După 45 de ani petrecuţi la catedră, o fostă profesoară de Biologie de la şcoala din Ruşii Munţi, Cruciţa Crişan, a descoperit în confecţionarea porturilor populare o cale de a-şi completa veniturile după pensionare, de a se menţine activă în viaţa de zi cu zi, dar şi un mod sigur de a transmite generaţiilor viitoare bogata moştenire etnografică a zonei.
Pasiunea pentru portul popular şi pentru tradiţiile Văii Mureşului Superior nu s-a născut peste noapte, ci s-a cimentat în timp, întrucât Cruciţa Crişan a iniţiat şi condus, pe întreaga perioadă în care s-a aflat la catedră, un ansamblu folcloric local, cu care a efectuat turnee în multe ţări din Europa.
„Este un hobby al meu, am fost profesoară de Biologie, iar după pensionare am decis să fac ce îmi place cel mai mult: vreau să duc mai departe aceste minunăţii ale noastre cu care ne identificăm noi ca popor, averea poporului român. Îmi creşte sufletul de bucurie când pun motivele florale pe iile româneşti, pe cămăşile noastre, fiindcă ţăranca româncă a fost atât de isteaţă încât a conceput tot ceea ce este mai frumos ca model pentru cămăşile populare. Ia românească este cămaşa cea mai simplă care se poate croi, oricine o poate croi, să o îmbine, să îşi pună sufletul în acestea. Materialele pe care le folosesc sunt naturale şi nu numai că dau prospeţime portului, cât şi estetic. Ia poate fi purtată oricând şi oriunde (…) Portul popular este o mândrie naţională. Pe toţi îi sfătuiesc să se aplece asupra tradiţiilor, pentru că nu e ruşine să munceşti – e ruşine să întinzi mâna – pentru că nu te îmbogăţeşti, dar poţi trăi cât de cât”, a declarat pentru AGERPRES Cruciţa Crişan.
Femeia a spus că a petrecut la catedră o viaţă de om şi de aceea se simte îndreptăţită să le ceară dascălilor să pună suflet în ceea ce fac, în special în afara orelor de curs, chiar dacă nu sunt plătiţi pentru activităţile suplimentare.
„Am constatat o delăsare a tinerilor, ei consideră că dacă munca de profesor nu este plătită nu ar trebui să o facă decât atât cât are ore, iar activităţile extraşcolare sunt lăsate la o parte. Îi îndemn ca atunci când fac ceva să facă din dragoste, pentru că un copil îl cunoşti la activităţile suplimentare – dansuri populare, cântece etc. – nu în clasă”, a afirmat fosta profesoară.
Cruciţa Crişan susţine că a învăţat să coasă de la mama sa, iar părinţii ei au fost un bun exemplu de promovare şi păstrare a tradiţiilor populare ale zonei. Din acest motiv, ea a avut iniţiativa înfiinţării unui Muzeu Etnografic la Ruşii Munţi.
„Părinţii mei iubeau tradiţiile populare, mama şi tata se îmbrăcau în costume populare la sărbătorile mari, mergeau la biserică în costum popular, la Paşte, la Rusalii, iar la ieşirea din biserică se făcea „Jocul din Drum”. Noi eram copii şi ne amestecam cu cei mari, aşa am învăţat să joc. Şi dacă am învăţat să joc, i-am învăţat şi pe alţii, de copii, fiindcă timp de 45 de ani am condus un ansamblu folcloric, cu care am cutreierat toată Europa. Când merg la câte o nuntă mă uit cu bucurie că cei pe care i-am învăţat, ştiu să joace. Nu e plătită munca manuală, eu lucrez absolut totul manual, după modele vechi – am făcut şi un muzeu la noi în comună după ce am scos de prin lăzile de zestre ale ţărăncilor noastre cam tot ce era mai frumos şi le-am aşezat în trei camere, la Căminul Cultural din Ruşii Munţi, cu sprijinul Muzeului de Etnografie din Reghin şi a Primăriei comunei. Am fost ajutaţi să le punem în valoare”, a spus profesoara.
După pensionare, Cruciţa Crişan a devenit o prezenţă obişnuită a târgurilor de artizanat, costumele populare cusute de ea – în special cele de pe Valea Mureşului – fiind de fiecare dată o atracţie pentru vizitatori.
