Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului „Mesagerul de Covasna”, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, din anii 1956-1989.
Pe baza unei ample documentări, lucrarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1968. Un moment deosebit pentru toţi locuitorii oraşului şi ai zonei l-a constituit reorganizarea administrativ teritorială din anul 1968, când Sf. Gheorghe a devenit capitala judeţului Covasna. Dezvoltarea urbanistică, economică, socială şi culturală a condus la creşterea populaţiei totale a oraşului de la 20768 locuitori în 1966, la 67220 în 1992, şi a populaţiei româneşti, în aceeaşi perioadă, de la 2560 la 16049 de suflete. Creşterea cantitativă a românilor a fost însoţită de concludente aspecte calitative. Pentru prima dată în istoria medievală, modernă şi contemporană a acestor locuri, românii au avut o autentică elită intelectuală formată din specialişti de marcă în majoritatea domeniilor de activitate: învăţământ, cultură, economie, sănătate, justiţie, administraţie. Din păcate un însemnat număr dintre aceştia, în condiţiile istorice cunoscute de după decembrie 1989, au părăsit zona (o parte din proprie iniţiativă şi cea mai mare parte datorită climatului intolerant şi antiromânesc existent în primăvara anului 1990). Şi încă o precizare: sporirea numărului de români, în oraşul Sf. Gheorghe, nu s-a făcut prin „românizarea” maghiarilor, prin schimbarea prin violenţă a etniei sau confesiunii acestora, aşa cum s-a întâmplat în atâtea ţări din jurul României, ci numai datorită sporului migratoriu. Pe cât de surprinzătoare, pe atât de falsă este afirmaţia din unele studii maghiare potrivit căreia românii care au venit în zonă au primit sume de bani şi au fost favorizaţi la primirea locuinţelor (după cum se ştie s-au acordat sporuri pentru transfer în interesul serviciului şi au fost acordate locuinţe, tuturor celor care aveau dreptul potrivit legislaţiei de atunci, şi nu pe criterii etnice). (Ioan Lăcătuşu, Noi cercetări privind istoria românilor din Sfântu Gheorghe, în Cuvântul Nou, anul XII, nr. 3080, 15 mai 2001)
După 1968. După reorganizarea administrativă şi înfiinţarea judeţului Covasna, a fost construit cinematograful „Arta”, cu 500 de locuri, iar cinematograful „Lux” a fost modernizat. (Judeţele patriei. Covasna. Monografie, Editura Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980, p. 195)
1968-1989. În Sf.Gheorghe au funcţionat următoarele unităţi de cult: Protopopiatul ortodox Sf. Gheorghe cu parohia ortodoxă Sf. Gheorghe; Protopopiatul reformat Şepsi- Sf. Gheorghe, cu parohiile: Sf. Gheorghe, Simeria, Chilieni şi Coşeni; Parohia romano-catolică Sf. Gheorghe; Protopopiatul Unitarian Sf. Gheorghe cu parohia unitariană Sf. Gheorghe; Parohia evanghelică Sf. Gheorghe; Comunitatea adventistă Sf. Gheorghe. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1968–1989. Se înfiinţează Inspectoratul Judeţean Covasna al Ministerului de Interne, instituţie care avea în subordine, în Sf. Gheorghe: Inspectoratul Judeţean de Securitate al jud. Covasna, Inspectoratul Judeţean de Miliţie al jud. Covasna; Inspectoratul Judeţean de Pază Contra Incendiilor Covasna, Miliţia oraşului Sf. Gheorghe şi Filiala Arhivelor Statului Covasna (înfiinţată la data de 15 iunie 1953). (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1968-1989. În judeţul Covasna au funcţionat următoarele instituţii aflate în subordinea Ministerului Finanţelor şi a Consiliului judeţean Covasna: Administraţia Financiară, Corpul Unic de Control Financiar Intern al jud. Covasna, Direcţia jud. CEC Covasna. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1968-1989. Pentru românii din Sf. Gheorghe şi județul Covasna, desfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare a însemnat încetarea unei stări de lucruri nefireşti şi intrarea într-o anumită stare de normalitate (nu în ceea ce priveşte regimul politic, ci mai ales din perspectiva statului „paternalist” care le asigura o oarecare protecţie identitară). Deşi zona a cunoscut, între 1968-1989, o dezvoltare economică, socială şi urbanistică apreciabilă, liderii maghiari se raportează negativ la aceşti ani. În media maghiară este întreţinută prejudecata după care în perioada „industrializării socialiste” pentru atragerea românilor în zonă, au fost acordate acestora „prime” şi locuinţe preferenţiale, pe criterii etnice. Adevărul este că în perioada amintită se acordau prime pentru transfer în interesul serviciului şi prioritate la obţinerea locuinţelor, pentru specialişti, intelectuali, ş.a., indiferent de etnia căreia îi aparţineau. Aceste avantaje erau acordate pe criterii profesionale şi nu etnice.
