Volumul „Surâsul dintr-o lacrimă” al poetei Mihaela Aionesei, din Târgu Secuiesc, lansat săptămâna trecută în cadrul evenimentului organizat de Asociația Cenaclului literar Buna Vestire și Cercul Militar din Miercurea Ciuc, cu ocazia Sărbătorii de Dragobete, alături de recitalul susținut de actrița Teatrului „Andrei Mureșanu”, Camelia Paraschiv- Katai și violonista Hanna Hoos, au ajuns direct la sufletul celor prezenți.
Amfitrionul evenimentului cultural, nimeni altul decât bunul nostru prieten Gigi Filip, purtător de cuvânt la IPJ Harghita, a vorbit publicului prezent despre tradiții legate de sărbătoarea Dragobetelui: „să mergem la cules de ghiocei, viorele, tămâioasă și năpraznic. Ca să fie drăgostoase femeile trebuie să atingă un bărbat străin. Bărbatul care va supăra o femeie în această zi va avea parte numai de ghinioane, n-ai voie să plângi, lacrimile care curg aduc necazuri, până la Dragobetele viitor. E musai ca soții să se sărute de Dragobete. (…) tinerele necăsătorite să adune zăpada rămasă, i se zice zăpada zânelor pentru că s-a născut din surâsul lor și s-o folosească la descântece de iubire și pentru a-și spăla fața să fie frumoase ca ele. Logodnele încheiate în această zi sunt trainice. Dacă vrei să afli cum va fi relația ta trebuie să iei două nuci pe care le numești cu numele voastre și le pui pe foc, dacă nu vor pocni înseamnă că iubirea voastră va fi frumoasă și armonioasă, dacă pocnesc, crapă, veți avea parte numai de ceartă, de luptă, de orgolii. Numai celor ce cred li se împlinește! Dragobele este jumătate om, jumătate înger, el este zeul iubirii.”
Iar pentru că ne aflam într-o zi în care era sărbătorită iubirea, ne-am bucurat de un moment muzical delicat oferit de Codruța Maftei, care a interpretat excepțional două melodii de dragoste: „De-ai fi tu salcie la mal” (compusă de Horia Moculescu pe versuri de Puiu Maximilian, lansat în interpretarea . . Mihaelei Mihai, în anul 1970) și „ De-ar fi să vii” a regretatei Mihaela Runceanu.
…„am un loc gol aici la poalele sufletului meu…”
În debutul lansării volumului „Surâsul dintr-o lacrimă” , Gigi Filip a recitat poemul „mâini împrăștiate” ce reprezintă o frântură din sufletul Mihaelei Aionesei :
„..nu vrei să vii înapoi? nu vrei, te rog, să vii? măcar câțiva pași. uite
am un loc gol aici la poalele sufletului meu pe care trebuie să-l ocup
cu o planetă sau ceva: o tornadă, un fluviu, sau chiar cu un
cutremur, numai să mai simt o rotunjime pe undeva…
nu vrei să fii planeta mea? în fiecare dimineață aș zâmbi și ți-aș
planta o floare, duminica aș plămădi din petalele lor, păsări vii,
albe, roșii, viorii. viața ar fi atât de colorată, încât niciodată nu am
vedea abătându-se vreun vultur sau nor…”
„…și dacă rămânea la acest titlu „Surâsul dintr-o lacrimă”, era deja o poezie gata făcută”
În discursul său, președintele Cenaclului Literar „Buna vestire”, poetul Ionel Simota a menționat, printre altele: „Mihaela Aionesei este o prietenă de-a noastră, a „Cenaclului Buna vestire”, este pentru a treia oară aici, pentru a doua oară cu o lansare de carte. Ea ne-a mai adus „Insomniile bufniței”, o carte foarte frumoasă și aceea, primită foarte frumos de către critica literară, contemporană din România, o carte care chiar dacă se numea „Insomniile bufniței”, aș spune eu, ne trezea de-a dreptul și ne transpunea pe un tărâm minunat al frumosului, al cuvântului, al poeziei”.
