Cantitatea de informaţii per zi devine tot mai multă şi mai variată pe măsură ce societatea pământeamă se dezvoltă. În această situaţie, este firesc să nu putem ţine pasul cu toate şi să nu putem ingera tot ce ni se pune în faţă. Aşadar, în modestia noastră, vom încerca să alegem câteva fire de nisip din marele ocean informativ şi să ne ocupăm puţin de acestea punându-le sub lupa unei viziuni proprii.
. . Pe prima pagină a ziarului Libertatea, nr.8532 din 10 februarie 2016, tronează imaginea unei cadâne pe nume Monica. Ei, care Monica?! Păi ştiţi dumneavoastră bine care, că doar e celebră după ce l-a părăsit pe Ionel şi l-a ales pe Mr. Pink. Alăturat pozei, găsim şi două texte scurte cu referire la strădaniile Monicăi de a-şi mulţumi iubitul cu ocazia sărbătoririi Noului An Chinezesc: „Monica a avut grijă ca ieri să fie respectate toate tradiţiile asiatice, s-a îmbrăcat în roşu şi a gătit preparate considerate norocoase. Doar Mr. Pink a lipsit”. Cum să nu lipsească, când el sărbătorea cu familia sa? Al doilea text ne aduce explicaţii suplimentare: „Deşi e împreună cu omul de afaceri de patru ani, românca nu s-a întâlnit cu familia acestuia nici măcar la ocaziile importante”. De ce? Nu mă întrebaţi, daţi-vă singuri cu părerea de ce n-o „înghite” familia chinezului. Ce-i drept, ea frumoasă, el miliardar – o combinaţie trăznet, până când nu se iscă ceartă în Paradis, căci în lumea asta aiurită unii înşeală pe alţii, iar apoi îşi plâng nefericirea pe la noi curţi boiereşti, şi tot aşa până când se alege praful de toate, aşa cum ne arată un alt articol din aceeaşi publicaţie, la „Tema zilei”. Cică „Domniţa Niculae, soţia miliardarului de la Zimnicea, luptă cu toate forţele pentru a-şi lua o parte cât mai consistentă după divorţ”, şi nici mai mult nici mai puţin ea „Vrea să-i pună amanta cu „boticul” pe labe”, pe motiv că: „Fosta nevastă a celui mai bogat român vrea să demonstreze în instanţă că Ioan Niculae şi-a ascuns averea pe numele amantei, supranumită „Botic” de miliardar, folosind acte false. Dacă va reuşi asta, partajul care va urma îl va coborî multe locuri pe afacerist din topul miliardarilor”. Articolul semnat de Maria Apostol vine cu o mulţime de detalii care, deşi interesante, nu fac obiectul comentariului nostru, deoarece ne propunem doar să scoatem în evidenţă fericirea şi nefericirea miliardarilor înconjuraţi de domniţe şic şi totodată să le reamintim cititorilor că toate lucrurile create de om sunt efemere, deci nu vă lăsaţi amăgiţi de miraje, căci după un timp acestea dispar.
Dar ca nu cumva să intrăm sub incidenţa Legii defăimării, acum cu oarecare modificări scoasă din nou la înaintare, mai bine să nu vorbim despre personalităţi şi să ne reîntoarcem la oamenii mai de rând. O altă ştire ne anunţă că „Şefii MAI şi-au zis că războiul cu vitezomanii nu trebuie pierdut sub nici o formă. De aceea au cheltuit aproape 110.000 de euro pentru a avea în dotare câteva aparate radar-pistol cu laser, nedetectabile de echipamentele antiradar folosite de şoferi” (p.3, Libertatea, 10 februarie 2016). Aceste noi unelte desprinse parcă din ştiinţa viitorului au menirea de a-i „vâna” pe şoferii care depăşesc viteza legală pe şosele. Sunt prezentate şi câteva performanţe convingătoare: „…radarul-pistol cu laser poate stoca pe un card de memorie atât imagini video, cât şi fotografii, poate înregistra, la rezoluţie extrem de bună, nu numai numărul şi marca maşinii, ci şi trăsăturile faciale ale şoferului”. Grozavă treabă! Ba chiar am zice noi că n-ar strica dacă şi comisarii Gărzii Forestiere ar fi dotaţi cu astfel de aparate, poate că atunci pădurile României ar sta la locul lor şi nu s-ar plimba cu camioanele spre ţinte necunoscute.
