În fiecare an pe data de 2 februarie creştinii venerează evenimentul numit Întâmpinarea Domnului, Sărbătoare ortodoxă, catolică şi luterană. La 40 de zile de la naştere, Pruncul Iisus a fost dus de Mama Sa la Templu, urmând ca atunci când va creşte să răspândească Lumina lui Dumnezeu într–o lume întunecată de păcat.
Datină sacră
Regula strictă era pe atunci că femeia ce a născut un copil de parte bărbătească să nu păşească în Lăcaşul sfânt timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestui termen mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării.
Biserica ortodoxă îl pune în centrul praznicului pe Pruncul Iisus, evenimentul încadrându-se în rândul celor dedicate Mântuitorului, în vreme ce la catolici se pune accent pe persoana Maicii Domnului, Sărbătoarea numindu-se multă vreme Curăţirea Sfintei Marii.
Stretenia sau Ziua lui …Moş Martin
Întâmpinarea Domnului mai este cunoscută în popor cu denumirea de Stretenie, termen ce provine din slavonă (Sŭrĕtenije ori Strĕtenije) şi are semnificaţia de „A ieşi, a merge înaintea cuiva”. De asemenea, astăzi este şi Ziua Ursului sau a Cârtiţei.
Referindu-ne la denumirea laică de Ziua Ursului, trebuie să spunem că apelativul s-a încetăţenit nu doar în România, ci în multe ţări din Europa, mai cu seamă în rândul scandinavilor. Este vizat comportamentul lui Moş Martin în această zi, urmărindu-se dacă îşi vede sau nu…umbra, în funcţie de aceasta aflându-se în mod empiric cum va evolua vremea! Data de 2 februarie a ajuns chiar un fel de reper meteo, anticipându-se starea timpului în perioada următoare, speculându-se dacă primăvara soseşte la termen sau mai devreme.
Ursul a fost considerat încă din vechime un soi de animal–oracol, având în percepţia populară rolul simbolic al Puterii, comportamentul său indicând adesea fără greş dacă vremea se va înrăutăţi sau nu, dacă iarna va mai dura sau va veni o primăvară timpurie.
Se spune că pe 2 februarie, înainte de prânz, în caz că avem de-a face cu o zi senină, cu soare, e posibil ca ursul să iasă din bârlog. Dacă îşi zăreşte umbra pe zăpadă iar apoi intră la loc şi se culcă, înseamnă că încă şase săptămâni va mai dura sezonul hiberbal. În caz că afară e timp înnourat şi ursul nu-şi poate vedea umbra şi va mai zăbovi pe afară, este semn că iarna o să dispară cât de curând şi se va încălzi treptat.
Animal venerat
Se pare că încă de pe vremea dacilor acest masiv mamifer omnivor era admirat, fiind privit cu teamă şi respect. Ursul apare drept un animal sacru în felurite legende şi povestiri legate de viaţa sălbăticiunilor. Se ştie că el mănâncă fructe de pădure, miere, primăvara chiar …paşte iarba proaspătă, nu se atinge de mortăciuni, precum lupul. Nu atacă omul, decât atunci când este încolţit.
De vechime există multe obiceiuri, datini legate de existenţa sa. Medicina populară utilizează şi azi cu succes grăsimea şi părul de urs, blana sa având şi o funcţie estetică, decorând cabanele vânătoreşti, iar dinţii reprezentând talismane.
Ursarii
În mediul rural se practica, până în secolul trecut, obiceiul numit semnificativ „Călcatul ursului” pentru vindecarea durerilor de şale, şetrarii purtând din loc în loc un urs îmblânit legat cu un lanţ. „În copilăria mea am văzut mulţi ursari-ţigani, care băteau într-o tobă şi mergeau din sat în sat pentru a oferi spectacole cu animale dresate, ne-a povestit nenea Gheorghiţă Boriceanu, din Întorsura Buzăului. Erau urşi bruni domesticiţi. Pe noi, copiii, acest spectacol ne impresiona mereu, iar animalele ni se păreau enorme. Fuseseră crescuţi de pui, legaţi cu un lanţ gros ca să nu fugă sau să facă rău. Reprezenta o mare distracţie ziua când apăreau ursarii prin părţile acestea. Existau şi superstiţii: cine visa un urs frumos în noaptea premergătoare Sărbătorii de Întâmpinarea Domnului, credea că-i va merge bine tot anul, va avea noroc. Fetele nemăritate aveau parte de peţitorii, iar băieţii făceau armata uşoară”.