Vorbind despre „Surâsul dintr-o lacrimă”, Ionel Simota a amintit despre lansarea care a avut loc la Covasna în data de 15 ianuarie a.c., de Ziua Culturii Române, amintind că : „și dacă rămânea la acest titlu „Surâsul dintr-o lacrimă” era deja o poezie gata făcută. Deci, a început cu un titlu care nu putea fi mai frumos decât un poem în sine. Apoi trebuie să vă spun despre Mihaela Aionesei că este un autor care își are deja propriul zbor, este un autor destul de vizibil în planul creațiilor contemporane, al autorilor contemporani, este ușor să ghicești care este poemul Mihaelei Aionesei, pentru că are un stil al ei, are un drum al ei în ceea ce privește literatura. Face acest demers de a scrie cu mare bucurie, cu mare dăruire, cu o mare deschidere față de public. Este binecunoscută în diverse locuri din România, a avut tot felul de lansări, este cuprinsă în foarte multe antologii de poezie, (…) este o autoare cu care cel puțin zona aceasta Harghita- Covasna se poate mândri pentru că de Mihaela Aionesei se va auzi mereu, cred eu, iar în raftul ăsta frumos al literaturii, locul, spațiul va fi din ce în ce mai consistent, mai vizibil, pentru că ea nu se oprește la această carte. Ea scrie mereu, ea ne va dărui mereu bijuteriile de suflet pe care reușește să le creeze cu aceeași bunătate cu care o face și astăzi.”
Înainte de a-și încheia pledoaria în favoarea volumului lansat, Ionel Simota a citit poemul „de-ale sufletului”, și a invitat publicul în 25 martie, de „Buna vestire”, zi în care este sărbătorit atât Cenaclul, cât și Ziua Poliției, ocazie cu care vor avea loc și alte lansări de carte despre care a preferat să nu vorbească.
„Lăsați copacii să crească în bătăile inimii voastre”
„Piesa care se joacă este o dramă…”
Invitată să vorbească despre volumul lansat, poeta Georgeta Mănilă a spus :„Avem o nouă carte, un nou spectacol. Piesa care se joacă este o dramă, iar titlul sugestiv, este o mască, un ochi care râde și unul care plânge. Așa pot fi citite poeziile: cu o lacrimă în colțul ochilor, cu un nod în gât sau cu un surâs pe buze. Cartea „Surâsul dintr-o lacrimă” a Mihaelei Aionesei este plină de lacrimi ce se sparg de tâmplă pentru că așa cum știe și ea, „Dumnezeu dă și nu întreabă câte în cârcă poți să duci”. Când se simte săracă în fața colii de hârtie, își stoarce și ultima picătură de viață. (…) Poeziile sunt despre lacrimi și păsări, fluturi și toamne, despre singurătăți și tăceri, despre fricile albe, despre oameni și vremuri, și mai ales despre mamă…Mama este început și sfârșit- de când ea nu o mai așteaptă în poarta vremii, liniște de cer îi e rana. „Câți munți aș colinda, câte zăpezi aș topi să mai pot da de ea, încărunțita mamă”.
Dumnezeu i-a lăsat o zbatere, a învățat că „dar din dar se face dor și rai de mamă când n-o ai”, dar tot El i-a dăruit un pui de ciută din care „se va naște femeia cu zorii pe frunte”, i-a lăsat linia de plutire „sunt mai puternică decât puful de păpădie pe care-l porți tu la pălărie”. Poeziile copilăriei se pierd în arbori bătrâni, „te pierzi în lume și ți se curmă zborul”, aripile vor fi înlocuite de pietre „ din ce în ce mai multe, din ce în ce mai grele”, iar „inima e o țestoasă a cărei carapace a devenit neîncăpătoare, sorbi licoarea fructelor amare și uiți drumul până la zâmbet, „umbrele umblă cu un poet peticit în dreptul inimii” (…) să fiu altceva decât umbră mi-am dorit, atât.”