Din punct demografic, menţionăm câteva momente mai puţin cunoscute. Este vorba de faptul că, după instaurarea regimului comunist, în mai multe localităţi din judeţul Covasna, inclusiv în Sf. Gheorghe, au fost deportate câteva sute de familii de foşti moşieri şi alţi proprietari (culaci) din diverse zone ale ţării. Pentru majoritatea deportaţilor, acest „Bărăgan” din estul Transilvaniei, la început a fost la fel de neprimitor. Cu timpul, oamenii şi-au găsit sursele de supravieţuire, beneficiind de solidaritatea comunităţilor locale. În acelaşi timp, un număr de locuitori maghiari din zonă, din rândul celor înstăriţi, au fost deportaţi în alte localităţi din ţară. (Ioan Lăcătuşu, Adevărul despre teoriile referitoare la aşa-zisa „românizare” a „Ţinutului secuiesc”(I), în Condeiul ardelean, nr. 40(5), din 31 august – 6 septembrie 2007 şi Condeiul ardelean nr 43 (8), din 21-27 septembrie 2007)
1968–1989. Oraşul a cunoscut o dezvoltare deosebită după reorganizarea administrativ- teritorială din 1968, când a devenit reşedinţa judeţului Covasna, iar din anul 1982 a fost ridicat la rangul de municipiu. În proiectarea şi dezvoltarea urbanistică a municipiului, o contribuţie importantă şi-au adus mai mulţi arhitecţi şi ingineri proiectanţi, printre care se numără: Drunek Zoltan, Constantin Busnel, Oliver Emil Riti, Bodor Martin, Eva Richter, Nylos Jozsef, Viviane Gheorghiu, Virgil şi Stela Florea, Paul Chiriacescu, Mihai Covaciu, Nemeth Csaba, Haromi Jozsef, Tiberiu Soos, Ioan Ursache, Titus Chirilă, Ioan Dumitrescu, Olosz Gergely, Kopacz Istvan ş.a. (Românii din Covasna şi Harghita)
1968–1989. Grupul Judeţean de Pompieri Covasna a fost condus de următorii comandanţi: col. Ioan Trif (1968–1976), col. Ilie Rada (1976–1982), col. Mihai Ardelean (1982–1990). (Românii din Covasna şi Harghita)
1968-1989. Inspectoratul Judeţean de Protecţie Civilă a fost condus de: col. Gheorghe Bunaciu (1968-1979), col. Mihai Ursu (1979-1982). (Românii din Covasna şi Harghita)
1968 -1989. Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne Covasna a avut următorii comandanţi: col. Izsak Rudolf (1968-1974), col. Ioan Hancheş (1974-1984), col. Mircea Dupac (1984-1989), iar Inspectoratul Judeţean de Poliţie a fost condus de: col. Izsak Rudolf (1968-1974), col. Harmati Adalbert (1974 -1984), col. Gavril Ardelean (1984-1991). (Românii din Covasna şi Harghita)
1968 -1989. Tribunalul Judeţean Covasna a fost condus de magistraţii: Şandor Toader (1968-1971), Vasile Mureşan (preşedinte, 1972-1990). (Românii din Covasna şi Harghita)
1968 – 1990. Procuratura Judeţului Covasna şi apoi Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţean Covasna, în perioada 1968- 1990, a avut următorii conducători: Neaguly Ioan (1968-1985), Radu Octavian Tomuş (1985-1990– între anii 1974-1985 şi 1990-1995, a fost procuror şef adjuct). (Românii din Covasna şi Harghita)
1969 ianuarie 1. Se înfiinţează Cooperativa de Producţie Meşteşugărească „Prestarea”. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1969 martie 1. Se înfiinţează Întreprinderea de Industrializare a Laptelui. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1969 aprilie 1. Se înfiinţează O.I.F. (Oficiul de Îmbunătăţiri Funciare). (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1969 august 25. Soldatul Vasile Popic, din Compania de Pompieri Sf.Gheorghe a căzut la datorie într-un incendiu de la moara din Sântionlunca, unde a fost dezvelită o placă comemorativă. (Angv. nr.10/2006, p.230)
