În preajma omagierii a 98 de ani de la unirea Basarabiei cu țara-mamă, ne bucurăm că avem prilejul de a prezenta volumul „Români – moldoveni – europeni. Dileme și identității” editat de ASTRA, Despărțământul „Mihail Kogălnicesanu” din Iași, coordonator Ioan Răducea, Editura StudIS, Iași, 2015.
„Nota introductivă . . ” menționează faptul că volumul grupează, în cele 226 pagini, format A4, o parte din cele 30 de comunicări prezentate la cea de-a XVIII-a ediție a Simpozioanelor Internaționale ASTRA, găzduită, în perioada 4-8 noiembrie 2015, succesiv, de spații universitare din Iași, Bălți și Chișinău. Ediția din 2015 a avut tema „Români – moldoveni – europeni. Dileme și identității”. După cum se știe, fiecare ediție a pornit de la o altă temă și, după cum declară prof. Areta Moșu, preşedinta Despărţământului ieşean, în prefața intitulată „Resursele solidarității naționale”, a avut participanți astriști şi nu numai din România „din Basarabia, Ucraina, Serbia sau Bulgaria”.
Comunicarea care deschide volumul este „Basarabia – o problemă deschisă”, semnată de academicianul Alexandru Zub, urmată de comunicările din prima parte, „Istorie și civilizație”, ce se constituie în adevărate studii semnate de personalități în domeniu, de pe ambele maluri ale Prutului: Ion Agrigoroaiei, Ion Chirtoagă, Dinu Balan, Maria Danilov, Victor Durnea, Elena Negru și Gheorghe Negru. Ne este extrem de greu să ne oprim doar asupra unor articole sau doar asupra unor fragmente din studiile volumului prezentat. Toate sunt edificatoare în problemele abordate, dar spațiul restrâns al unui articol de ziar nu ne permite o prezentare amplă.
„România și Europa. Certitudini și identitate națională” este comunicarea în care autorul, prof.univ.dr. Ion Agrigoroaiei, se oprește asupra perioadei 1916-1918, iar noi evidențiem fragmentul referitor la Teofil Ioncu ce a participat la Congresul popoarelor din Rusia (Kiev, 8-14 septembrie 1917), salutând Congresul din partea Partidului Național Moldovenesc, precizând: „Mulți ați auzit de moldoveni, dar puțini cred că știți că națiunea moldovenească nu există. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu național, iar dacă noi numim moldovenești cuvintele și organizațiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul român sună prea aspru la urechile vrăjmașilor noștri, de care avem foarte mulți, ca și dumneavoastră; și el servește de a ne acuza pe noi de separatiști.” Același distins autor menționează cuvintele lui N. Iorga din „Neamul românesc”, 21 noiembrie 1918, referindu-se la anul 1918, care prin constituirea statului național unitar reprezintă: „cea mai mare faptă din toată viața neamului nostru. Pentru unii e un vis nebun care se îndeplinește. Pentru noi e o necesitate istorică ajunsă la recunoaștere și o suferință mângâiată, o muncă ce-și găsește răsplata. Și, astfel, avem dreptul de a crede acest fapt definitiv și etern.”
Ion Chirtoagă se referă cu date pertinente la istoricul denumirilor „Basarabia” și „Basarab”, Dinu Balan are în vedere dilemele „români sau moldoveni”, cu referire la „Identitatea de generație și dileme identitare în anii luptei pentru unire: 1856-1859”. Maria Danilov înfățișează „Identitatea românească reflectată în opera basarabeanului Gheorghe Gore (1837-1909)”, iar Victor Durnea prezintă „Teme, motive, idei directoare în publicistica lui C. Stere din prima perioadă a ziarului „Lumina” (septembrie 1917-martie 1918)”.
Deosebit de interesantă, prin exemplificarea cu fragmente din discursurile politice ale perioadei comuniste, este comunicarea semnată Elena Negru și Gheorghe Negru, intitulată: „Amplificarea presiunilor diplomatice ale URSS asupra RSR în vederea recunoașterii de către aceasta a limbii și națiunii „moldovenești” (1976-1981).” Sunt 33 de pagini pe care, citindu-le, nu se poate să nu-ți rememorezi o parte din viața trăită în comunism (am în vedere persoane de o vârstă mai înaintată). Astfel „în 1976 conducerea sovietică, în frunte cu secretarul general, L. Brejnev, a declanşat o întreagă ofensivă pentru a determina conducerea din RSR ca să nu mai permită autorilor români să scrie despre anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, despre unirea Basarabiei cu România în 1918 sau, cu atât mai mult, despre „anexarea” Basarabiei şi a Bucovinei de Nord de către URSS în 1940, calificate drept „antiruse”, „antimoldoveneşti” şi „antisovietice”, expresie ale revedincărilor teritoriale ale RSR faţă de RSR.”
Multele documente din Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti şi din alte arhive de curând cercetate precizează discuţiile ce au avut loc între şefii celor două state şi reprezentanţi ai acestora. Autorii comunicării menţionate concluzionează că „Liderii URSS sugerau politicienilor şi istoricilor din RSR, ca în numele consolidării prieteniei şi frăţiei dintre cele două ţări socialiste, să abandoneze abordarea cronologic-istorică a evenimentelor şi să rescrie istoria ţării lor luând ca bază realităţile politice postbelice”. Aceasta, în opinia lor, însemna emiterea unor pretenţii teritoriale.
Ultima pagină a comunicării la care facem referire expune clar concluzia că „Guvernanţii din RSR au recunoscut oficial că nu au pretenţii teritoriale faţă de URSS, dar au refuzat categoric să accepte mistificările Imperiului Rus şi sovietic privind istoria, cultura şi identitatea populaţiei româneşti din Basarabia (limba şi naţiunea „moldovenească”, alta decât cea românească). Ei făceau distincţie între „chestiunea teritorială”, „respectarea frontierelor” şi „istorie”. (…) Pe de altă parte, recunoaşterea şi respectarea de către RSR a frontierei cu URSS nu însemnau, implicit, ebandonarea „adevărului istoric.”
Partea a doua a volumului, „Spiritualitate naţională”, redă comunicările cercetătorilor Ana Hulubaş, Andrei Prohin, Nicolae Leahu, Natalia Ivasîşen şi Vadim Bacinschi. Ultimul enumerat, Vadim Bacinschi are în vedere realitatea amară a românilor moldoveni din Basarabia istorică, din regiunea Odesa, Ucraina, „lipsiţi de şansa de a ajunge europeni.”
Volumul editat de ASTRA ieşeană se încheie cu o cronică a Simpozionului Internaţional „Români – moldoveni – europeni. Dileme şi identităţi”, desfăşurat la Iaşi, Bălţi şi Chişinău, în luna noiembrie a anului trecut. Cronică fotografică din ultimele pagini sporeşte valoarea documentară. Un volum bogat în informaţii, valoros prin contribuţiile unor distinşi cercetători care îşi pun tot sufletul în studierea şi descoperirea adevărului. Cinste astriştilor ieşeni şi tuturor celor care au contribuit la tipărirea acestui volum.
Luminiţa CORNEA
