Mâine–seară, dragi copii, o să aveţi parte de o mare bucurie: vizita unui personaj simpatic şi darnic. Cum cine? Moş Nicolae! Dacă aţi fost cuminţi, n–aţi ieşit din cuvântul părinţilor şi bunicilor, iar ghetuţele le–aţi lustruit temeinic, precis o să găsiţi în ele tot felul de jucării şi dulciuri. De va fi înăuntru doar o …„nuieluşă” în loc de cadouri, este clar că aţi fost cam năzdrăvani şi de acum înainte trebuie să aveţi purtări frumoase şi să deveniţi ascultători.
Exemplu de bunătate şi smerenie
Să spunem câteva lucruri despre Sf. Ierarh Nicolae, care va fi sărbătorit pe 6 decembrie, la dată fixă în fiecare an. A venit pe lume în a doua jumătate a secolului al III- lea şi a trăit în Asia Mică, mai precis zona Turciei de azi, ajugând un important personaj biblic. Încă de mic a deprins credinţa în Iisus, urmând poveţele şi învăţăturile acestuia. Când a crescut, nu a pus niciodată preţ pe avere şi măreţie, fiind un exemplu pentru ceilalţi de bunătate, smerenie şi dragoste faţă de semeni.
La bătrâneţe s-a stabilit la Mănăstirea Sionului, pe care a fondat-o şi unde a fost înmormântat. Se crede că a încetat din viaţă în anul 345 sau 352, existând două variante legată de dată. Este însă un fapt cert că în anul 1087 moaştele i-au fost strămutate în Italia. Mâna sa dreaptă este păstrată încă din secolul al XIX-lea într-o raclă în Biserica Sf. Gheorge din Bucureşti, mii de credincioşi venid să se roage aici, fiind convinşi că are efecte tămăduitoare.
Este un Sfânt ce ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace să se mărite, fiind considerat în mitologia populară Stăpânul apelor.
Nume foarte răspândit
Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite şi răspândite în lume, la noi fiind cunoscut de cei mici drept Moş Nicolae. Apelativul este format din cuvintele greceşti: „Nike”, care înseamnă „Victorie”, iar „Laos” . . – „Popor”, având înţelesul de „Persoană ce face parte dintr-un popor victorios”. În unele comunităţi româneşti, inclusiv în judeţul Covasna , Sărbătoarea de Sf. Nicolae se numeşte şi Sân-Nicoară, ce poate fi o posibilă derivaţie de la „Sanctus Nicolaus”, cred unii lingvişti.
În unele basme româneşti Moş Nicolae apare ca un personaj blând, călare pe un cal alb (aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii), ce păzeşte Soarele tot mai firav, lăsând lumea fără binefăcătoarea caldură.
Peste 800.000 de români au onomastica pe 6 decembrie, majoritatea formând-o bărbaţii (cca. 538.500), purtând prenumele Nicolae, Nicu, Niculae, Nicoară, Niculai, Nicuşor, Nicula. Există şi variante feminine, ca Nicoleta, Niculina, Nicola, Neculiţa, Nicolina.
Le urăm toate cele bune numeroşilor sărbătoriţi!
Explicaţia unui obicei
Cât priveşte dojana cu… nuieluşa năzdrăvană („virgács”, cum i se spune în comunitatea maghiară), povestea îşi are originea prin secolul XIV-lea în Franţa. Oraşul Metz era asediat de un rege-cuceritor, bătălia provocând multe neajunsuri populaţiei. De aceea suveranul a fost asimilat în memoria colectivă cu un despot, care a venit cu biciul sau varga să-i lovească peste mâini la începutul iernii.
Odată cu trecerea anilor povestirea s-a modificat şi extins la scara întregii Europe, căpătând alte semnificaţii şi tâlcuri de natură simbolică, vizând în principal atenţionarea şi pedepsirea copiilor neascultători, obrzanici, răzgâiaţi.
În prezent, când comerţul şi moda au ajuns la… mare preţ (la propriu şi la figurat), obiceiul străvechi s-a modificat radical, datina pierzându-şi semnificaţia, primordial devenind obiceiul de a oferi daruri tot mai costisitoare celor mici.
Pildă de umanism
Se zice că Sfântul Ierah Nicolae s-a îngrijit întreaga-i viaţă de oamenii sărmani, de cei necăjiți, oferindu-le ajutor material, dar făcând şi anumite minuni. În special, marinarii îl venerează şi acum, socotindu-l protectorul lor, fiindcă a izbutit să readucă la viaţă un corăbier ce se înecase. De asemenea, a protejat mereu călătorii şi soldaţii pe câmpul de luptă.
S-au păstrat multe povestiri datând din acele timpuri legate de faptele sale de ispravă. Cea mai popular istorisire se referă la modul original în care a ajutat trei fete harnice, dar sărace, să se căsătorească, puându-le câte o punguţă cu aur în ghete. De atunci dăinuie obiceiul ca în seara de 5 decembrie Moş Nicolae să lase daruri în ghetuţele…lustruite.
Sân–Nicoară, cel iubit
În afară de Sf. Nicolae, în ţara noastră se foloseşte şi numele Sân-Nicoară, fiind considerat unul dintre cei mai iubiţi sfinţi. Oamenii satului socotesc că abia de acum înainte putem considera că a venit sezonul rece, deşi până la Solstiţiul de Iarnă ( 22 decembrie) ar mai fi ceva vreme.
Personajul Sân-Nicoară este zugrăvit în basme ca un bătrân care aduce frigul şi omătul, scuturându-şi barba albă, plină de nea. Stă de veghe la porţile dinspre Apus ale Cerului, ceea ce simbolizează victoria Luminii asupra întunericului. În nopţile Sărbătorilor de Iarnă, când se crede că pentru o clipă se deschide Văzduhul, credincioşii îl pot vedea stând la Masa Împărătească.
„Lerui–ler, florile dalbe, flori de măr”
Ziua de Sf. Nicolae încheie ciclul de practici magice, dedicate lupilor, pricolicilor şi strigoilor, la care ne-am referit în mai multe articole din cadrul prezentei rubrici, superstiţii începute încă din luna februarie.
În colindele românesti se aude refrenul greu de explicat, care se referă la „Lerui-ler, florile dalbe, flori de măr”, deşi afară este, adesea, zăpadă. Aceasta întrucât odinioară nuieluşa Sfântului Nicolae era una de măr. Iar dacă este pusă în apă şi înfloreşte la Crăciun, însemnă că gazdei i-au fost iertate păcatele şi va avea parte de un an mai spornic.
Grija faţă de cei apropiaţi
Potrivit tradiţiei, în ajun de 6 decembrie, de Sfântu Nicolae, dărnicia, bunătatea, grija faţă de cei apropiaţi trebuie să fie primordiale. Sărbătoarea de Moş Nicolae prefigurează şi victoria binelui asupra răului, de aceea trebuie să ne bucurăm împreună cu cei peste 800.000 de români ce poartă acest prenume sfânt.
Le dorim încă o dată tot binele din lume, sănătate şi tradiţionalul „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
