. . 
Se întâmplă adesea că bogăţia, setea de putere şi mărire se dovedesc a fi stări perfide care corup oamenii, le pervertesc caracterul, determinându-i să se creadă atotputernici şi nemuritori, încât ei prind curaj nemăsurat şi, ca urmare, încalcă legile, tradiţiile, sentimentele umane şi bunul simţ.
Nu de puţine ori auzim despre sau vedem exemple în acest sens şi ne întrebăm dacă persoanele în cauză sunt conştiente de faptele lor sau doar bogăţia le-a sucit minţile şi ei au pierdut simţul măsurii. Iată pe unul, mare patron şi „om de afaceri”, „bărbat bine”, după care aleargă femeile, chiar şi acum când acesta îşi petrece zilele în celula unei închisori, fie că-l iubesc, fie că-i vor banii, cam ca în bancul pe care tocmai l-am citit: „El: Eu nu sunt bogat, nu am yahturi, vile şi decapotabile ca Ionuţ, dar te iubesc mult. Ea: Şi eu te iubesc! Acum spune-mi mai multe despre Ionuţ ăsta!”. De aici se văd interesul şi aviditatea pentru îmbogăţire pe toate căile a celor lipsiţi de sentimente adevărate, pentru care iubirea nu e decât un joc, un pretext pentru a-şi atinge nişte scopuri meschine, fără a ţine seama de nimic altceva decât de propriul egoism.
Mai puţin contează dacă personajul nostru se numeşte Ionuţ, ăsta ar fi un nume prea banal, sau Cristi, ceva mai atrăgător, mai ales dacă are şi punga plină de arginţi.
Şi ce să facă omul nostru, dacă în ţară s-a instalat oligantropia, decât, probabil din prea profund simţ civic, să contribuie şi el la bunul mers al societăţii, să înlăture oligantropia, prin aducerea pe lume a câtorva „decreţei” mai moderni
Cei care au trăit şi în alte vremuri îşi aduc aminte de patriotul conducător de atumci, mă rog, pe care unii l-au numit dictator şi l-au împuşcat, poate şi pentru că avea idei, idei care, în urma constatării oligantropiei în ţară, l-au făcut să dea un decret pentru „creşterea natalităţii”, şi toţi prichindeii care au venit pe lume după acel ordin s-au numit, mai în glumă mai în serios, „decreţei”.
Trebuie totuşi să precizăm termenul „oligantropie” care, cf. dicţionarului, înseamnă: „scădere a populaţiei, număr mic al populaţiei unei ţări, a unui oraş etc. (Din fr. oliganthropie)”. Titlul unui articol din ziarul „Mesagerul de Covasna” Nr.1523, 12 ianuarie 2016, anunţă: „România a înregistrat o creştere a populaţiei de 26% în perioada 1960-1990 şi o scădere de 14% între 1990-2015”.
Aşadar, pentru a îndrepta lucrurile, Cristi al nostru se puse pe treabă şi în scurt timp „produse” 7 noi decreţei cu 4 femei-mame care acum, pe rând, îl vizitează „la răcoare” întrecându-se în dulcegării, nu ştim dacă pentru cei veniţi pe lume sau pentru milioanele lui Cristi, care şi aşa este destul de ocupat, nu atât cu procurori, cât cu judecătoare sau cu asitentele din incinta cazării.
Problema esta alta. Acest individ, pentru că e greu să-i spunem Om, ce le va răspunde mai târziu, când cei 7 copii vor mai creşte şi vor întreba cine le este „tată”, sau după un timp de şedere la meditaţie şi de exerciţii creative care să-i reducă sentinţa, rămas cu ceva milioane, va mai aduce pe lume alţi vreo şapte urmaşi, înţelegând astfel să sprijine ţara în lupta ei pentru mărirea numărului de votanţi. Bravo, Cristi, dă-i înainte şi fii productiv, căci urmaşii nu-ţi vor fi recunoscători!
Cititorii acestor rânduri nu trebuie să fie de acord cu autorul lor, dar aşa vede el realitatea, o realitate bolnavă în care trăieşte zi de zi, în care cei mai mulţi se zbat mereu să agonisească cu trudă o bucată de pâine pentru familiile lor sărăcite, iar alţii trăiesc în huzur, căci „au lumea la picioare”, şi doar când intră în „faza de meditaţie” încep să dea din colţ în colţ a scăpare precum şoriceii încolţiţi de motan.
Iată-l şi pe Silviu! Iat-o şi pe Moni! Şi mai sunt destui asemenea care, dându-se în stambă, au transformat instituţia căsătoriei într-un fel de bâlci de care râd şi curcile, dar care dau exemple proaste celor ce-i privesc, căci aceşti infractori morali neapărat trebuie să aibă şi publicitate la televizor, că doar fac parte din „lumea mondenă”. Bravo, Românie! Cu astfel de oameni dedicaţi propriului egoism şi iubirii de sine şi de bani nu poţi avea un viitor luminos, căci ei n-au făcut nimic pentru tine care să-ţi aducă mândrie şi beneficiu, ci doar te-au furat şi şi-au arogat merite pe care nu le au.
Mihai Trifoi
