătite de la buget – deşi s-ar fi putut realiza, spre ex., multe teze de doctorat/ postdoctorat pe această temă care ar demonstra că mulţi dintre secui sunt de fapt români maghiarizaţi, că românii din căsătoriile mixte sunt maghiarizaţi sub ochii noştri şi azi etc -, iată că îndrăzneşte să facă două organizaţii nonguvernamentale prin efortul şi dăruirea extraordinare pe bază de voluntariat ale conducerii, membrilor ei, din dragoste de adevăr şi de neam, de convieţuire paşnică. Obiectivul lor principal a fost şi rămâne alcătuirea unui fond documentar ce vizează cultura şi civilizaţia românească, în toate formele sale de manifestare, urmărită de-a lungul istoriei, inclusiv în contemporaneitate.”
Beneficiind de îndrumarea specializată a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Secţia Carpaţilor Răsăriteni, a Arhivelor Naţionale, se poate afirma, fără exagerare, că prin obiectivele de activitate CEDMNC şi CESCH au atributele unei Filiale a Academiei Române (deşi nu sunt recunoscute ca atare). Sesiunile de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, cele . . 21 de ediţii desfăşurate în judeţele Covasna-Harghita (cu secţiunea mai nouă de Arhivistică/ Muzeologie), au deja o tradiţie, contribuţiile participanţilor vizând tematici foarte actuale, fierbinţi pentru arealul sud-est transilvan: „identitate şi integrare europeană; regionalism, autonomie, autodeterminare şi implicaţiile asupra suveranităţii naţionale; dimensiuni ale convieţuirii în medii multiculturale; istorie şi memorie colectivă; relaţii comunitare între naţional şi etnic; procese de enclavizare şi de asimilare; comunicare interetnică” etc. Înfiinţarea Grupului de cercetare „Ioan I. Russu”, în cadrul Centrului, a fost o altă realizare lăudabilă dată de nevoia axării pe obiective concrete de studiere a problematicii interdisciplinare şi de publicare a lor, stimulată şi de decernarea anuală a Premiului „Ioan I. Russu” pentru cele mai valoroase lucrări privind, istoria, cultura şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei şi la convieţuirea interetnică româno-maghiară”
Biblioteca Centrului este dovada acestui uriaş volum de muncă şi unui demers patriotic rar întâlnit în zilele noastre, toate documentele fiind arhivate conform prevederilor legale în domeniu, graţie preotului-arhivist Ioan I. Rafiroiu, bun cunoscător al paleografiei chirilice, al limbilor maghiară/ germană şi un cercetător pasionat al istoriei Arcului Intercarpatic. Între acestea, fonduri de documente bisericeşti şi laice deţinute de bisericile ortodoxe şi greco-catolice, salvate astfel de distrugere. Mai mult, ele au fost tezaurizate şi digitizate spre bună păstrare în timp (cu sprijinul Companiei, Ştefadina Comserv S. R. L.” din Bucureşti), lucru cu care puţine instituţii abilitate, bugetare, se pot lăuda. Un foarte valoros fond de documentare, ce reprezintă o bază de date unică cu utilizator multiplu cuprinzând documente audio-vizuale şi scrise despre românii din judeţele Covasna şi Harghita, acoperă un deficit informaţional. Este un succes ce merita Premiul Academiei, o admirabilă iniţiativă de responsabilitate istorică asumată benevol pentru salvarea şi valorificarea, unui important segment al Patrimoniului Arhivistic Naţional, aflat într-o zonă bântuită de proiecte separatiste şi autonomiste.” Astăzi, cei interesaţi pot avea astfel informaţia concentrată într-un loc despre istoria comunităţilor româneşti din această inimă a României, privită în contextul geopolitic existent. Admirabilă realizare, admirabil colectiv, format din inimosul dr Ioan Lăcătuşu, pr. dr. Sebastian Pârvu, documentariştii Erich-Mihail Broanăr şi Monica Blaj şi distinşii lor colaboratori.
