O tânără din Sfântu Gheorghe și-a deschis, recent, o firmă prin care furnizează cursuri de prim ajutor personalizate în funcție de profilul clientului.
„Cunoașterea celor mai elementare măsuri de prim-ajutor poate face cu adevărat diferența între viață și moarte. Acest lucru l-am văzut în repetate rânduri”, spune Oana Bărzic.
A făcut parte din echipa salvatorilor, dar la un moment dat, a decis să aleagă altă cale, cea a antreprenoriatului. Nu a renunțat însă la dorința ei: aceea de a lucra cu oamenii și de a-i ajuta pe cei din jur, astfel că și-a deschis o firmă prin care furnizează cursuri de prim ajutor.
„Povestea firmei a început într-o clipă. Am avut un moment de introspecție, la câteva luni după ce am decis să renunț la cariera militară în favoarea mediului de afaceri. Am lucrat timp de opt ani ca și subofițer la I.S.U. Covasna, în cadrul Dispeceratului, al Biroului Resurse Umane și al Detașamentului de Pompieri Sfântu Gheorghe. În urma reconversiei profesionale, din 2015, am avut ocazia să particip la diferite cursuri, seminarii, conferințe, care mi-au oferit tot felul de noi perspective asupra posibilităților de dezvoltare personală. Cred că momentul de răscruce l-a constituit participarea mea la cursul de formatori organizat de Alchemy Trainings&Coaching, din Brașov. Acolo, mulțumită trainerilor Sorin Peligrad și Laura Popeea, am aflat multe lucruri noi despre mine și despre abilitățile mele și am reușit să concretizez o imagine a ceea ce vreau eu să fac în viață, și anume să ajut oamenii. Bineînțeles că am identificat mai multe modalități de a face acest lucru, dar am ales calea de mijloc – înființarea unui S.R.L.-D., în primul rând pentru a-mi asigura un venit din care să pot trăi și în al doilea rând pentru a-mi îndeplini misiunea recent descoperită, de a-i ajuta pe cei din jur.” – spune Oana.
Așa s-a conturat firma „Pro Safety”- „Pro Siguranță”:
„Am căutat un nume simplu, dar sonor, care să îmi permită dezvoltarea afacerii și în alte arii, nu doar în domeniul primului ajutor. Astfel a luat naștere PRO SAFETY. Domeniul principal de activitate al firmei este furnizarea de cursuri. Am ales cursurile de prim-ajutor întrucât am observat o lipsă deosebită de educație a populației în acest domeniu. Înainte să pun la punct o programă a cursurilor, mi-am acordat timp pentru efectuarea unor studii de piață și a unor chestionare care să releve nivelul de cunoștințe a persoanelor din medii diverse, cu studii și interese diferite. Astfel am putut observa că majoritatea oamenilor încă se bazează pe informații acumulate acum mulți ani, din școală, sau din mediul social (și aici mă refer la învățăturile din bătrâni), în condițiile în care medicina evoluează uimitor de repede, iar protocoalele de acordare a primului ajutor se schimbă uneori chiar de la an la an. Am mai observat, de asemenea, două tipologii de oameni: cei care sunt dispuși oricând să sară în ajutorul semenilor, chiar dacă nu au neapărat informații complete sau corecte despre metodele de acordare a primului ajutor; în cea de-a doua categorie se încadrează aceia care știu că nu au cunoștințele necesare și de aceea preferă să aștepte să acționeze oamenii mai bine pregătiți. Din păcate, chiar am întâlnit situații de acest gen. Aș putea da chiar un exemplu, ocolind detalii sensibile: o persoană a refuzat vehement să acorde primul ajutor în cazul unui stop-cardiac, pe motiv că nu se consideră în stare, deși se afla la telefon cu un asistent medical care încerca să îi explice calm și clar ce ar trebui să facă. Într-un final apoteotic, când a triumfat moartea asupra vieții, cel care nu s-a considerat capabil să facă masajul cardiac extern la indicațiile cadrului medical, a preferat să aprindă o lumânare la căpătâiul muribundului, ca să îi faciliteze trecerea în lumea celor drepți, după ce i-a refuzat șansa la viață prin lipsa încrederii în propriile forțe și prin ignoranța la insistențele disperate ale cadrului medical aflat la telefon. Aș putea să mai dau o mulțime de astfel de exemple, pe care le-am întâlnit personal. Acesta este motivul principal pentru care am ales cursurile de prim-ajutor și nu orice alt tip de curs pe care aș fi putut să îl furnizez.”- spune Oana.