1969 octombrie 1. Se înfiinţează Intreprinderea de Industrie Locală „Spicul”. Între anii 1961-1969, cu aceeaşi denumire, a funcţionat Întreprinderea de Panificaţie. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1969. Întreprinderea Agricolă de Stat Câmpul Frumos avea o suprafaţă totală de 3519 ha și un efectiv de animale de 3584 capete taurine. (Judeţul Covasna, 1969)
1969 noiembrie 16. Are loc şedinţa festivă şi sesiunea de comunicări ştiinţifice dedicate sărbătoririi a 90 de ani de la înfiinţarea Muzeului din Sf. Gheorghe. Au participat importante personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale româneşti, printre care: academicienii Andrei Oţetea, Emil Condurachi şi Ioan Nistor, profesorii universitari şi cercetătorii Demeny Lajos, M. Popescu Dâmboviţa, Corneliu Irimie, Varga Nandor- pictor din Budapesta ş.a. Prin Decretul nr. 782 din 14 noiembrie 1969 al Consiliului de Stat al R.S.R s-au coferit ordine şi medalii „Meritul Cultural” următorilor lucrători şi colaboratori ai muzeului: Szekely Zoltan, Konsza Samu, Kovacs Sandor, Mattis Teutsch Janos Waldemar, Foris Pal şi Haszmann Pal. Patrimoniul muzeului era format din 110 833 piese, din care: arheologia 36 518, ştiinţele naturii 31 180, etnografia 7 706, secţia de artă 664 şi biblioteca 34 765 volume. (Szekly Zoltan, Cuvântare, Aluta nr. 3/1970, 5-6 şi 25)
1969. Sub egida Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Artă Covasna şi a Filialei Uniunii Socităţilor de Ştiinţe Medicale a Judeţului Covasna, la Sf. Gheorghe a părut lucrarea „Efectele terapeutice ale staţiunilor balneo-climaterice din judeţul Covasna, prin grija unui comitet de redacţie format din: dr. Benedek Geza, dr. Darko Zsigmond şi dr. Oprea Petru. (Biblioteca CEDMNC)
1969 decembrie 27. Se dă în funcţiune sediul Consiliului Judeţean al Sindicatelor. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1969. Apare publicaţia ştiinţifică „Aluta”, anuarul Muzeului Sf. Gheorghe. Colegiul de redacţie este format din: Syekely Zoltan, redactor-responsabil, Arvay Joysef, Salamon Sandor, Silvester Lajos – membri. În revistă sunt publicate 17 studii şi articole de arheologie, istorie, etnografie, ştiinţele naturii, redactate în limbile română şi maghiară. (Aluta nr. 1/1969)
1969. „ În oraşul natal a lui Gyarfaş Jeno şi al mai multori artişti plastici contemporani îşi desfăşoară activitatea mai mulţi pictori, graficieni şi sculptori, apreciaţi în întreaga ţară”. (Judeţul Covasna, 1969)
1969. Se dă în funcţiune Cinematograful „Arta” – cu o capacitate de 500 locuri. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1969. Apare Izvorul, revistă şcolară editată de Şcoala Profesională textilă, Sf. Gheorghe. (Românii din Covasna şi Harghita)
1969. Apare Aurora, revistă şcolară editată de Liceul nr. 2 din Sf. Gheorghe. (Românii din Covasna şi Harghita)
1969. Apare monografia Judeţul Covasna editată de Secţia de Propagandă a Comitetului Judeţean Covasna al PCR. (Biblioteca CEDMNC)
1969. Apare lucrarea Monografia Liceului nr. 1 din Sfântu Gheorghe.1859-1969. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1969. Apare lucrarea bilingvă (româno-maghiară) Monumente arhitectonice ale oraşului Sfântu Gheorghe, de Szekely Zoltan şi Varga Nador Lajos. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1969. Caracteristici socio-demografici: Populaţia 22.354 locuitori, născuţi 638, decedaţi 207, căsătorii 253, divorţuri 18, sosiţi 872, plecaţi 344. Personal muncitor 11872, din care muncitori 8652, în industrie 5439. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1969. Caracteristici economico-sociale: 1. Industrie: Investiţii 102,8 mil. lei, 53,8 mil. C+M, s-au construit 662 apartamente şi 40 case noi. 2. Agricultură: Producţia agricolă: cereale 1859 to., cartofi 3143 to., bovine 4891 cap., porcine 2356 cap., ovine 5671 cap. 3. Existau 1059 gospodării. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1969 – 1989. Potrivit consemnărilor din Registrul istoric a Grupului de Pompieri „Mihai Viteazul” al judeţului Covasna, între anii 1969-1989, în judeţul Covasna, pompierii militari au participat la stingerea unui număr de 21 de incendii mari. Odată cu încetarea serviciului militar obligatoriu, din decembrie 2006, a sporit numărul angajaţilor pe bază de contract, conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Mihai Viteazul” al judeţului Covasna, direcţionând actul managerial pentru îndeplinirea noilor obiective şi misiuni ce revin în prezent instituţiei din actele normative ce reglementează activitatea pompierilor.(Ioan Lăcătuşu, Din istoria pompierilor covăsneni, în Tradiţie şi educaţie, Editura Service Pompieri, Bucureşti, 2007, p. 45-64)
1970 iunie 22. Pentru curajul, bărbăţia şi abnegaţia de care au dat dovadă pentru lichidarea efectelor negative ale inundaţiilor de către cadrele şi militarii în termen, în data de 22 iunie 1970, prin Ordinul 1021/ 17 iunie 1970, s-a acordat diploma de „Subunitate de frunte” companiei de pompieri din Sf. Gheorghe. Pentru rezultatele obţinute în activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor, Grupul de Pompieri al jud. Covasna a primit titlul de „Unitate de frunte”, în anii 1977 şi 1978. (Ioan Lăcătuşu, Din istoria pompierilor covăsneni, în Tradiţie şi educaţie, Editura Service Pompieri, Bucureşti, 2007, p. 45-64)
1970. Intră în funcţiune Centrala telefonică automată Sfântu Gheorghe cu 1000 linii. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1970. Se înfiinţează Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1970. Se inaugurează Şcoala Generală nr.2 cu 8 săli de clasă în cartierul Simeria (azi, Şcoala „Varadi Jozsef” ). (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1970. Se dă în folosinţă Complexul comercial Simeria. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1970. Se racordează în circuitul comercial „Staţia Peco” de pe strada Braşovului (azi, str. David Păiş). (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1970. Se modernizează drumul dintre Sfântu Gheorghe şi staţiunea Şugaş-Băi. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1970. Se înfiinţează Întreprinderea Viei şi Vinului Sf. Gheorghe. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1970. S-a construit podul care leagă centrul civic cu cartierul Simeria Nouă. (Torok Arpad, Ghid al municipiului Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2009, p.88)
1970. Se înfiinţează Oficiul Judeţean de Turism. (ANC, Registrul de evidenţă a organizaţiilor socialiste)
1970. Apare Anuarul statistic al judeţului Covasna editat de Direcţia Judeţeană de Statistică Covasna. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18)
1970. Cariera Botos, din Bixad a fost înfiinţată doar în anii ’70, a fost administrată de Societatea de Industrie şi Minerit Sfântu Gheorghe şi a avut sediul la Sfântu Gheorghe. (Monografia istorică a comunei Micfalau, mms, p. 25)
1970. Caracteristici socio-demografice: Populaţia 24.313 locuitori, născuţi 607, decedaţi 189, căsătorii 243, divorţuri 14, sosiţi 1138, plecaţi 309. Personal muncitor 13.665, din care muncitori 10.091, în industrie 5.930. (Arhiva CDMNC, Colecţia Documente. Localităţi, Dos. 16-18) (va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