Să lăsăm treburile serioase şi să coborâm şi mai mult pe scara socială pentru a vedea ce se mai întâmplă în „pătura de jos”, a amărâţilor. Şi aşa aflăm, dintr-o ştire scurtă, pe care o reproducem aici cu scopul de a vă provoca un zâmbet amar, despre cel mai mare datornic dintr-un anume oraş: „O prostituată din Deva este cel mai mare datornic la bugetul local. Ea a primit amenzi care, însumate, ajung la 67.000 de lei. Femeia nu a plătit până acum nici un leu din această sumă, aşa că ar putea fi pusă să muncească în folosul comunităţii. Aceasta a fost prinsă practicând prostituţia de zeci de ori, în mai multe oraşe din România, iar ultima amendă primită a fost în Sighişoara” (p.2). Interesantă ştire, dar nu se precizează ce anume va trebui scest personaj „să muncească în folosul comunităţii”; sperăm că nu ceea ce a făcut şi până acum. S-ar cuveni poate ca autorităţile, în loc să le dea amenzi repetate acestor „experte călătoare” puse în slujba comunităţii, să se întrebe cum au ajuns asemenea fiinţe să practice „profesiunea” în discuţie şi ce e de făcut ca fenomenul să nu se extindă? Nerezolvarea unor astfel de „probleme sociale” este adevărata „defăimare” a propriei noastre naţii, mai ales când ele devin şi „marfă de export”. Se ştie foarte bine că prostituatele provin din pătura săracă a populaţiei, căci cele din pătura bogată sunt mai puţine şi nici nu se numesc aşa, ci „dame de companie”, care se vând pe bani grei. Însă oricum am analiza lucrurile ajungem tot acolo, la Măria Sa Banul, banul care atrage, cumpără, vinde, corupe, înşeală, ameninţă, ucide. Cei avizi se fac „luntre şi punte” pentru a-i procura ori „frate şi cu dracul” până când „trec puntea”, numai să-şi atingă ţinta. Şi aşa Lumea se învârte în jurul Banului precum Luna în jurul Soarelui, şi în această horă a nebuniei trecătoare în care se prind cu disperare şi miliardarii şi cerşetorii, sufletele renasc şi mor, caracterele se macină, iar unde-au fost cândva cetăţi înfloritoare azi vezi doar dunele nisipului mişcător. Şi ne întrebăm atunci dacă merită toate acestea atâta trudă şi atâta chin pentru câteva fire de nisip?! Da, merită! Merită, dacă iubeşti viaţa, dacă trăieşti frumos şi dacă dăruieşti ceva din ştiinţa şi munca ta semenilor şi urmaşilor, pentru că prin toate faptele bune, spiritul nostru se purifică şi se înalţă.
Ar fi prea frumos ca să încheiem comentariul nostru în acest fel, căci trăind încă în lumea despre care aminteam mai sus, trebuie s-o vedem, s-o cunoaştem şi să încercăm s-o îndreptăm. O ştire mai nouă vehiculată pe la televiziuni, care face valuri în prezent, pune în discuţie chiar „Casa Poporului”. Se spune că familia arhitectei care a proiectat această construcţie grandioasă pretinde drepturile de autor asupra imaginii acesteia. Acest lucru a declanşat o serie de dezbateri în mass-media, dar părerea noastră este că, aşa cum reiese şi din vechea denumire, originală de altfel, dacă i se spune Casa Poporului, atunci ea trebuie să rămână cu adevărat a poporului, căci de fapt el a construit-o, dar cum la noi totul se vinde şi se retrocedează nu ne mirăm că şi această situaţie va fi tot o sămânţă de scandal, şi aşa ne tot îndepărtăm de ceea ce ar trebui văzut cu adevărat: prezentul destul de tulbure al acestei ţări şi viitorul ei incert, incert pentru că nu ştim să-l proiectăm şi să-l asigurăm pentru urmaşii noştri, iar prin faptele noastre insuficient de cugetate ne stricăm singuri imaginea.
Mihai Trifoi
