Societatea TEXTILA OLTUL Sfântu Gheorghe reușește să se mențină pe locul fruntaș de ani buni de zile, în domeniul său de activitate. Pentru a afla „secretul” acestei performanțe, am stat de vorbă cu directorul general Vlastimir Isakovic.
Domnule director, au trecut 2 ani de zile de când nu am mai venit la Dvs, la Textila Oltul Sf. Gheorghe, să aflăm ce mai faceți, însă din date oficiale am aflat că…faceți bine ceea ce faceți.
În 2 ani s-au întâmplat numai lucruri frumoase, numai lucruri bune. Dar eu aș începe cu o cronologie din urmă. În anul 1999, în 23 martie când m-am instalat, Textila Oltul avea, pe atunci, 43 de miliarde lei datorii la Statul român, și era într-un blocaj. Ca să preiei o societate în situația în care a fost Textila, era o sinucidere economică. Trebuia să ai curaj să faci așa ceva, din cauză că nouă nu ni s-a șters niciun leu din datoria care s-a eșalonat pe 4 ani. Dacă ne uităm cât era dolarul, datoria însuma cca 4 milioane de dolari pe care Textila a trebuit să-i plătească odată cu plata datoriilor curente. A fost ceva enorm de greu, având în vedere că am venit după o disciplină din timpul lui Ceaușescu foarte bine pusă la punct, iar după Revoluție și până în anul 1999 a fost o anarhie totală: lumea a uitat și cum se muncește, s-a furat și din cauza asta a și ajuns societatea în faliment. Precum am spus, a fost foarte greu să preluăm fabrica, dar eu am înțeles că trebuie să duc mai departe o societate care este din 1887, nu aveam dreptul să opresc demersul Textilei Oltul Sf. Gheorghe.
Am mers foarte greu în toți acești ani, și cu ziariștii am avut multe așa zise dueluri; la timpul respectiv Dvs nu ați putut înțelege anumite lucruri. Eu țin minte când a trebuit să facem restructurarea, când am avut 2500 de angajați și trebuia să renunțăm la parte dintre ei; țin minte că am spus că dacă pe un vas sunt 2500 de oameni și vasul se scufundă, doar dacă dăm 1000 în mare vasul poate merge mai departe. Este o pierdere imensă, dar e mai mică decât să se scufunde vasul cu toți cei 2500 de oameni. Voi ziariștii nu ați înțeles acest lucru și ați scris lucruri urâte, dar eu am știut că va veni timpul când veți scrie și lucruri frumoase despre Textila.
. . Și au trecut mai bine de 16 ani de când „ vasul” Textila a reușit să se salveze de la o „ scufundare” sigură, iar astăzi reușiți cu succes să înfruntați „valurile” economiei de piață…
Într-adevăr, acum putem cu adevărat să scriem lucruri frumoase datorită faptului că anul trecut Textila Oltul a încheiat cu un profit net de 13.019.207 lei, iar pentru anul acesta se prevede același profit net, ceea ce înseamnă că suntem printre primele societăți din județ după profit.
În acești 2 ani la care facem referire-2014, 2015- Textila Oltul s-a modernizat. Anul trecut am investit un milion de euro în mașinile de finisaj pe care le avem în fabrică și câteva sute de mii de euro în modernizarea halelor de producție unde muncesc angajații noștri. În acest an am investit 800 mii de euro într-o hală nouă la Punctul de lucru de la Leordeni, jud Argeș, unde avem 180 de angajați, o hală nouă care este printre cele mai moderne din județ. Trebuie să știți că, la ora actuală, pentru Textila Oltul mai lucrează încă alte 4 fabrici de confecții- două din Pucioasa, una din Pitești și una din Săcele- ceea ce înseamnă încă 350 de persoane care de 3 ani de zile lucrează numai pentru noi. Fără a părea că ne lăudăm, dar aceasta este realitatea, în momentul de față Textila Oltul mai asigură de lucru la încă cca 500 de angajați (la 350 constant) din alte domenii de activitate deoarece, în afară de chimicale, de coloranți, toate celelalte materiale de care avem nevoie în tot procesul de producție (ață, etichete, pungi, etc.) le cumpărăm de pe piața românească.