De la pasiune…la meserie
Pasiunea sa pentru acest domeniu are rădăcini vechi, rădăcini pe care de-a lungul timpului a încercat să le hrănească. Și consideră că a reușit, și asta și datorită oamenilor pe care viața i-a scos în cale:
„De foarte mulți ani sunt pasionată de acest domeniu și am început să mă documentez încă dinainte de a avea șansa să aplic ceea ce am învățat din cărți, documentare și conversații cu cadre medicale. În 2008 am participat la un prim curs de acordare a primului ajutor, organizat de Crucea Roșie. Știind că nu voi putea sedimenta și aprofunda aceste informații fără a le pune în practică, am început să fac voluntariat la Serviciul de Ambulanță Județean Covasna, unde am avut norocul să continui procesul de învățare alături de niște medici și asistenți medicali minunați, cărora le voi fi veșnic recunoscătoare pentru răbdarea pe care au avut-o cu mine, un om „din exterior”, un intrus.
Apoi m-am înscris la cursurile unei școli postliceale de asistenți medicali, cursuri pe care nu le-am terminat din motive subiective, pe care nu este cazul să le comentez aici. Însă, am avut astfel ocazia să fac practică timp de mai bine de un an de zile în cadrul Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Covasna, loc în care am întâlnit alte câteva cadre medicale deosebite: răbdătoare, atât cu pacienții, cât și cu mine, devotate și altruiste. Acești oameni mi-au arătat că pot aduce totuși alinare într-un sistem bolnav, care în loc să își ajute angajații, le îngreunează constant munca.
În anul 2011 am fost încadrată ca și servant în cadrul Detașamentului de Pompieri Sfântu Gheorghe, moment din care am început să aprofundez cunoștințele despre situații de urgență, atât prin studiul individual, cât și prin participarea la intervenții diverse, iar în 2012 am avut în sfârșit norocul să particip la cursul de acordare a primului ajutor-calificat și descarcerare, în cadrul I.S.U. Iași. Acolo am avut niște instructori minunați: Ionuț Sârbu, Dan Țugui, Marian Popa și Laura Crîșmariu. Acești oameni mi-au insuflat cu adevărat dragostea pentru domeniul medical. Privind în retrospectivă, pot spune cu mâna pe inimă că au fost niște traineri adevărați, că au știut cum să își adapteze metodele de predare la caracteristicile grupului și că m-au inspirat să fiu astăzi ceea ce sunt. Lăsând la o parte pregătirea în domeniul medical, eu am la bază facultatea de psihologie, lucru care îmi conferă un avantaj în adaptarea procesului de predare, iar fără cursul de formator probabil ca nu aș fi înțeles importanța andragogiei (teoria și practica educării adulților).” – mărturisește Oana.
„Uneori, inacțiunea poate face mai rău decât acțiunea. Alteori, acțiunea poate agrava o situație, dacă nu cunoaștem clar ce avem de făcut și nu suntem stăpâni pe noi. ”
Subliniază că este vital ca oamenii să cunoască noțiunile de prim ajutor și și-a propus să contribuie la creșterea numărului de persoane care le pot stăpâni:
„Pot spune că este vitală stăpânirea noțiunilor de prim-ajutor. Bineînțeles că instinctul de supraviețuire este cel care ne salvează în momente pe care uneori noi nici nu le conștientizăm. Dar trebuie să luăm foarte în serios și momentele în care noi suntem puși în situația de a ajuta, de la cele mai mărunte situații, cum ar fi o simplă tăietură sau arsură în timpul gătitului, până la cele mai înfricoșătoare, cum ar fi accidentele rutiere sau dezastrele naturale. Cunoașterea celor mai elementare măsuri de prim-ajutor poate face cu adevărat diferența între viață și moarte. Acest lucru l-am văzut în repetate rânduri, când, șofer fiind, am oprit la accidente rutiere, la care ceilalți participanți la trafic pur și simplu stăteau și se uitau. Ba chiar, într-un caz, oamenii au încercat să mă oprească să intervin, până când le-am explicat că am pregătirea necesară. Abia când au văzut că am luat inițiativa, au început să se mobilizeze și să ajute cu ce au putut: cu o trusă medicală de mașină, cu o lanternă, cu un telefon la 112. Uneori inacțiunea poate face mai rău decât acțiunea. Alteori, acțiunea poate agrava o situație, dacă nu cunoaștem clar ce avem de făcut și nu suntem stăpâni pe noi. De aceea, este foarte important să știm să evaluăm situația și să acționăm în limitele posibilităților noastre.”- spune Oana.
