M.D.C – Silviu
Chiar şi necredincioşii, adică materialiştii, ateii, care nu cred în existenţa lui Dumnezeu, trebuie să recunoască faptul că în Biblie, şi în general în Cărţile Sfinte există multe adevăruri, care pot fi demonstrate şi din punct de vedere ştiinţific. Unul dintre acestea este „postul”.
Wikipedia ne dă următoarele definiţii, explicaţii, cu referire la această noţiune:
„ . . Postul reprezintă abţinerea de la mâncărurile şi băuturile de frupt pentru un anumit timp, în anumite cazuri însoţită sau înlocuită de abţinerea de la alte produse sau practici”.
Având un caracter ascetic, religios, postul poate îmbrăca diverse forme, în funcţie de motivaţii, însă principalele motive sunt cele religioase sau medicinale. Deci vom privi situaţia în primul rând sub aceste aspecte.
Din punct de vedere medicinal: „Postul este recomandat înaintea procedurilor chirurgicale sau a procedurilor ce implică anestezie. Datorită faptului că prezenţa mâncării în tubul digestiv poate duce la complicaţii, doctorii recomandă 8-12 ore de post”.
Din punct de vedere religios: „Postul se practică îndeosebi în perioadele de peste an numite astfel, precum şi în zilele de vineri. Potrivit diferitelor tradiţii creştine, miercurea (în Răsărit), sâmbăta (în Apus), chiar lunea (în mănăstiri) şi alte zile fixe din calendarul de peste an vor fi adăugate ca zile de post. Alte religii precum credinţa Bahá’i, budismul, hinduismul, islamul, iudaismul au tradiţii legate de post”. Şi aceasta pentru că până la urmă practicarea postului are şi un substrat ştiinţific, care se referă la „detoxifierea organismului”, am zice noi, şi a minţii.
Să trecem însă de la explicaţiile enciclopedice la o altă sursă de informare, un material foarte interesant apărut în publicaţia „Formula AS”, anul XXVI, nr.1209 (12), 24-31 martie 2016, pag. 27, întitulat „Despre post, cu Părintele Nicodim Măndiţa”, comentariu de pr. prof. Constantin Galeriu. La întrebarea „Cine, cui, unde şi când s-a statornicit postul?” se dă următorul răspuns: „La această întrebare, care pe mulţi îi pune în încurcătură din cauza necunoştinţei dreptei credinţe creştine, răspundem clar cu Dumnezeiasca Scriptură şi bogatele învăţături ale sfintei noastre Biserici. Postul a fost statornicit de Dumnezeu protopărinţilor noştri Adam şi Eva în Rai, când i-a aşezat şi binecuvântat să stăpânească, să lucreze şi să păzească grădina Raiului”. Numai că omul, fiinţă curioasă şi influenţabilă, ademenit de diavolul-şarpe, n-a ascultat de sfatul restrictiv, adică de respectare a postului, dat de Dumnezeu, când i-a zis: „Din toţi pomii grădinii poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi al răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca, cu moarte vei muri!. (Fac. 2.3-14)” Omul însă, dovedindu-se o fiinţă prea slabă, s-a lăsat amăgit de şarpele-diavol şi, încălcând porunca dumnezeiască, n-a mai respectat postul şi a gustat din pomul interzis. Apoi ştim cu toţii ce s-a întâmplat cu bieţii Adam şi Eva, căci, alungaţi din Rai ca nişte răufăcători, s-au aciuit pe pământ, s-au înmulţit şi s-au dedat la rele, cu efecte nebănuite: „Această călcare a postului lor a fost şi este izvorul tuturor tulburărilor, suferinţelor, primejduirilor, nenorocirilor şi morţii, care au intrat în lume (Fac. 2; 3) şi multe, multe le vedem şi noi cu ochii noştri în lumea vremurilor noastre”.
În continuare sunt aduse ca argumente o serie de explicaţii şi citate religioase pe care nu le vom reproduce aici, dar ne interesează totuşi viziunea Părintelui Nicodim Măndiţa şi a autorului privitoare la scopul posturilor, cuprinsă în finalul articolului: „Posturile sunt sfinţite de Biserică pentru curăţirea noastră de păcate. Posturile înfrânează poftele rele, împuţinează şi nimicesc materiile netrebnice din corpul omenesc, scăpându-l de diferite boli trupeşti şi sufleteşti. Postul adevărat înalţă mintea noastră la privirea bunurilor spirituale suprafireşti şi înaripează sufletul, împuternicindu-l a-şi lua zborul pe treptele cerurilor la Dumnezeu, izvorul tuturor statornicelor bunătăţi”.