Mai mult, CEDMNC şi CESCH au simţit nevoia înfiinţării unei edituri proprii – „Eurocarpatica” – pentru a putea tipări lucrările, studiile, periodicele propriişisprijină funcţionarea editurii „Grai Românesc” a Episcopiei Ortodoxe a Covasneişi Harghitei, Publicaţiile Centrului – Anuarul „Angvstia” şi revista „Acta Carpatica” (fondată în 2014), împreună cu revista „Grai Românesc” – foaie de spiritualitate ortodoxă a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei – înserează grijuliu studii şi articole din domenii ca arheologie, istorie, etnografie, sociologie referitoare, în principal, la sud-estului Transilvaniei. Volumul impresionant de cărţi/ albume tipărite – lucrări şi studii despre personalităţi ale culturii româneşti, monumente laice şi ecleziastice, evoluţia structurii etnice şi confesionale din judeţele menţionate, trecutul românesc şi contextul geopolitic din arcul intracarpatic, studii monografice – uimesc prin valoarea ştiinţifică şi documentară, prin acribia şi ineditul lor. Colecţia, Profesioniştii noştri”, ajunsă la nr 20, este un proiect editorial absolut de invidiat, atât ca idée generoasă şi necesară, concept cultural, cât şi ca realizare, formă de prezentare excepţională. Ea adună, volum după volum, personalităţi culturale şi ştiinţifice, elite ale românilor din cele două judeţe (membri ai Academiei Române, cadre didactice universitare, preoţi, scriitori, cercetători ş.a.), care s-au implicat în misiunea de înălţare culturală şi spirituală a acestui sensibil spaţiu românesc. Titlurile cărţilor publicate aici sunt edificatoare privind sfera de cercetare şi originalitatea/ necesitatea abordării unor problematici insuficient cunoscute – Românii în mass-media maghiară din Harghita şi Covasna; Repere identitare româneşti în judeţele Covasna şi Harghita; Arhivele covăsnene – 55 de ani de existenţă instituţională; Istorie şi arhivistică în Arcul Intracarpatic ş.a. – la majoritatea dr Ioan Lăcătuşu fiind autor, coautor sau îngrijitor al ediţiei.
În plus, din octombrie 2006, Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş este sursa de informare on-line unică pentru cei interesaţi de convieţuirea interetnică din sud-estul Ardealului, site-ul unde poate fi consultată presa maghiară (în traducere) şi română din cele două judeţe.
Presa regională şi naţională („Grai Românesc” – Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei; „ Angvstia” – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni; „Cuvântul Nou”, „Mesagerul de Covasna”, „Informaţia Harghitei”, „Condeiul ardelean” ş.a.) a publicat şi rezervă în continuare rubrici permanente activităţilor desfăşurate de cele două Centre în diferite parteneriate şi prin concursul intelectualilor din localităţile celor două judeţe.
De subliniat faptul că nicăieri, în niciun material publicat sub egida celor două Centre, nu există afirmaţii nefondate, nesusţinute ştiinţific, tendenţioase, cu referiri duşmănoase la adresa etnicilor maghiari, aşa cum abundă presa maghiară din acest areal geografic. Şi aceasta pentru că ideea fundamentală promovată este cea a unei convieţuiri paşnice pe aceste locuri unde trăiesc, iubesc, români alături de maghiari, respectându-ne istoria, tradiţia, obiceiurile, limba, aşa cum este normal într-o societate democratică în era internetului.
Dacă românii au putut uita tragedia anilor de cruntă asuprire şi lipsire de drepturi, de ce-ar răscoli aceste răni tocmai unii urmaşi fanatici ai celor care au provocat-o, incitând la extremism, autonomie, purificare etnică, încălcând impardonabil legile statului în care trăiesc? „Inima foarte caldă şi minte foarte rece” – adică obiectivitate, echilibru şi respectare a adevărului cere Mihai Eminescu. Progresul acestui spaţiu intracarpatin nu poate veni decât atunci când împreună, cei care locuiesc pe aceste plaiuri, români şi maghiari, pun umărul, îşi asumă obligaţia faţă de acestea şi respectul datorat unii altora, nu urmând cancanul politicianist, când cetăţenii acestei ţări vor gândi precum George Enescu: „Viaţa mea toată mi-am pus-o fără preget în serviciul artei, iar arta mea e pusă la dispoziţia lumii întregi. Lumea însă trebuie să cunoască ţara mea aşa cum e. Peste tot unde mă duc, eu nu uit că aceasta e prima mea datorie.”.
Tematica Universităţii de Vară de la Izvoru Muresului – organizată de Centrul European de Studii Harghita-Covasna, Fundatia Naţionala pentru Românii de Pretutindeni şi Despartamantul ASTRA -, ajunsă la ediţia a VII-a, coordonată de Eugen Popescu, dr. Costel Cristian Lazăr şi dr Ioan Lăcătuşu, este una generoasă – Romanii de Pretutindeni si Integrarea Europeana -, însă aduce în atenţie şi subiectul dureros al lipsei de drepturi a românilor minoritari din jurul graniţelor, a nerecunoaşterii lor ca minotitate deşi locuiesc pe aceste pământuri de secole şi sunt cetăţeni loiali ai statelor unde trăiesc.
Motto-ul sub care îşi desfăşoară activitatea cele două Centre ar putea fi o afirmaţie-aforism a genialului Poet jurnalist Mihai Eminescu: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.” La anversarea celor două decenii de activitate pusă în slujba adevărului istoric de către Centrului Eclesiastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan (CEDMNC), apelăm, spre a marca această sărbătoare, la urarea lirică a poetului George Coşbuc: „Trăiască-ne ţara şi neamul!” (Imnul studenţilor), vorbind de ţara comună în care dorim a convieţui paşnic cu toate etniile şi a o face mai prosperă.
Dr. Catinca AGACHE, Iaşi