Cursurile sale se adresează persoanelor de toate vârstele, deoarece, în opinia sa, niciodată nu e prea devreme pentru ca noțiunile de prim – ajutor să fie învățate și, în același timp, niciodată nu e prea târziu.
„Am avut ocazia să țin cursuri pentru persoane cu vârste cuprinse între 6 și 60 de ani. Deși am fost sceptică atunci când m-am aflat în fața grupului de omuleți de 6-10 ani, am rămas foarte plăcut surprinsă când am văzut receptivitatea lor la informații nu tocmai simple sau ușor de digerat. Aceștia au fost chiar mai activi și au avut mai multe întrebări de pus decât restul grupelor de vârstă, dar și aveau deja un minim de cunoștințe, lucru care m-a uimit și care mi-a ușurat procesul de predare. Bineînțeles că am adaptat stilul de predare și informația furnizată în funcție de caz, aici ajutându-mă și experiența anterioară ca și cadru didactic. Copiii înțeleg limbajul verbal încă dinainte de a-l putea folosi, deci ei învață și asimilează foarte ușor informații noi. Ține de adulți cum să își adapteze aceste informații în preajma copiilor. Deci, din punctul meu de vedere, niciodată nu este prea devreme să învățăm ceva, chiar și prim-ajutor. În același timp, niciodată nu este prea târziu!” – spune Oana.
La un curs demonstrativ pe care tânăra l-a susținut în București, la finele anului trecut, am participat și eu, alături de oameni cu profesii și vârste diferite – arhitecți, studenți, peisagiști, IT-iști și chiar și un medic. Mă dusesem ca să văd cum se derulează cursul, fiind convinsă că eu cunosc noțiunile de prim – ajutor. Acolo, mi-am dat seama, însă, că nu era chiar așa și că nu le stăpâneam în totalitate. În timpul cursului, unii participanți au ridicat întrebări referitoare la modul de acțiune în cazul unor situații cu care ei s-au întâlnit, întrebări la care au primit răspuns. Reacțiile au fost pozitive, astfel că tânăra și-a manifestat disponibilitatea de a susține și pe viitor cursuri în afara localității din care provine.
Înscrierile cursanților, în derulare
În urmă cu câteva zile, Oana Bărzic a lansat înscrierile pentru o nouă serie de cursanți. Cursurile sunt personalizate în funcție de profilul clienților. Pentru persoane fizice, programul are o durată de 24 de ore, împărțit pe module a câte 6 ore.
„Am încercat să compilez informații cât mai importante, bazate pe situații reale, împreună cu noțiuni de bază de anatomie. Consider că este mult mai lesne de înțeles un proces, după ce înțelegem mecanismele componente și declanșatoare. Pe lângă prezentarea unor metode de acordare a primului ajutor în situații medicale, voi prezenta și situații de urgență diverse precum și conduita de urmat în aceste cazuri. Sunt conștientă de faptul că foarte multe persoane se gândesc că nu are niciun sens participarea la un curs de prim ajutor, atâta vreme cât putem culege toate informațiile necesare de pe Internet. Părerea mea însă este că Internetul nu este întotdeauna o sursă de informații de încredere. Apoi, toată teoria din lume nu ne garantează capacitatea de acțiune într-o situație reală, fără a fi exersat practic în prealabil tehnicile acumulate prin simpla documentare.”- spune Oana.
Pentru persoanele juridice, pentru cei din instituții, structura cursurilor diferă, fiind constituită pe baza rezultatelor unei analize a situațiilor de risc la care se supun angajații.