Câți călători mai sunt în momentul de față…pe „nava” Textila?
Aici, la Sf. Gheorghe, pe „nava” Textila avem în prezent 550 de călători cu care mergem și înfruntăm toate valurile. Eu sunt foarte mândru de realizările obținute de Textila Oltul care, cu ajutorul firmei Drapantex care este acționarul majoritar, al doamnei Doina Buturugă, președinta Consiliului de Administrație și al tuturor angajaților societății am reușit să formăm o echipă- oameni văzuți și nevăzuți- care merge foarte bine. Eu sunt în frunte, și, deși una dintre inginere a spus despre mine că „ am o minte strălucită, o mână de fier și o inimă mare” fără echipă nu se poate. Merită să-i amintesc pe o parte dintre specialiștii pe care fabrica se bazează de ani buni de zile: Lucica Fărăgău, directoarea de producție, care lucrează de 27 de ani în fabrică; Carmina Spânu, șefa secției de croitorie; Gabriela Gore, șefa secției de finisaj; inginerele Bakk Agnes, Silvia Stoica și Lia Nicoleta Gîtman. Sunt și alți specialiști care lucrează de peste 30 de ani în fabrică și, deși au avut alte oferte de a pleca de la Textila, la alte societăți de profil, au considerat că aici le este locul. Împreună cu colegii mei de aici, cu care lucrez, ne-am confruntat cu o foarte mare problemă, în luna noiembrie, când am avut 100 de tiruri la export. S-a lucrat ziua și noaptea, și sunt foarte mulțumit că majoritatea dintre angajați au dat curs solicitării de a face ore suplimentare, au înțeles că trebuie să onorăm comanda. Este foarte important ca echipa să înțeleagă că este un efort colectiv, și că nu este o dorință a șefilor, și doar împreună putem să avem rezultate bune.
Vă dau exemplu: dacă noi putem să facem într-o lună 300 mii de lenjerii- începând de la finisaj și până la încărcarea în tir- și mie îmi spune clientul că vrea 450 de mii, sunt două lucruri aici: ori accept întreaga comandă de 450 mii bucăți, ori pierd întreaga comandă, deoarece clientul nu solicită cât pot eu. Dacă nu accept toată comanda, rămân angajații fără muncă, dacă iau comanda de 450 de mii e o problemă deoarece trebuie să depun eforturi suplimentare ca să pot să o fac, pentru că în condiții normale, în 8 ore de muncă, eu nu pot să o fac, și atunci trebuie făcut un efort din partea angajaților. Majoritatea oamenilor caută să lucreze peste program pentru că se plătește 175%, și-atunci și venitul lor este mai mare. Unii dintre ei care nu vor să facă ore suplimentare, nu e nicio problemă, pleacă la ora 15.00 acasă, nu au nicio sacțiune că nu vor să lucreze peste program .
Noi trebuie să ne mulțumim când un client ne lansează comenzi care ne oferă garanția locului de muncă. Numai datorită faptului că noi, la Textila, suntem prompți în onorarea comenzilor, dar dăm și calitate, avem clienți, că altfel îi pierdem și putem să punem lacăt pe ușă. Nouă ne dictează clientul și asta multă lume nu a înțeles; se spune „Clientul nostru stăpânul nostru”.
Venind aici, am văzut că aveți hala plină de materie primă. E nevoie să vă aprovizionați cu o cantitate atât de mare?