„Îmi ia cam trei săptămâni sau o lună să cos o cămaşă, când lucrul e gata simt că parcă nu am lucrat decât o zi-două la el. Sunt foarte mândră de ceea ce fac, merg cu mare drag la târgurile meşteşugăreşti unde mă încarc mereu de energie pozitivă, întrucât oamenii vin şi îmi povestesc cum purtau porturile populare. Cel mai mult îmi place să aud că toţi au fost învăţaţi să poarte cu mândrie portul popular, aşa mi-am învăţat şi eu elevii, să poarte cu mândrie costumul popular, să nu le fie ruşine, să ştie să îl îmbrace, că nu-i de purtat oricum. Am avut clienţi la târguri care au cumpărat costume populare, dar nu au ştiut cum să îşi pună zadia, poalele, cămaşa. I-am învăţat cu mare drag, aş vrea ca tinerii să ducă mai departe această tradiţie. M-am şi gândit să înfiinţez nişte ateliere – am avut nişte mici ateliere şi când eram la şcoală, în care şi băieţii au învăţat să facă cruciuliţe, să coase un nasture, să tricoteze, să croşeteze. Sunt tare mândră de ceea ce am făcut”, a afirmat Cruciţa Crişan.
Costumul popular de femeie este extrem de complex şi conţine o năframă cu cănaci, cămaşă, poale şi zadii legate cu un brâu tricolor, fiecare categorie de vârstă având culori bine definite.
„Costumul de femeie are o năframă cu cănaci (împletituri de mătase), care în trecut se purta de către femeile mai în vârstă. Fetele aveau codiţe împletite cu flori de muşcată, femeile mai tinere purtau năframa aurie cu cănaci, iar cele mai în vârstă purtau năframa neagră. Cămaşa pentru sărbătoare din zona Mureşului Superior este înflorată, vioaie. Indiferent că sunt motive florale sau zoomorfe, toate erau foarte viu colorate, iar cele care erau pentru viaţa de zi cu zi erau albe cu motive negre, simple, sobre. Zadiile (cătrinţele) erau la început negre – la fetiţe erau roşii, cu motive florale, geometrice sau zoomorfe – se purta un brâu tricolor, tricolorul ţării, poalele purtau modelul care era cusut pe cămaşă, se purtau opinci cu nojiţe, cu ciorap de lână, apoi pantoful de dans cu curea peste picior”, ne-a explicat profesoara.
Portul popular bărbătesc este foarte complex şi greu de lucrat, iar pentru un costum complet Cruciţa Crişan are nevoie şi de măiestria unei femei din Morăreni, specialistă în cusutul mărgelelor.
„Bărbaţii purtau chimirul – sunt foarte puţini meşteri care lucrează în mărgele, acum mai avem o femeie la Morăreni (Mureş, n.r.), Cotruş Aurelia, care lucrează în mărgeluţe. Curelele de mărgele se purtau în sărbători, iar în restul timpului se purta brâul de piele. La cămaşa cu ciurel (ajur), se scoteau firele şi se făcea un ajur foarte frumos pe lângă fire, încheiate cu mâna, apoi pieptarul cu cănaci care era nelipsit la sărbătorile mari, care sunt de o frumuseţe rară. Înainte se făceau din lână, dar acum, ca să simplificăm, un pic – cele de lână erau foarte grele mai ales în timpul dansurilor, cum e „De-a lungul” sau „Învârtita” – le facem din stofă, dar cu aceleaşi broderii manuale pe el şi cu cănaci din mătase”, a explicat Crişan.
Marea ei satisfacţie este că românii plecaţi în străinătate au început să comande tot mai multe porturi populare, iar tinerii au început să poarte îmbrăcăminte cu motive populare.
„Mă bucur nespus de mult când văd că cele mai multe costume populare sunt cumpărate mai ales de către românii plecaţi în străinătate. Dar şi românii de aici încep să poarte iile româneşti, iar la băieţi am observat o deschidere foarte mare pentru haine cu motive populare. Sunt foarte bucuroasă că în 24 iunie este Ziua Internaţională a Iei, e ceva de vis. Ia românească este purtată cu mare drag de către străini… Am nepoate în Marea Britanie cărora le-am făcut şi costume populare de pe Valea Mureşului, dar mi-au cerut să le fac şi porturi din Maramureş. Am de gând să las în urma mea câţiva tineri care să ducă mai departe această tradiţie şi această meserie, fiindcă nu te îmbogăţeşti din costumele populare, dar îţi completezi bugetul şi poţi să trăieşti decent. E meserie frumoasă. Eu o fac din plăcere, este un hobby al meu şi mi-aş dori ca şi alţii să facă, să pună suflet în ceea ce fac. Atunci când creez un model şi îmi place, ştiu că place la toată lumea’, a accentuat Cruciţa Crişan.
. . AGERPRES
www.agerpres.ro