Aşadar, trecând peste limbajul uşor arhaic şi exaltarea duhovnicească, de altfel fireşti, ajungem şi noi la concluzia că postul înseamnă nu doar o perioadă de abţinere de la lăcomiile lumii, ci şi o călire a voinţei şi o primenire a organismului, din punct de vedere fizic şi spiritual, un răgaz de meditaţie şi de împăcare cu sine şi cu lumea. Păcatul e că oamenii de azi nu au timp nici de post şi nici de meditaţie, ba chiar şi mulţi dintre cei care respectă posturile, când scapă de ele, uită repede şi revin la vechile obiceiuri proaste şi la goana după tot mai mult din ce le oferă lumea pământeană. Cinste celor care nu merg pe această cale!
Şi pentru că mai puţini oameni cunosc de câte feluri sunt posturile, cu voia autorului articolului amintit, vom reproduce în citat lista cu acestea:
„Primul post e postul aspru sau negru, adică atunci când postitorii nu mănâncă şi nu beau nimic în ziua sau timpul când postesc.
Postul mijlociu e postul acela care reduce mâncarea la o singură dată pe zi (ora 15), când se mănâncă numai puţină pâine şi apă.
Postul de mâna a treia e acela când creştinii mănâncă mâncare fiartă o dată pe zi, cu cumpătare.
Postul de mâna a patra e acela când creştinii mănâncă mâncăruri (de post) fierte, de două ori sau de trei ori pe zi.
Post îngăduitor se numeşte postul acela când creştinii mănâncă mâncăruri îndulcite cu untdelemn ori cu peşte şi beau puţin vin.
Posturi generale sunt cele patru posturi din cursul anului, ajunurile şi cele trei zile ale săptămânii (luni, miercuri, vineri).
Posturi locale sunt posturile care se fac de pioşii unei localităţi pentru izbăvirea de oarecare primejdii sau nefericiri ce-i ameninţă sau îi bântuie.
Posturile particulare sunt posturile care se ţin de pioşi aparte, pentru: pietate, făgăduinţă, canon ori alte trebuinţe folositoare”.
Iată, aşadar, întreaga gamă a posturilor, puţin surprinzătoare pentru creştinul obişnuit, dar indiferent de cel practicat cu toată conştiinţa, el are latura lui benefică.
Se înţelege că aici nu vorbim despre postul celor care fac greva foamei ori de cei la regim, şi nici de cei care practică postul „de nevoie”, adică pur şi simplu nu au ce mânca, însă aici deja intrăm în altă zonă, unde îi întâlnim pe cei îmbuibaţi cu de toate şi pe cei înfometaţi din diverse pricini. Sperăm doar ca Dumnezeu să-i vegheze pe toţi şi le dea pe măsură, la timpul potrivit.
Cumpătare înseamnă „măsură, moderaţie, abţinere de la abuzuri (alimentare)”. Înrudită oarecum cu postul, cumpătarea reprezintă o atitudine care ţine mai mult de moralitate. Postul implică şi cumpătarea, dar aceasta nu se referă doar la alimente. În mod normal, cumpătarea ca evitare a excesului ar trebui să existe ca „unitate de măsură” în toate sferele vieţii sociale şi politice. Ceea ce se întâmplă azi în societatea noastră nu are nimic de a face cu cumpătarea. Întrebaţi-i pe toţi profitorii şi parveniţii „noii ordini” dacă se abţin de la abuzuri, întrebaţi-i pe toţi îmbogăţiţii postrevoluţie, pe toţi cei care au condus sau conduc această ţară dacă nu fac „abuz de funcţii”, „abuz de putere”, dacă trăiesc în cumpătare, deci dacă păstrează măsura sau dacă judecă ori împart cu măsură, şi veţi găsi răspunsul, pentru că el se reflectă ca-nt-o oglindă în existenţa noastră.
Acum, în apropierea sfintei sărbători a Paştelui, e bine să ne aplecăm puţin şi asupra acestor gânduri, asupra propriei noastre conştiinţe, să păstrăm moderaţia şi să respectăm vechile învăţături străbune pentru a ne primeni sufletul şi mintea, poate aşa vom deveni mai buni, mai înţelegători, mai răbdători cu cei de lângă noi şi mai iubitori de semeni şi de Dumnezeu.
Mihai Trifoi