„Doresc să mă adresez și companiilor, care deși au lucrători în domeniul Sănătate și Securitate în Muncă (SSM), au în permanență nevoie de îmbunătățirea siguranței la locul de muncă. Am întâlnit cazuri de accidente în cadrul unor unități de producție, în care victimei nu i s-a acordat primul ajutor, deoarece colegilor le-a fost pur și simplu teamă să acționeze. Acestor persoane mă adresez eu. Scopul meu este să cresc nivelul de siguranță la locul de muncă, asigurându-mă că măcar fiecare a doua persoană de lângă un lucrător va fi capabilă să îi sară în ajutor la nevoie. Astfel, înaintea începerii unui curs de prim-ajutor în cadrul unei instituții, voi face o analiză a riscurilor la care se expun angajații, o analiză a stării lor de sănătate, pe baza unor sondaje și apoi îmi voi adapta programa cursului în funcție de rezultatele obținute.” – explică tânăra.
Potrivit acesteia, înscrierile sunt în derulare, o grupă urmând a fi constituită din maxim 15 persoane.
”Înregistrez înscrierile continuu, până la formarea unei grupe de maxim 15 persoane. Astfel, de fiecare dată când s-au înscris 15 cursanți, pornesc o serie nouă de cursuri. Lucrul cu oamenii este destul de dificil și pentru a păstra calitatea predării, 15 cursanți sunt ideali. Astfel, fiecare persoană are timp să pună întrebări și să primească un răspuns clar și exhaustiv. Am stabilit această limită și pentru a mă asigura că fiecare cursant are ocazia să participe activ și la secțiunea practică a cursului.” – afirmă Oana, care precizează că locația desfășurării va fi anunțată ulterior.
Procedura de înscriere este simplă: cei interesați pot trimite un e-mail la [email protected] . . sau la [email protected], în care să își exprime interesul pentru participarea la curs.
„De asemenea, pot accesa pagina de Facebook PRO SAFETY, de unde pot afla periodic informații despre activitățile firmei, precum și informații educaționale. Le stau la dispoziție pentru informații suplimentare și la numărul de telefon 0744495084, zilnic între orele 08.00-21.00.” – menționează Oana. În ceea ce privește partea practică a cursurilor, ea afirmă:
„Acesta este un domeniu în care practica joacă un rol de căpătâi în asimilarea cunoștințelor. Partea practică este intercalată între capitolele de teorie. Fiecare cursant va învăța să pună un pansament (nu este chiar atât de simplă aplicarea corectă a unui pansament, dacă nu am văzut până acum varianta corectă), un garou, să folosească un tensiometru, un glucometru (aparate care sunt deja accesibile pe piață și foarte utile în orice casă), să facă un masaj cardiac extern, etc. Toate cele enumerate par elemente ușoare, însă au particularitățile lor. De exemplu, este ușor de reținut numărul de compresii toracice și de respirații necesare a fi executate în cazul unui stop cardiac. Însă, dacă un cursant nu pune mâna și nu apasă el însuși un torace, în cadrul cursului – manechinul de prim-ajutor- într-o situație reală acesta nu va putea face un masaj cardiac extern eficient. ”- explică Oana. Tânăra precizează că orele de curs vor fi interactive.
„Cursul este interactiv, adică nu voi merge pe varianta clasică <<eu predau, voi ascultați>>. Fiecare cursant va putea împărtăși din experiențele sale, vor fi organizate grupe de lucru, jocuri de rol, etc., deoarece fiecare om învață în felul său: ascultând, auzind, văzând ori experimentând. Scopul meu este ca la finalul cursului, participanții să plece cu un bagaj nou de cunoștințe, care să le fie de folos când situația o cere.”
Tânăra menționează că la sfârșitul cursului, participanții vor fi evaluați printr-un test grilă și printr-o probă practică scurtă, pentru ca aceștia să identifice informațiile pe care nu au reușit să le asimileze și pentru a avea idee cu privire la ce ar fi nevoie să se documenteze și pe viitor.
„Fiecare absolvent va primi un certificat de participare care va atesta cunoștințele acumulate în urma absolvirii cursului. Ofer ocazia cursanților care participă la toate cele 4 module să ia parte gratuit la următoarele cursuri cu aceeași temă și programă, pentru aprofundarea sau reîmprospătarea unor cunoștințe.” – adaugă tânăra. Potrivit acesteia, orarul va fi stabilit întotdeauna împreună cu participanții la curs, de preferință pentru zilele de weekend.
Fiecare modul costă 50 de lei, iar cursul poate fi achitat integral sau în rate, la sfârșitul fiecărui modul.
Ana Alina Costache