„Lăsați copacii să crească în bătăile inimii voastre”
Nelipsită de la evenimentele culturale ce au loc la Miercurea Ciuc, prof. dr. Luminița Cornea a ținut să adreseze felicitări organizatorilor . „Să știți că Cenaclul „Buna Vestire” are deja un prestigiu, nu este cunoscut doar în Harghita, Covasna și Brașov, am auzit vorbindu-se în multe cercuri, deci felicit atât președintele Cenaclului pentru acest prestigiu câștigat cât și pe membrii lui.
Despre volumul „Surâsul dintr-o lacrimă” a început cu un motto: „lăsați copacii să crească în bătăile inimii voastre” , două versuri care trezesc încredere și speranță. Lăsați copacii, lăsați florile să crească în bătăile inimii voastre. Titlul este deja un poem în sine cum spunea și poetul Ionel Simota, aceste cuvinte sugerează și durere și bucurie, poate să fie lacrimi de durere, lacrimi de bucurie, (…) „o lacrimă uriașă se sparge de tâmplă” , spargerea nu produce zgomot, este ca „o lacrimă de pasăre ”(…) Poezia Mihaelei Aionesei, ne conferă chiar dacă titlul este „Surâsul dintr-o lacrimă” și multe poezii au în titlu acest cuvânt, lacrima, poezia ne oferă încredere, eu așa am simțit. Poezia ei ne conduce pe un drum spiritual, un drum deosebit, un drum presărat de iubire, o poezie metaforizată care ne înalță sufletul conducându-l pe o cărare a sa, ne oferă pacea de care sufletul are nevoie (…) este glasul care oferă mângăiere inimii noastre. Prin poezia ei putem răbda uneori săgetările neputințelor noastre știind că vindecarea stă în rugăciuni „azil cerând rănilor mute”.
Având mereu „cuvinte potrivite” pentru orice fel de eveniment, Gigi Filip a conchis: „Autoarea – un fel de constrast, de paradox; o făptură care se vede că e o ființă firavă, plăpândă, sau așa pare că e, însă poezia ei este viguroasă. Din poeziile ei rezultă că nu a fost ocolită de încercări, chiar de momente mai puțin frumoase în viață, și cu niște cumpene destul de dificil de depășit. N-a fost nici din punct de vedere material fiică de lord englez să aibă valeți la scară și conțopiști care să-i aștearnă versurile pe care le scrie, și de aceea eu o apreciez în mod deosebit pe această Mihaela Aionesei, pentru că e, nici nu știu, putere din slăbiciune, e frumusețe din ternă, din anost din viața asta în care coexistăm cu toții, cu idei și aspirații, ea vine cu un suflu optimist, cu ceva care ne poartă spre înalt fără să decoleze cu totul…” .
Exercițiu de tril
Evenimentul de lansare de carte ce a avut loc la Miercurea Ciuc a fost întregit de recitalul intitulat „ Exercițiu de tril” susținut de actrița Teatrului „Andrei Mureșanu” , Camelia Paraschiv- Katai , alături de violonista Hanna Hoos, din Sfântu Gheorghe. „MIHAELA scrie până adânc în rănile, în fericirile noastre…un poem de-al ei cântărește cât zeci de prieteni, poemele ei știu să asculte, să certe frumos, să te înțeleagă, să-ți nască lumi în care poți respira! Mi-a fost suflet muzical în recital minunata HANNA HOOS, alături de vioara ei în formă de suflet! Atunci când cântă, vioara HANNEI vorbește iar trupul ei e cântec, atât de expresivă e această tânără talentată! Ne-am luat sufletele de mână, ne-am mărturisit spectatorilor extrem de calzi, prin poemele pline de har ale MIHAELEI, ne-am sculptat în suflet una dintre cele mai frumoase seri!” a mărturisit actrița Camelia Paraschiv Katai, pe pagina sa de facebook.
Maria Graur
