Un album este o publicație sărbătorească. Prin text și prin imagine, cititorul este invitat, cu mândrie bine motivată, a-i parcurge paginile.
De-a lungul celor 133 de ani de existență, Castelul Peleș a beneficiat de multe albume, adevărate opere de artă în domeniu, pe măsura impozanței și măreției sale.
Avem în față un album, precum o bijuterie, deși s-a vrut a fi un pliant de prezentare editat de Muzeul Național Peleș, aflat sub egida Ministerului Culturii. Autorul este dr. Mihail Ion Gorgoi, redactarea fiind realizată de dr. Mircea Hortopan, Liliana Manoliu și Cornelia Dumitrescu, iar semnatarul fotografiilor, Constantin Dina.
Nefiind nevoie de nicio trimitere, titlul este simplu: „Sinaia-România – Castelul Peleș”. Coperta – imaginea de perspectivă a bătrânului și impunătorului castel, văzută fără îndoială dintr-un elicopter. Coperta a IV-a înfățișează o splendidă fotografie a Castelului Pelișor, prezentat într-o treime din albumul-pliant la care facem referire.
În pagina de început, autorul textului realizează un scurt dar necesar istoric. Carol de Hohenzollern – Sigmaringer (1839-1914), ca domnitor (1866-1881) și ca rege al României (1881-1914), a condus destinele României timp de aproape o jumătate de secol (48 de ani), fiind „ . . garantul stabilității politice a tânărului stat, făuritorul politicii externe și promotorul dezvoltării economice românești” (p.1).
Pe când era domnitor, Carol de Hohenzollern, în urma unei călătorii în pitoreasca regiune a Văii Prahovei, a hotărât construirea unei reședințe de vară, la poalele Munților Bucegi, în vecinătatea sfintei mânăstiri ctitorită, în anul 1695, de spătarul Mihail Cantacuzino. Acesta efectuase o călătorie în Egipt, la Muntele Sinai, de unde numele dat mânăstirii, în jurul căreia se grupează o comunitate ce, în timp, va forma localitatea Sinaia.
În anul 1872, arhitectul vienez Wilhem von Doderer este solicitat pentru realizarea proiectului arhitectonic, în spiritul Renașterii germane. Cititorul află din scurt-istoricul prezentat că, după o primă fază de construcție, în 7 octombrie 1883, are loc inaugurarea oficială a castelului. Lucrările vor continua până în 1914, fiind transformat și amplificat de arhitectul ceh Karel Liman (1855-1929), perioadă în care se construiesc și clădirile adiacente – Castelul Pelișor, Economatul, grajdurile și anexele.
Turistul care vizitează Sinaia și privește, de aproape sau din depărtare, Castelul Peleș remarcă bogăția ornamentală din lemn. Deși din punctul de vedere al arhitecturii exterioare, Castelul Peleș se încadrează în stilul Neorenașterii germane, „volumetria armonioasă a clădirii îmbină liniile verticale cu cele orizontale, bogăția lemnului folosit la exterior în ornamentațiile fachwerk conferind un aer pitoresc și agreabil, într-un dialog permanent cu peisajul montan.” (p. 3)
Ilustrațiile albumului impecabil realizate, cu o desăvârșită artă, reliefează bogăția interioarelor și specificul aparte al fiecărei încăperi. Autorul textului menționează originea decorației, a tablourilor, a exponatelor, cu datarea și localizarea lor, bineînțeles cu specificarea numelui artistului ori a meșterului și atelierului unde au fost confecționate.
Nu ne-am propus să reluăm prezentarea Castelului Peleș așa cum apare în pliantul-album pe care-l avem în vedere. Totuși nu putem să trecem cu vederea ceea ce ne impresionează în mod deosebit: holul de onoare „cea mai somptuoasă sală de primire a castelului”, plafonul mobil din sticlă cu vitralii reprezentând scene alegorice și scuturi heraldice ale județelor României, apoi „cea mai impresionantă și valoroasă colecție de arme, numărând peste 3700 de piese” (p. 9). Desigur aceasta singură se constituie într-un adevărat tezaur național pe care Regele Carol l-a lăsat, prin testament, Coroanei României.
Așa cum se cuvine, raportat la întreg cuprinsul albumului-pliant, textul se limitează la prezentări sumare, dar esențiale, pentru o deplină înțelegere a ilustrațiilor ce ocupă cea mai mare parte a paginilor. Remarcăm, în mod deosebit, descrierea clară, obiectivă, realizată cu profesionalism a tuturor sălilor, evidențiind interesul regelui Carol I și a familiei regale (îndeosebi al celor două regine-artiste ce au ocrotit artele) pentru arta rafinată, pentru eleganță și sobrietate, pentru nota de prețiozitate. Impresia generală transmisă de Muzeul Peleș, conform descrierii din album, este de somptuozitate și monumentalitate, iar Pelișorul se impune de asemenea printr-o artă desăvârșită, în care se îmbină armonios rafinamentul cu simplitatea.
Holul de onoare, Cabinetul de lucru, Sala de Consilii, Sala Florentină, cea maură, Salonul turcesc, Sala de teatru ori Sala de concerte, dormitoarele regale ori cele pentru oaspeți etc. toate denotă bogăție și valoare culturală, iar fiecare în parte, originalitate, amintind de valori universale în domeniu. Spre exemplu, în Sala veche de muzică ilustrațiile cu personaje din mituri germane, reinterpretate de Carmen Sylva (Regina Elisabeta) se armonizează deplin cu vitraliile bogat pictate ce prezintă scene din legende populare românești. Textul indică și o dată istorică, anume că în această sală s-a hotărât, la Consiliul de Coroană din 3 august 1914, neutralitatea României în Primul Război Mondial.
Prin lectura și îndelunga admirare a albumului-pliant despre Peleș și Pelișor, cititorul are posibilitatea de a cunoaște istoria și arta unei epoci, are posibilitatea de a cunoaște unul dintre cele mai importante muzee naționale ale României.
Parafrazând inscripția aflată pe arcada mare din Capela, parte integrantă a salonului Reginei Maria, din Castelul Pelișor, adresăm îndemnul: lasă în urma ta toată oboseala cotidiană, tot ceea ce te întristează și … vizitează Peleșul. Sau îndemnul: fii turist, pentru că „turismul înseamnă cultură și cunoaștere”! (G. Călinescu)
Luminița CORNEA