Ca să putem accepta comenzile de la clienți și să facem livrările la timp, trebuie să avem pe stoc materie primă- pânză crudă- între 2,5-3 milioane de euro pe care o importăm din Sudan, Pakistan, China. Vă dați seama că și investițiile sunt foarte mari deoarece, ca să aducem și să avem la dispoziție pânza crudă, banii sunt virați cu 7-8 luni înainte.
Din ceea ce-mi spuneți, totul pare frumos.Nu aveți și probleme?
Cea mai mare problemă la noi, și în prezent, o reprezintă forța de muncă. Vă dau un simplu exemplu: în Sf. Gheorghe nu găsiți electricieni. Eu am o nedumerire cu privire la lipsa personalului calificat, nu știu ce se întâmplă.
Degeaba AJOFM ține niște cursuri și dă diplome cursanților că sunt calificați; diploma aceea nu are nicio valoare. Pe timpuri se mergea 3 ani la scoală pentru învățarea unei meserii. Noi am angajat la Covasna, unde am deschis un punct de lucru în primăvara acestui an, 70 de persoane, din care în prezent mai avem cam 50. Dar, ca angajații să poată să învețe să lucreze cu adevărat – pe mine nu mă interesează diploma lui de calificare, ci mă interesează dacă poate să coase la mașină- nouă ne-au trebuit 6 luni ca aceștia să ajungă la nivelul celorlalți angajați care lucrează la noi. Șase luni noi am avut pierdere deoarece angajatele reușeau să facă doar 10 % din normă. Adică ce vreau să spun: nu e de ajuns să ții cursuri la tablă, ci trebuie să-i dai material să lucreze, să-și formeze mâna.
Omul care vine cu o diplomă de la AJOFM nu este instruit și practic, el este instruit doar teoretic, la tablă. Și dacă ar veni ca om calificat, tot eu trebuie să-l finanțez 5-6 luni ca să învețe meseria. Dacă nu a văzut o mașină de cusut, doamna care intră la mașină trebuie să învețe să coase. Eu îi plătesc salariul 100 % dar , în prima lună ea produce doar 10%, crescând în fiecare lună. Asta e pierderea societății. Ca AJOFM să poată califica confecționere trebuie să aibă 100 mii metri de material și 50 de mașini de cusut și să lucreze pentru cineva, să facă ceva. S-ar putea ca AJOFM să facă practică la noi sau la celelalte fabrici de confecții pentru că doar așa se pot califica șomerii în meseria de confecționeri.
Mult timp despre Textila Oltul nu s-a vorbit în cei mai frumoși termeni, spunându-se chiar că e ca o închisoare. S-a mai schimbat percepția, în prezent?
Nu știm ce înseamnă „ca o închisoare”. Noi considerăm că în Textila este mai ușor ca în alte fabrici din județ. Nu cred că și în alte fabrici cineva când intră pe poartă iese afară când vrea și cum vrea. Aici, la noi, o femeie care lucrează la normă la mașina de cusut, ea trăiește din cât face; normal nu poate să iasă când vrea și cum vrea, să se plimbe, dar fiecare la locul său de muncă dacă-și face treaba cum trebuie, câștigă bine, și în fiecare an dăm și prime.
Și anul acesta sunt prime în bani iar fiecare angajat primește un pachet cadou în valoare de 250 lei pentru copii. Textila ține la angajații ei. Drept urmare, pentru efortul depus în realizarea comenzilor, un număr de 50 de angajați -75 % din producție și 25 % din personalul TESA- au fost, la sfârșitul săptămânii trecute, timp de 3 zile, la un hotel de 4 stele din Poiana Brașov, ca bonus de sfârșit de an.
Un gând bun de sfârșit de an, domnule director Vlastimir Isakovic…
Societății în care trăiesc și oamenilor acestui județ le doresc sărbători fericite și multă sănătate! De asemenea, angajaților mei, la care țin foarte mult, le doresc sărbători fericite și lor și familiilor lor, și să știe că societatea Textila Oltul va fi din ce în ce mai bună, cu trecerea timpului!
Maria Graur