. .
Ursul brun românesc
În judeţul Covasna există numeroase exemplare de „Ursus arctos arctos” (Ursul brun), care uneori face şi rele, după cum am relatat nu o dată în perioada de toamnă sau primăvara, atunci când aceste manifere înfometate dau iama prin culturi sau saivane, atacând oi, capre, chiar şi cornute mari. Au fost şi cazuri dramatice, în care oamenii au avut de-a face cu furia dezlănuită a ursului întărâtat de câini.
Trebuie ştiut că ursul brun românesc este un animal deosebit de puternic, având un creier dezvoltat. Corpul lui poate atinge până la 2,5 m lungime, o înălţime la greabăn de circa 1,5 m şi o greutate maximă de 600 kg. Prezintă canini puternici şi molari rotunjiţi. Ghiarele nu sunt retractile, imprimându-se în pământ odată cu talpa. Are o blană deasă, cu două rânduri de peri – spicul şi puful. Se estimează că poate trăi până la 30 de ani în natură şi până la 50 de ani în captivitate.
Ziua Cârtiţei
În Statele Unite există o datină ce se respectă de la începutul anilor 1700. În fiecare dimineată de 2 februarie, o cârtiţă este adusă într-o cuşcă, scoasă de acolo şi arătată unei asistenţe numeroase, a reprezentaţilor presei, în faţa camerelor de luat vederi. Este un moment agreabil ce face apoi viral înconjurul Planetei, fiind prezentat la toate buletinele de ştiri, inclusiv în ţara noastră.
Dacă micul mamifer insectivor numit şi sobol, ce trăiește în galerii subterane, îşi vede umbra şi fuge înapoi în cuşcă, este semn că iarna va mai dura. Aşa cum se întâmplă şi cu reacţia ursului, la care ne-am referit mai înainte. În schimb, dacă „Phil” (aşa este alintată cârtiţa) petrece mai mult timp în aer liber alături de miile de oameni veniţi să asiste la evenimentul insolit, atunci e clar că primăvara este pe aproape.
Tradiţia este respectată cu sfinţenie an de an şi a intrat deja în folclorul american. Există şi un film celebru cu acest titlu. Obiceiul a fost adus, se spune, de către imigranţii nemţi, cei care au populat zona actualului Stat american Pennsylvania.
Anul Nou pomicol şi viticol
Pe 2 februarie pomicultorii şi viticultorii marchează începutul Târcolitului livezilor şi al viilor. Este un străvechi ritual ce marchează începutul Anului Nou pomicol şi viticol, constând într-o procesiune de ocolire a livezii de pomi fructiferi şi a plantaţiei de viţă de vie. Este vorba despre un ritual arhaic săvârşit în scopul stimulării fertilităţii plantelor, obiceiul având un caracter mistico–religios. De regulă, este îndeplinit de bărbaţi, ei simbolizând capul familiei, care trebuie să fie curaţi sufleteşte şi trupeşte.
Această zi este marcată în diferite zone folclorice de o serie de datini străvechi, naive, multe dintre ele apuse în prezent. Despre asemenea ritual bizar am auzit vorbindu-se cu mulţi ani în urmă în zona Voineşti, un bătrân aducându-şi aminte că părinţii lui serbau ziua Întâmpinării Domnului într-un mod special, atât religios cât şi laic.
Versiune mitologică
Din punct de vedere mitologic se interpreta în vechime că ursul murea şi învia pe 2 februarie, la această dată începepând să recircule seva din copaci, anunţând un zvon de nou sezon. Sinonimă cu Stretenia, Ziua Ursului a fost asociată cu străvechi practici ritualice, aducându-i-se ofrande.
Oamenii asociau schimbarea vremii cu modificarea comportamentului imprevizibil al lui Moş Martin. Se considera ca puterea lui poate face bine… copiilor, dacă aceştia se ungeau în ziua respectivă cu grăsime de animal, iar pentru a fi puternici toată viaţa, unii erau botezati cu numele de Ursu sau Martin.
000
…Le dorim în final numai bine celor ce poartă acest nume, aştepând cu toţii ca venirea primăverii să se producă, dacă este posibil, cât mai repede.
Horia C. Deliu
